Categorii

Porţile Sfinte în Anul Milostivirii. Câteva elucidări despre deschiderea Porţilor Sfinte în timpul Jubileului şi despre oportunitatea de a primi indulgenţa

Portile-sfinteÎn rubrica sa de liturgie, părintele Edward McNamara LC, profesor de liturgie şi decan de teologie la Ateneul Pontifical Regina Apostolorum din Roma, răspunde astăzi la întrebarea unui cititor din Filipine.

Este prevăzut un timp în care trebuie deschise sau inaugurate Porţile Sfinte în Bisericile locale sau în dieceze? În dieceza noastră episcopul a menţionat Anul Extraordinar al Milostivirii dar fără a informa pe credincioşi despre data precisă a începutului sau a deschiderii Porţii Sfinte (M., provincia Lanao del Norte, Filipine).

Întrebarea cititorului nostru a venit la 9 ianuarie şi, după cum a reieşit apoi, episcopul diecezan a deschis Poarta Sfântă miercuri 13 ianuarie la amiază cu o ceremonie, la care au participat mulţi preoţi şi credincioşi. Sunt sigur că acest fapt a fost anunţat dinainte, dar aparent cititorul nostru nu a aflat asta.

Totuşi, din moment ce întrebarea oferă oportunitatea de a explica situaţia Porţilor Sfinte în acest Jubileu, vorbesc acum despre asta.

În bula papală Misericordiae vultus din aprilie 2015, cu care a fost convocat în mod oficial Jubileul Milostivirii, papa Francisc a anunţat posibilitatea de a deschide şi alte Porţi Sfinte, în afară de cele tradiţionale la Roma.

„În duminica următoare, a treia din Advent, se va deschide Poarta Sfântă în Catedrala din Roma, Bazilica «Sfântul Ioan din Lateran». După aceea, se va deschide Poarta Sfântă în celelalte Bazilici Papale. În aceeași duminică stabilesc ca în fiecare Biserică particulară, în catedrala care este Biserica Mamă pentru toți credincioșii, sau în con-catedrală sau într-o biserică de semnificație specială, să se deschidă pe timpul întregului An Sfânt o Poartă a Milostivirii la fel. La alegerea Ordinariului, ea va putea să fie deschisă și în sanctuare, ținte ale atâtor pelerini, care în aceste locuri sacre adesea sunt atinși în inimă de har și găsesc calea convertirii. Apoi, fiecare Biserică particulară va fi implicată direct să trăiască acest An Sfânt ca un moment extraordinar de har și de reînnoire spirituală. De aceea, Jubileul va fi celebrat la Roma precum și în Bisericile particulare ca semn vizibil al comuniunii întregii Biserici”.

După aceea, la 1 septembrie 2015, într-o scrisoare adresată arhiepiscopului Rino Fisichella, preşedinte al Consiliului Pontifical pentru Promovarea Noii Evanghelizări, care are misiunea de a organiza acest Jubileu, Papa a aprofundat ideea deschiderii Porţilor Sfinte în fiecare dieceză în aşa fel încât să ofere la cât mai multe suflete posibil oportunitatea de a primi indulgenţa. Sfântul Părinte a scris: „Apropierea Jubileului Extraordinar al Milostivirii îmi permite să focalizez câteva puncte asupra cărora consider că este important să intervin pentru a permite să fie celebrarea Anului Sfânt pentru toţi credincioşii un adevărat moment de întâlnire cu milostivirea lui Dumnezeu. De fapt, este dorinţa mea ca Jubileul să fie experienţă vie a apropierii Tatălui, aproape pentru a atinge cu mâna duioşia sa, pentru ca să se învigoreze credinţa fiecărui credincios şi astfel mărturia să devină tot mai eficace. În primul rând, gândul meu se îndreaptă către toţi credincioşii care în fiecare dieceză, sau ca pelerini la Roma, vor trăi harul Jubileului.

Doresc ca indulgenţa jubiliară să ajungă pentru fiecare ca experienţă genuină a milostivirii lui Dumnezeu, care iese în întâmpinare tuturor cu faţa Tatălui care primeşte şi iartă, uitând complet păcatul comis. Pentru a trăi şi a dobândi indulgenţa, credincioşii sunt chemaţi să facă un scurt pelerinaj spre Poarta Sfântă, deschisă în fiecare catedrală sau în bisericile stabilite de episcopul diecezan, şi în cele patru Bazilici Papale la Roma, ca semn al dorinţei profunde de adevărată convertire. La fel, dispun ca în sanctuare unde s-a deschis Poarta Milostivirii şi în bisericile care în mod tradiţional sunt identificate ca jubiliare să se poată dobândi indulgenţa.

