Categorii

Pontiful va aminti de rădăcinile creştine ale Europei. Interviu luat cardinalului Parolin

Mare aşteptare în România pentru venirea papei. Francisc – explică în ajunul plecării cardinalul Pietro Parolin, secretar de stat, în interviul acordat lui Massimiliano Menichetti pentru Vatican News – va duce un mesaj de încurajare şi unitate, pe urma călătoriei istorice a lui Ioan Paul al II-lea. Motoul oficial al vizitei, care va avea o puternică amprentă mariană, este: „Să mergem împreună”.

Cu ce spirit se pregăteşte papa pentru a pleca?

Plecarea va avea loc în ziua în care Biserica latină celebrează Vizita Mariei; Maria care porneşte în călătorie pentru a merge s-o slujească pe verişoara Elisabeta. Deci şi motoul care caracterizează această călătorie a papei, are o puternică amprentă mariană. Este o mergere împreună conform stilului Preasfintei Fecioare, un stil făcut din umilinţă, din slujire, din caritate, faţă de verişoară şi de cei mai nevoiaşi. Mi se pare că papa porneşte tocmai cu această atitudine, cu acest spirit: vrea să devină pelerin pentru a împărtăşi drumul acelor comunităţi creştine, pe cel al comunităţii civile, al societăţii din România; vrea să devină păstor pentru a încuraja în credinţă pe fraţii săi şi pe surorile sale, ţinând cont şi de bogăţia exprimărilor şi a riturilor care caracterizează Biserica din România. Şi vrea să devină martor de caritate, mai ales faţă de tineri, invitându-i să favorizeze mereu acea cultură a întâlnirii, aşa cum spune el, care permite cu adevărat întâlnirea împreună într-un moment istoric în care prevalează în schimb dezbinările şi contrapoziţiile. Mi se pare că acesta este spiritul cu care Sfântul Părinte intenţionează să facă această călătorie.

Întâlnirea cu comunitatea latină şi greco-catolică într-o ţară cu majoritate ortodoxă. O călătorie pastorală, dar care va avea şi un puternic impuls ecumenic.

Da, şi aceasta este o caracteristică ce marchează puternic această călătorie. Să ne amintim că tocmai în urmă cu douăzeci de ani, în mai 1999, mergea în România sfântul Ioan Paul al II-lea. A fost o călătorie pe care o putem defini istorică, pentru că a deschis porţile şi pentru vizita în alte ţări cu majoritate ortodoxă. Toţi ne amintim strigătul care s-a înălţat din piaţă: „Unitate! Unitate!”. Acela a fost cu siguranţă un prim pas, un pas fundamental. Călătoria papei de astăzi se situează cam pe aceeaşi urmă; vrea să fie un alt pas înainte în acest sens, lucrând – întocmai – pentru ecumenism. Mi se pare că din punct de vedere ecumenic trebuie subliniate două lucruri: o primă realitate este aceea a României ca răscruce unde se întâlnesc Europa orientală şi cea occidentală, o punte între diferitele realităţi, aşa cum este arătat şi de patrimoniul său artistic foarte bogat cu care este înzestrată; al doilea lucru este aspectul mărturiei comune. Deja a fost un ecumenism, acela pe care papa îl numeşte un ecumenism al sângelui, adică credincioşi care aparţineau fie Bisericii catolice fie Bisericii ortodoxe care au suferit sub regimul ateist care călca în picioare libertatea religioasă şi drepturile credincioşilor. Deci au realizat deja o unitate în suferinţă, în martiriu. Noi sperăm că aceşti fraţi ai noştri care sunt deja în cer ca să se bucure de gloria lui Dumnezeu după ce au suferit pe pământ, să poată ajuta pentru a continua acest drum. Un semn frumos va fi acela al rugăciunii Tatăl Nostru între papa şi patriarhul ortodox al României.

Papa va fi îmbrăţişat în sanctuarul marian de la Şumuleu-Ciuc îndeosebi de minoritatea maghiară, concentrată în Transilvania. Există unii care vorbesc, un pic provocator, despre o călătorie în călătorie. Aşa este?

În România putem folosi o altă imagine pe care a folosit-o deja sfântul Ioan Paul al II-lea când a vorbit despre grădina Maicii Domnului, în sensul unei grădini variate. Există diferite comunităţi: să ne gândim la catolicii care sunt latinii de diferite limbi: română, maghiară, poloneză, croată… apoi există comunitatea armeană, marea majoritatea care este constituită din ortodocşi şi diferite etnii, între care cea maghiară, care constituie o prezenţă semnificativă. Cred că toţi cunoaştem sensibilitatea papei, apelul său continuu la respectarea diferitelor componente, a tradiţiilor, a culturilor, a obiceiurilor fiecărei realităţi, în cadrul unităţii unei ţări. Cred că papa va face un apel în acest sens, adică la respect în cadrul unităţii ţării. Şi în sanctuarul în care va merge, acest apel va răsuna deosebit de puternic; un apel de a merge împreună, aşa cum spune motoul acestei călătorii, depăşind diviziunile istorice şi întâlnindu-se toţi în unitatea credinţei împărtăşite.

Aţi anticipat dumneavoastră, Francisc va fi în România la douăzeci de ani după vizita sfântului Ioan Paul al II-lea. Astăzi ţara este inserată cu speranţă într-o Europă abia ieşită din alegeri. Ce mesaj duce papa?

Cred că papa duce un mesaj de încurajare. România a trăit momente dificile în istoria sa: ocupaţia străină, lunga perioadă de ateism… Din 2007 a devenit parte a Uniunii Europene şi a dat o contribuţie însemnată, pornind de la patrimoniul său cultural. Recent la Sibiu a fost o întâlnire în care a fost scoasă în evidenţă importanţa păcii, a perioadei lungi de pace asigurate de Uniunea Europeană, prosperitatea şi progresul pe care aceasta le-a comportat. Papa va aminti desigur acelea care sunt valorile de la baza acestei Europe precum şi rădăcinile creştine, pentru că aceste valori – demnitatea persoanei, solidaritatea – îşi au întemeierea cea mai fermă tocmai în patrimoniul creştin a cărui purtătoare este şi România. Deci va fi o încurajare de a continua să dea propria contribuţie la construirea acestei Europe care, sperăm, să devină tot mai solide, întemeiate pe valori fundamentale care sunt valorile creştine.

(După L’Osservatore Romano, 30 mai 2019)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.