Categorii

„Polonia n-ar putea trăda niciodată învăţătura lui Ioan Paul al II-lea”

Janusz-KotanskiZiua Mondială a Tineretului de la Cracovia este de acum iminentă. La sfârşitul lui iulie Papa Francisc va fi în Polonia, mergând pe urmele sfântului Ioan Paul al II-lea. La 23 iunie a încredinţat scrisorile de acreditare în mâinile Pontifului noul ambasador polonez pe lângă Sfântul Scaun, istoricul Janusz Kotański. Vatican Insider l-a intervievat.

Dumneavoastră tocmai aţi luat în primire funcţia de ambasador pe lângă Sfântul Scaun: cum aţi fost primit şi ce impresie aveţi de la întâlnirea cu Papa şi cu colaboratorii săi?

„De la întâlnirea cu Sfântul Părinte, în timpul căreia am avut onoarea de a încredinţa scrisorile de acreditare, am ieşit emoţionat de căldura sa şi de bunătatea sa. În primul rând am vorbit despre iminenta Zi Mondială a Tineretului. Mi-am permis să-i cer Sfântului Părinte să aprindă din nou pe pământ scânteia Milostivirii Divine. «Scânteia» despre care vorbea sfânta Faustina a pornit din Polonia şi a fost aprinsă de sfântul Ioan Paul al II-lea. L-am asigurat pe Papa Francisc că în Polonia îl aşteaptă inimile călduroase ale tinerilor din ţara noastră, din Europa şi din lume. Simţeam că Sfântul Părinte este emoţionat. După aceea am vorbit despre proiectele misiunii mele, mai ales despre voinţa de a crea o «coaliţie a conştiinţelor», care va susţine Sfântul Scaun, bazată pe civilizaţia iudaico-creştină, filozofia greacă şi dreptul roman. «Da, sunt cele trei coloane pe care se poate construi», a spus Papa Francisc. A adresat după aceea cuvinte afectuoase faţă de naţiunea noastră, care în decursul anilor a suferit aşa de mult datorită vecinilor săi, dar cu toate acestea a reuşit să păstreze vie credinţa. L-am asigurat pe Sfântul Părinte că tradiţia ospitalităţii poloneze şi a toleranţei faţă de cei persecutaţi este mereu vie. Am menţionat faptul cu privire la câte acţiuni întreprinde guvernul nostru în favoarea celor persecutaţi în Orientul Mijlociu. Papa a primit aceste cuvinte cu satisfacţie”.

Şi colocviile cu Secretariatul de Stat cum au mers?

„Colocviile în Secretariatul de Stat au confirmat că poziţiile Sfântului Scaun şi ale Republicii Polonia în chestiunile fundamentale sunt complet coerente. Cu aprobare au fost primite informaţii despre ajutorul pe care polonezii l-au adus comunităţilor şi minorităţilor religioase reprimate din Orientul Mijlociu, din Irak, Siria, Liban şi Iordania. Dar şi despre ajutorul oferit cecenilor care fug de exterminare, unui milion de ucraineni care în patria noastră au găsit un port sigur şi tătarilor din Crimeea care încep să sosească în ţara noastră. Am fost asigurat că Sfântul Scaun nu acceptă schimbările frontierelor în Europa, nu acceptă să aibă loc cu folosirea forţei şi că poziţia luată de Polonia este bine înţeleasă. Aşadar, colocvii foarte constructive”.

În aceste luni Papa Francisc a continuat să adreseze apeluri Europei pentru ca să nu uite valorile sale fundamentale şi să-i primească pe refugiaţii şi migranţii care bat la porţile sale. Guvernul ţării pe care o reprezentaţi, cu privire la această temă a luat poziţii care provoacă discuţii. Ce ne puteţi spune?

