Categorii

Post euharistic, dar nu post liturgic: Liturgia orelor în Triduumul Pascal

Chiar dacă nu ne putem hrăni cu sfânta Împărtăşanie în acest Triduum Pascal, Dumnezeu nu încetează să ne ofere posibilitatea întâlnirii cu el. Toţi creştinii au posibilitatea să celebreze misterul Paştelui în casele lor şi prin rugăciunea oficială şi comunitară a Bisericii, Liturgia orelor. Postim de la Euharistie, dar nu postim de la liturgie: Laudele (rugăciunea de dimineaţă), Oficiul lecturilor (meditaţia liturgică) şi Vesperele (rugăciunea de seară) îl vor aduce pe Cristos cel răstignit, îngropat şi înviat în mijlocul nostru!

* * *

O singură zi pe an Biserica le cere credincioşilor să postească de la hrana sfintei Împărtăşanii: în Sâmbăta Sfântă. În ziua odihnei Domnului Cristos în mormânt nu se celebrează sfânta Liturghie, iar creştinii nu pot primi trupul lui Cristos, cu excepţia muribunzilor. Renunţarea la sfânta Împărtăşanie în această zi atât de sfântă este o cale prin care participăm la pătimirea Domnului şi la doliul pe care Biserica îl ţine pentru Mirele său divin: „Vor veni însă zile în care mirele va fi luat de la ei şi atunci, în ziua aceea, vor posti” (Mc 2,20). În Sâmbăta Sfântă postim şi nu ne împărtăşim pentru că Mirele ne-a fost luat. Doar că acest post euharistic are menirea de a pregăti bucuria reîntâlnirii cu Cristos-Mirele care ne este restituit prin sfânta Liturghie din noaptea Învierii!

Anul acesta postul euharistic din Sâmbăta Sfântă a fost prelungit din cauza pandemiei la mai multe săptămâni: atât înainte de Paşte, cât şi – din păcate – după Învierea Domnului. Mulţi dintre credincioşi nu vor putea să se hrănească cu sfânta Împărtăşanie. Suferinţa acestui post este alinată doar într-o anumită măsură de împărtăşania spirituală, pentru că omul nu este doar suflet, ci este un suflet întrupat. Tocmai pentru că ne-a creat astfel, trup şi suflet împreună, Cristos ne-a lăsat sacramentul trupului şi sângelui său. Putem însă oferi un sens acestei suferinţe: pe lângă grija de a stăvili propagarea virusului, putem adăuga grija de a fi vindecaţi de virusul obişnuinţei cu cele sfinte, cu sfânta Împărtăşanie. Astfel că postul nevoit de la Euharistie poate deveni un prilej pentru a adânci relaţia cu Cristos şi de a ne bucura şi mai mult atunci când Mirele ne va fi dat înapoi, iar credincioşii vor putea să ia parte trup şi suflet la sfânta Liturghie în biserici. De altfel, Sâmbăta Sfântă nu este ultima zi a Triduumului, ci doar o trecere spre Duminica Învierii lui Cristos şi a speranţei noastre. Dumnezeu, care ştie să le conducă pe toate spre bine, chiar şi lucrurile rele, va transforma acest post euharistic într-o hrană spirituală pentru viitorul nostru.

Cu toate acestea, postul euharistic nu este echivalent cu un post liturgic. Cu atât mai mult, nu este un post al credinţei. Nu postim de la întâlnirea cu Mântuitorul Cristos, pentru că putem urmări prin diferitele mijloace de comunicare sfintele Liturghii celebrate în biserici. Nu postim de la hrana iubirii milostive a Domnului, pentru că putem citi şi medita sfânta Scriptură în familiile noastre. Şi mai există o posibilă formă de întâlnire liturgică cu Dumnezeu pe care ne-o dezvăluie chiar Sâmbăta Sfântă. În acea zi de post de la Liturghie şi Euharistie (Liturghia din noaptea Învierii aparţine, de fapt, duminicii), Biserica păstrează o acţiune liturgică pe care creştinii o pot celebra nu numai în biserică, ci şi în casele lor: Liturgia orelor. Este vorba despre rugăciunea comună şi oficială a Bisericii pe care o rostesc de regulă preoţii şi persoanele consacrate, dar la care sunt invitaţi toţi creştinii. Iar această rugăciune face parte din trăirea Bisericii în fiecare zi din anul liturgic, nu doar în Sâmbăta Mare.

