Categorii

Prezentarea lui Isus, vestire a răscumpărării

Luca este cel care ne relatează episodul în care Maria şi Iosif l-au dus pe Isus la templul din Ierusalim. Tot el, evanghelistul, ne prezintă întâlnirea din Prunc şi Simeon, numit cel drept, şi Ana, bătrâna, văduvă evlavioasă care-l slujea constant pe Dumnezeu oferind posturi şi rugăciuni. Şi ei, ambii veneraţi apoi ca sfinţi, reprezintă, cu acea ocazie, poporul lui Israel; aşadar, cu acest rol apar mereu, şi de drept, în iconografia episodului neotestamentar cu care mulţi artişti s-au confruntat de-a lungul secolelor.

Şi Ambrogio Lorenzetti, din Siena, născut în 1290, s-a cimentat în evenimentul amintit mai sus. Tabloul central al polipticului, mai precis triptic, comandat pentru altarul „Sfântul Crescenţiu” din domul din Siena – apoi, din păcate, luat şi dezmembrat – traduce în pictură, cu eleganţa care distinge atingerea maestrului nostru, textul evanghelic.

Tema era inserată într-un context marian care prevedea reprezentarea vieţii Fecioarei pe cele patru altare pus în colţurile crucierei catedralei: un program decorativ care îşi avea apogeul nici mai puţin decât în pala foarte celebră a Maiestăţii lui Duccio di Buoninsegna. Aşadar, comandă importantă pentru Ambrogio al nostru care a dus la capăt în mod splendid misiunea sa, aşa încât versiunea sa, între puţinele care a fost semnată şi datată, a fost copiată de mai multe ori şi luată de exemplu de colegii care au urmat după el.

Admirând pictura (păstrată astăzi în Galeria Oficiilor), suntem invitaţi să intrăm în cele trei navate ale unei biserici a cărei profunzime este sugerată, cu o viziune prospectivă care datorează mult şcolii lui Giotto, cu pavimentul redus cu pătrate şi cu mici coloane degradante în penumbră. Veşmintele pontificale ale marelui preot din centru subliniază solemnitatea evenimentului care urmează să se desfăşoare în faţa sa. La marginile sale, în prim plan, sunt dispuşi adevăraţii protagonişti. Maria este flancată, în afară de două femei evlavioase, de Iosif care ţine în mâini scutecul în care până cu o clipă înainte se presupune că a fost înfăşat fiul său. La dreapta Ana, aşa cum cere tradiţia ortodoxă, îl indică pe Cristos şi arată o frescă ce o califică drept profetesă, declarând explicit că ea însăşi recunoaşte în Isus răscumpărarea Ierusalimului.

Simeon este o figură foarte frumoasă. Îl strânge în braţe cu tandreţe pe micul Isus, contemplându-l. Are buzele întredeschise într-o rugăciune de mulţumire: de fapt, bătrânului i-a fost promis că nu va muri înainte de a-l vedea pe Mesia. Aşadar, acum în sfârşit poate pleca în pace. Şi Isus răsplăteşte, cu toată dulceaţa simplă a nou-născutului care agită, bucuros, micile picioruşe în timp ce îşi suge degetul.

Asupra tuturor veghează, cu autoritate, Moise şi Malahia care apar în vârfurile arcului central din registrul superior. Frescele lor afirmă, în latină, fraze luate din Levitic şi, respectiv, din Cartea lui Malahia pentru a ne aminti cum Prezentarea la Templu este un eveniment strâns legat cu tema purificării şi a răscumpărării.

De Marguerita del Castillo

(După http://www.lanuovabq.it, 2 februarie 2019)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătraşcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.