„Aş vrea cu toată forţa să subliniez că Polonia dă mărturie despre valorile creştine pe care se bazează civilizaţia europeană şi invită naţiunile la antica christianitas şi la credinţă, la rădăcinile lor. Am putea să uităm vreodată învăţătura sfântului Ioan Paul al II-lea şi să trădăm cuvintele sale? Când ţările din UE încă nu aveau de înfruntat problema imigraţilor, chiar în Polonia soseau mii de ceceni musulmani în căutarea unui refugiu. Au fost primiţi cu ospitalitate, conform vechilor tradiţii poloneze ale toleranţei religioase. Europa occidentală uită că Polonia a fost cea care a eliberat circa un milion de vize pe termen lung cetăţenilor din Ucraina care scăpau de războiul din Donbass. Şi continuăm să nu închidem poarta în faţa refugiaţilor. Guvernul polonez a demarat o acţiune de ajutoare cu spectru larg pentru persoanele care fug din teritorii unde sunt în desfăşurare conflicte armate. Lucrăm în acord cu organizaţii umanitare ecleziastice precum Caritas sau Ajutor pentru Biserica ce suferă (Kirche in Not). Suntem prezenţi în Siria, în Irak şi în Iordania. În Liban, ministerul de externe polonez a pregătit un lagăr pentru refugiaţii sirieni cu o infrastructură adecvată (şcoli, puncte de asistenţă medicală, distribuire de pâine) pentru 6-10 mii de persoane. Acolo vor putea să aştepte în linişte sfârşitul războiului şi să se întoarcă în casele lor. Guvernul polonez, nerespingând în niciun mod primirea refugiaţilor a căror viaţă este în pericol, este în favoarea rezolvării conflictelor in situ, în ţările unde s-au născut. La începutul acestui an, preşedintele Republicii Polonia, Andrzej Duda a primit o scrisoare de la Patriarhul de Antiohia al melchiţilor Grigore al III-lea cu mulţumiri pentru ajutorul pe care Polonia îl oferă comunităţilor din Bisericile orientale chiar acolo. Este dovada cea mai bună că am ales calea corectă pentru a acţiona. Problema refugiaţilor este de natură globală şi consecinţele sale vor fi întâlnite în toată lumea încă pentru mult timp. Pentru acest motiv trebuie întreprinse acţiuni pe termen lung, înainte de a fi reflectat bine despre ceea ce este de făcut”.

Însă ţara dumneavoastră este contrară sistemului „cotelor” stabilit de Europa…

„Polonia este contrară impunerilor care pornesc de sus, cu caracter arbitrar, cele ale aşa numitului sistem de «cote» în primirea refugiaţilor. Aş vrea să afirm că, vorbind cu Sfântul Părinte despre problema refugiaţilor şi expunând poziţia guvernului din Polonia celor mai înalte funcţii din Secretariatul de Stat, am fost primit cu înţelegere. Sfântul Scaun şi Republica Polonia vor continua să colaboreze pentru rezolvarea paşnică a problemelor din Orientul Mijlociu şi să susţină fie pe creştini şi yazidi ameninţaţi cu exterminarea, fie pe musulmanii care scapă de ororile războiului”.

Luarea în primire a avut loc în ajunul Zilei Mondiale a Tineretului de la Cracovia: cum aşteaptă şi cum se pregăteşte Polonia pentru acest eveniment?

„Tema Zilei Mondiale a Tineretului a fost mereu prezentă în toate întâlnirile pe care le-am avut în Vatican. Am avut impresia că Sfântul Părinte aşteaptă profund întâlnirea cu tinerii din toată lumea la Cracovia. Am putut să-l asigur că pregătirile sunt bine demarate şi înaintează fără probleme. Amănuntele au fost discutate în timpul întâlnirilor de la Secretariatul de Stat. Am putut din nou să-i asigur pe interlocutorii mei cu privire la angajarea profesională a serviciilor poloneze responsabile de siguranţa a circa un milion şi jumătate de tineri pelerini, conform estimărilor. Toate chestiunile logistice au fost deja rezolvate şi nu prevedem niciun tip de probleme referitoare la transport, masă şi cazare ale participanţilor. Ministerul afacerilor externe din Polonia a promovat deja de mult timp o iniţiativă pentru eliberarea din partea ţărilor din Europa şi din lume a vizelor gratuite pentru pelerinii care merg în Polonia. Multe ţări au primit în mod favorabil iniţiativa. Cât priveşte primirea care va fi dată tinerilor pelerini în Polonia, nimeni n-ar trebui să aibă temeri în această privinţă. Ospitalitatea noastră va rămâne imprimată în amintirile tinerilor care vor veni din toată lumea. Polonia este o ţară democratică, sigură, în curs de o dezvoltare foarte rapidă. O ţară frumoasă şi deschisă. Sunt convins că mulţi dintre cei care vor vizita Polonia cu ocazia ZMT, se vor întoarce după aceea. În sfârşit un aspect important: în Polonia credinţa este vie şi fenomenul secularizării nu s-a manifestat într-o scară amplă. Religiozitatea noastră tradiţională din timpurile primatului mileniului Stefan Wyszynski şi Ioan Paul al II-lea a fost aprofundată şi reînnoită. Sunt convins că pentru mulţi creştini din Occident vizita în Polonia va fi o cufundare în apele vii ale credinţei”.