Liturgia orelor este o autentică celebrare prin care Dumnezeu vine la noi pentru a ne sfinţi, iar noi ne ridicăm inimile către el pentru a-l preamări. Are în centrul său cartea de rugăciuni a Mântuitorului, Psaltirea, precum şi celelalte bogăţii ale Sfintei Scripturi. Cuprinde rugăciunea pe care Biserica o face în fiecare zi pentru a sfinţi diferitele sale ceasuri sau ore: de aici şi numele de Liturgie (sfinţire, rugăciune) a orelor (a momentelor unei zile). De aceea a devenit cartea de rugăciuni a Bisericii. Iar Biserica nu înseamnă doar preoţii şi călugăriţele/călugării, ci toţi credincioşii. Unii creştini au fost deja iniţiaţi în se ruga din Liturgia orelor sau din Breviar, aşa cum era numită cartea liturgică până acum 50 de ani. Situaţia actuală de restrângere a accesului la celebrările din biserici poate fi o ocazie providenţială pentru ca mulţi alţi creştini să descopere posibilitatea de a celebra chiar în casele lor rugăciunea oficială şi comunitară a Bisericii.

Cu siguranţă cine se apropie pentru prima oară de celebrarea Liturgiei orelor are nevoie de o anumită iniţiere. Trebuie să ştim că presupune mai multe momente de rugăciune într-o zi: rugăciunea de dimineaţă sau Laudele, rugăciunea de la amiază sau Ora medie, rugăciunea de seară sau Vesperele, şi rugăciunea înainte de culcare sau Completoriu. În afară de aceste momente, Liturgia orelor oferă şi o adevărată meditaţie liturgică ce poate fi realizată în orice moment al zilei: Oficiul lecturilor. Însă cele mai importante ore de rugăciune care pot deveni o adevărată liturgie familială sunt Laudele (rugăciunea de dimineaţă) şi Vesperele (rugăciunea de seară). Pentru a celebra întâlnirea cu Dumnezeu prin Liturgia orelor avem nevoie înainte de toate de cartea liturgică (Liturgia orelor, Editura Sapientia, Iaşi 2004) sau de o aplicaţie prin care să descărcăm rugăciunile pe computer sau telefon (de exemplu, iBreviary cu varianta în limba română). Dacă nu avem aceste posibilităţi, putem totuşi asculta înregistrarea rugăciunilor de dimineaţă şi de seară pe frecvenţele Radio Maria.

Hrănirea noastră liturgică nu se limitează, aşadar, doar la Euharistie. Chiar dacă suntem nevoiţi să postim de la sfânta Împărtăşanie, să nu postim şi de la hrana liturgică a celor mai importante zile ale anului liturgic. Triduumul Pascal este inima din care izvorăşte şuvoiul aducător de viaţă al iubirii lui Dumnezeu. El cuprinde cele trei zile: a Pătimirii lui Cristos (Vinerea Sfântă), a Odihnei sale în mormânt (Sâmbăta Sfântă) şi a Învierii sale glorioase (Duminica Învierii). Triduumul Pascal începe însă în seara Joii Sfinte cu celebrarea Liturghiei Cinei Domnului, un adevărat prolog pentru tainele care vor fi celebrate în următoarele trei zile.

Pentru a înlesni hrănirea liturgică a cât mai multor credincioşi în aceste zile sfinte, sunt oferite mai jos linkuri cu posibilitatea de a descărca rugăciunile de dimineaţă şi de seară ale Bisericii (Laudele şi Vesperele), dar şi cu meditaţia liturgică (Oficiul lecturilor) din fiecare zi a Triduumului. Cei care doresc să celebreze această liturgie familială prin cântare o pot face accesând linkurile de mai jos cu înregistrarea rugăciunilor cântate de un grup de preoţi şi surori de la Catedrala Romano-Catolică din Iaşi. Prin cuvintele psalmilor, imnurilor, lecturilor din Sfânta Scriptură şi ale rugăciunilor, Domnul Isus intră în casele noastre pentru a celebra împreună cu noi Paştele şi a ne oferi astfel salutul său plin de speranţă: „Pace vouă!” (In 20,19).

Pr. Daniel Iacobuţ
Oficiul pentru Pastoraţia Liturgică şi Sacramente

preluare de pe www.ercis.ro

 

Joia Sfântă, 9 aprilie

Vinerea Sfântă, 10 aprilie

       Laude (pdf)

      Vespere (pdf)

Sâmbăta Sfântă, 11 aprilie

Duminica Învierii, 12 aprilie

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.