Este important ca acest moment să fie unit, înainte de toate, cu sacramentul Reconcilierii şi cu celebrarea sfintei Euharistii ca o reflexie asupra milostivirii. Va fi necesar să se însoţească aceste celebrări cu mărturisirea de credinţă şi cu rugăciunea pentru mine şi pentru intenţiile pe care le port în inimă pentru binele Bisericii şi al lumii întregi.

În afară de asta, mă gândesc la cei care din diferite motive nu vor avea posibilitate să meargă la Poarta Sfântă, în primul rând bolnavii şi persoanele bătrâne şi singure, adesea în condiţii că nu pot ieşi din casă. Pentru ei va fi de mare ajutor să trăiască boala şi suferinţa ca experienţă de apropiere de Domnul care în misterul pătimirii, morţii şi învierii sale arată calea maestră pentru a da sens durerii şi singurătăţii. A trăi cu credinţă şi speranţă bucuroasă acest moment de încercare, primind împărtăşania sau participând la sfânta Liturghie şi la rugăciunea comunitară, chiar şi prin diferitele mijloace de comunicare, va fi pentru ei modul de a dobândi indulgenţa jubiliară.

Gândul meu se îndreaptă şi spre cei închişi, care experimentează limitarea libertăţii lor. Jubileul a constituit mereu oportunitatea unei mari amnistii, destinată să implice atâtea persoane care, deşi merită pedeapsă, totuşi au conştientizat nedreptatea săvârşită şi doresc cu sinceritate să se insereze din nou în societate aducând contribuţia lor onestă. La toţi aceştia să ajungă în mod concret milostivirea Tatălui care vrea să fie aproape de cei care au mai multă nevoie de iertarea sa. În capelele închisorilor vor putea dobândi indulgenţa şi de fiecare dată când vor trece prin uşa celulei lor, îndreptându-şi gândul şi rugăciunea către Tatăl, fie ca acest gest să însemne pentru ei trecerea prin Poarta Sfântă, pentru că milostivirea lui Dumnezeu, capabilă să transforme inimile, este în măsură să transforme şi gratiile în experienţă de libertate.

Am cerut ca Biserica să redescopere în acest timp jubiliar bogăţia conţinută în faptele de milostenie trupească şi sufletească. De fapt, experienţa milostivirii devine vizibilă în mărturia de semne concrete aşa cum însuşi Isus ne-a învăţat. De fiecare dată când un credincios va trăi una sau mai multe dintre aceste fapte personal, va dobândi cu siguranţă indulgenţa jubiliară. De aici angajarea de a trăi din milostivire pentru a dobândi harul iertării complete şi exhaustive prin forţa iubirii Tatălui care nu-l exclude pe nimeni. De aceea va fi vorba despre o indulgenţă jubiliară deplină, rod al evenimentului însuşi care este celebrat şi trăit cu credinţă, speranţă şi caritate.

În sfârşit, indulgenţa jubiliară poate să fie dobândită şi pentru cei care au decedat. Cu ei suntem legaţi prin mărturia de credinţă şi caritate pe care ne-au lăsat-o. Aşa cum îi amintim în celebrarea euharistică, tot aşa putem, în merele mister al comuniunii sfinţilor, să ne rugăm pentru ei, pentru ca faţa milostivă a Tatălui să-i elibereze de orice rămăşiţă de păcat şi să-i poată aduna la sine în fericirea care nu are sfârşit”.

Papa a acordat şi facultăţi ample preoţilor pentru a ierta excomunicarea anexată avortului procurat şi apoi preoţilor asociaţi la Fraternitatea „Sfântul Pius al X-lea”, în aşa fel încât dezlegările lor să fie valide şi credincioşii care se vor spovedi la ei să poată obţine indulgenţa jubiliară.

Aşa cum se citeşte pe situl internet al Jubileului Milostivirii, papa Francisc a adăugat şi o altă concesie: „Ritualul Roman afirmă că episcopul în dieceza sa, sau ceilalţi prelaţi echivalaţi de drept episcopilor diecezani, are facultatea de a da Binecuvântarea Papală cu respectiva indulgenţă plenară de trei ori pe an în festivităţile solemne la alegerea lui, folosind ritualul pregătit pentru această ocazie. Papa Francisc, cu ocazia Jubileului Milostivirii, a acordat tuturor episcopilor din lume posibilitatea de a împărţi Binecuvântarea Papală cu respectiva indulgenţă de alte două ori, în afară de cele trei menţionate mai sus: prima la sfârşitul celebrării de deschidere a Anului Sfânt în Bisericile locale la 13 decembrie, a doua la sfârşitul celebrării de încheiere a Jubileului în Bisericile locale la 13 noiembrie”.

