Categorii

Preot şi tată a patru fii preoţi, istoria părintelui Probo Vaccarini care împlineşte 100 de ani

Are o sută de ani, este preot şi are şapte copii. Dintre aceştia patru băieţi, toţi preoţi. Omul recordurilor se numeşte Probo Vaccarini şi este un preot din Rimini unde, mâine, 4 iunie, în catedrală episcopul Francesco Lambiasi va celebra o liturghie pentru a sărbători secolul său de viaţă.

O viaţă pe care nici el însuşi nu se aştepta să fie aşa de bogată în evenimente. Născut la 4 iunie 1919 ca atâţia alţii de vârsta sa a cunoscut oroarea războiului care l-a determinat să se mute în Rusia unde a lucrat la câmp. Întors în Italia timp de mai mulţi ani a exercitat meseria de topograf la căile ferate.

În acea perioadă o cunoaşte pe Anna Maria – „adorata” sa Anna Maria – cu care întemeiază o familie. O familie numeroasă: şapte copii, patru băieţi şi trei fete. Probo a ajuns în situaţia de a-i creşte singur atunci când soţia a murit şi l-a lăsat văduv la 51 de ani.

El, deşi a menţinut angajamentele familiale, a decis atunci să-şi găsească o altă „soţie”, acea Biserică pe care deja a slujit-o timp de mulţi ani. Atunci a devenit acolit, apoi diacon şi a primit conducerea parohiei „San Martino in Venti”, în oraşul „său” Rimini de unde nu s-a mutat niciodată. În afară de numeroasele pelerinaje la San Giovanni Rotondo unde îi însoţea pe credincioşii riminezi pentru a-l întâlni pe Padre Pio. Părintele Probo a fost mereu profund cinstitor al fratelui din Pietrelcina, despre care a auzit vorbindu-se de la un prieten, deşi prima lor întâlnire n-a fost desigur fericită. „Merg să mă spovedesc la el şi imediat ce am ajuns m-a alungat, fără să spună nimic. Urla: pleacă”, relata într-un interviu în urmă cu câţiva ani la TV2000. Preotul, pe atunci un tânăr, s-a întors la viitorul sfânt şi de acolo s-a născut o cunoaştere personală şi o frecventare obişnuită. Padre Pio i-a spus lui Vaccarini: „Formează o familie sfântă şi numeroasă”.

Şi tot la San Giovanni Rotondo, în timpul unei liturghii la câţiva ani după moartea soţiei, bărbatul spune că a simţit a doua vocaţie, chemarea la preoţie. Hirotonirea a venit în 1988, în ajunul celor 70 de ani. Mai înainte, Vaccarini a trebuit să primească nihil obstat din partea Vaticanului, dar mai ales placet-ul fiilor, care l-au încurajat în această alegere pe care după aceea ei înşişi – nu prin emulaţie, ci urmând „drumuri diferite”, aşa cum relatează – au imitat-o. Deci astăzi, Francesco este preot al diecezei de Terni, Giovanni este paroh la Miramare, Gioacchino la Montetauro, tot în regiunea Rimini, Giuseppe este paroh la Borghi.

Chiar acesta din urmă la Il Resto del Carlino relatează câteva detalii ale vocaţiei tatălui: „Mereu a fost un om foarte religios şi când a devenit diacon ne aşteptam la asta. Dar când a spus că vrea să devină preot, am rămas surprinşi. I-am spus: tată, eşti de acum de pensie, şi el ne-a răspuns că voia să fie preot pentru restul vieţii sale”.

Părintele Probo trăieşte actualmente cu una dintre fiice în vechea casă de familie, unde bătrânul preot petrece timpul liber pentru a citi şi a scrie. Până acum a publicat peste cincisprezece cărţi precum şi o autobiografie cu titlul „Soţ, văduv şi preot”.

Toţi copiii vor sta mâine alături de tatăl lor pentru a sărbători aniversarea zilei sale de naştere. În jurul preotului va fi întreaga comunitate din „San Martino in Venti”, parohie unde Vaccarini este activ de 31 de ani spovedindu-i pe credincioşi şi celebrând liturghii, căsătorii, botezuri şi înmormântări. În aceşti ani n-a neglijat „datoria” sa nici măcar o zi. Şi continuă şi acum când are o sută de ani: „În pofida vârstei – relatează fiul Giuseppe – în fiecare zi merge în parohie pentru a celebra liturghia. Trăieşte credinţa cu o pasiune incredibilă”. Slujirea sa va continua cu siguranţă. De altfel, părintele Probo repetă asta încontinuu: „Mă simt ca un preot proaspăt hirotonit”.

De Salvatore Cernuzio

(După Vatican Insider, 3 iunie 2019)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.