Care este atitudinea Bisericii poloneze, îndeosebi episcopi şi cler, faţă de Papa Francisc?

«Polonia semper fidelis!» – cu aceste cuvinte m-am adresat Sfântului Părinte Francisc la începutul întâlnirii. Conferinţa Episcopală din Polonia împreună cu Biserica din Polonia aşteaptă cu bucurie şi mare speranţă sosirea ilustrului oaspete. Episcopii noştri se bazează pe faptul că această mare sărbătoare a Bisericii tinere să aducă rezultate spirituale optime. Credincioşii în parohii se roagă după intenţia Sfântului Părinte şi pentru reuşita ZMT. Sunt sigur că atunci când, în timpul Sfintelor Liturghii se vor afla în faţa cordialităţii calde a succesorului sfântului Ioan Paul al II-lea şi Benedict al XVI-lea, care erau primiţi în Polonia cu entuziasm, îl vor iubi şi mai mult”.

Dumneavoastră sunteţi un istoric, care a lucrat în arhive: amintirea împărtăşită a trecutului precum şi a suferinţelor din trecut poate să devină ocazie pentru o reconciliere care să privească spre viitor? Poate exista riscul răzbunării?

„«Veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va elibera» – sunt cuvinte ale lui Cristos. Unul dintre cei mai importanţi scriitori polonezi din secolul al XX-lea, Józef Mackiewicz, a scris: «Numai adevărul este interesant». Şi avea dreptate! Faptul că amintirea suferinţelor trăite poate să devină ocazia pentru reconciliere mărturiseşte în cel mai bun mod istoria relaţiilor dintre Polonia şi Germania după al doilea război mondial. Prin mâna naziştilor germani, în Polonia în anii 1939-1945, au murit milioane de cetăţeni ai săi de origine ebraică, poloneză, ucraineană şi bielorusă. Patria noastră a avut cele mai mari pierderi dintre toate naţiunile din Europa. Polonia, unică şi în acest caz, a făcut faţă la două totalitarisme barbare: naţional-socialismul şi comunismul. N-am avut o singură familie care să nu fi pierdut pe unul dintre cei dragi în timpul războiului. În 1944, în timpul Insurecţiei de la Varşovia, capitala Poloniei a fost complet distrusă. Armata germană a ucis circa 150 de mii de locuitori civili ai săi. Sub carele armate erau trimişi la moarte femeile şi copiii. A fost un fratricid monstruos, ar părea, imposibil de iertat. Însă în 1965, episcopatul din Polonia a trimis episcopatului din Germania o scrisoare în care erau conţinute aceste cuvinte: «Iertăm şi cerem iertare!». Pentru aceste cuvinte, primatul Wyszynski a fost catalogat de autorităţile comuniste ca un trădător. Rănile războiului erau încă deschise şi se vindecau încet, dar cu toate acestea naţiunea poloneză a ascultat de primatul său şi a iertat! După aceea, au fost făcute importante gesturi din partea germanilor, cancelarul Willy Brandt a îngenuncheat pe locul unde înainte se ridica ghetoul din Varşovia a cărui urmă germanii au şters-o. Astăzi germanii şi polonezii sunt deja foarte înainte în procesul reconcilierii istorice şi al iertării reciproce a greşelilor. Da, adevărul istoric poate şi ar trebui să folosească pentru reconcilierea dintre naţiuni. În Rusia Sovietică, încă înainte de 1939, şi-au pierdut viaţa circa 200 de mii de polonezi. În timpul celui de-al doilea război mondial şi după el au fost ucişi şi lăsaţi să moară de foame în Siberia circa un milion de cetăţeni polonezi. Katyn, unde cu un proiectil în cap au fost ucişi în 1940 prizonierii de război polonezi este aici numai un simbol tragic de genocid. Polonezii sunt o naţiune cu suflet naturaliter christiana şi ştiu să ierte. Dar vor să audă adevărul. Un genocid trebuie să fie numit genocid. În relaţiile dintre naţiuni este necesar adevărul. Fără el ne vom scufunda într-o mlaştină formată din repetarea urii”.

De Andrea Tornielli

(După Vatican Insider, 9 iulie 2016)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.