Cât priveşte acordarea indulgenţelor, normele actuale date de Penitenţiaria Apostolică în documentul Darul indulgenţei (29 ianuarie 2000) stabilesc:

„4. Indulgenţa plenară se poate obţine o singură dată pe zi. Dar pentru a o dobândi, în afară de starea de har, este necesar ca un credincios

– să aibă dispoziţia interioară a dezlipirii totale de păcat, chiar şi numai venial;

– să se spovedească sacramental de păcatele sale;

– să primească Preasfânta Euharistie (este mai bine desigur s-o primească participând la Sfânta Liturghie; însă pentru indulgenţă este necesară numai Sfânta Împărtăşanie);

– să se roage după intenţiile Suveranului Pontif.

  1. Este potrivit, dar nu este necesar ca Spovada sacramentală, şi în special Sfânta Împărtăşanie şi rugăciunea pentru intenţiile Papei să se facă în aceeaşi zi în care se îndeplineşte fapta care are anexată indulgenţa; dar este suficient ca aceste rituri sacre şi rugăciuni să se facă în câteva zile (circa 20) înainte sau după fapta care are anexată indulgenţa. Rugăciunea după intenţia Papei este lăsată la alegerea credinciosului, dar se sugerează un «Tatăl Nostru» şi un «Bucură-te Marie». Pentru diferite indulgenţe plenare este suficientă o Spovadă sacramentală, dar se cere o Sfântă Împărtăşanie distinctă şi o rugăciune distinctă după intenţia Sfântului Părinte pentru fiecare indulgenţă plenară”.

În afară de toate acestea, pagina web a Consiliului Pontifical pentru Promovarea Noii Evanghelizări conţine câteva indicaţii specifice pentru acest Jubileu: „Odată ce s-a trecut prin Poarta Sfântă sau Poarta Milostivirii sau a avut loc una dintre celelalte circumstanţe în care Papa Francisc a acordat ca să se poată primi indulgenţa (de exemplu pentru bolnavi, deţinuţi şi pentru oricine săvârşeşte personal o faptă de milostenie), în afară de condiţiile obişnuite care cer o inimă bine dispusă pentru ca harul să poată aduce roadele sperate, credincioşii vor trebui să se oprească în rugăciune pentru a îndeplini ultimele fapte cerute: mărturisirea de credinţă şi rugăciunea pentru Papa şi după intenţiile sale. Aceasta din urmă va putea fi măcar un Tatăl Nostru – rugăciunea pe care ne-a învăţat-o însuşi Isus pentru a ne adresa Tatălui ca fii – dar pe cât posibil şi mai mult. Îndeosebi, luând în considerare spiritul propriu al acestui An Sfânt, se sugerează să se recite frumoasa rugăciune a Papei Francisc pentru Jubileu şi să încheie momentul de rugăciune cu o invocaţie către Domnul Isus Milostiv (de exemplu «Isuse Milostiv, mă încred în Tine»)”.

Rugăciunea Papei Francisc menţionată aici este:

„Doamne Isuse Cristoase,

tu ne-ai învățat să fim milostivi asemenea Tatălui ceresc,

și ne-ai spus că cine te vede pe Tine îl vede pe Tatăl.

Arată-ne chipul tău și vom fi mântuiți.

Privirea ta plină de iubire i-a eliberat pe Zaheu și pe Matei de robia banului;

pe femeia păcătoasă și pe Magdalena le-a eliberat de la statornicirea fericirii doar în creatură;

pe Petru l-a făcut să plângă după ce te-a trădat,

și i-a asigurat Paradisul tâlharului căit.

Fă să ascultăm cuvintele pe care i le-ai spus samaritenei ca și cum le-ai fi adresat fiecăruia dintre noi: „Dacă ai cunoaște darul lui Dumnezeu!”

Tu ești chipul văzut al Tatălui nevăzut,

al lui Dumnezeu care-și manifestă atotputernicia mai ales prin iertare și milostivire:

fă ca Biserica să fie în lume chipul văzut al Tău, Domnul nostru, înviat și în slavă.

Tu ai voit ca și miniştrii tăi sacri să fie înveșmântați în slăbiciune

ca să simtă compasiunea cuvenită pentru aceia care se află în neștiință și eroare;

fă ca oricine se apropie de vreunul dintre slujitorii tăi să se simtă așteptat, iubit și iertat de Dumnezeu.

Trimite-l pe Duhul tău și consacră-ne pe toți prin ungerea lui,

pentru ca Jubileul Milostivirii să fie un an al harului Domnului,

iar Biserica sa cu reînnoit entuziasm să le ducă celor săraci mesajul plin de bucurie, să proclame celor închişi şi asupriţi eliberarea, iar celor orbi să le redea vederea.

Îţi cerem aceasta prin mijlocirea Fecioarei Maria Maica Milostivirii, Ţie care vieţuieşti şi domneşti în unire cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, în toţi vecii vecilor.

Amin

De pr. Edward McNamara

(După Zenit, 29 ianuarie 2016)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.