Categorii

Pentru a uni Europa. S-a încheiat la Riga întâlnirea animată de comunitatea din Taizé

tineri-taizeSe va desfăşura la Basilea, în Elveţia, la sfârşitul anului 2017, a patruzecea întâlnire europeană animată de comunitatea din Taizé. Cel care a anunţat asta a fost priorul, fratele Alois, la încheierea celei de-a treizeci şi noua ediţii care la Riga, în Letonia, a adunat de la 28 decembrie la 1 ianuarie mii de tineri catolici, ortodocşi şi protestanţi care provin din tot continentul (dar şi de mult mai departe, ca din Coreea de Sud şi din Hong Kong). Întâlnirea va avea astăzi, 2 ianuarie, o prelungire extraordinară a sa la Tallinn, în Estonia, şi la Vilnius, în Lituania.

„Un viitor de pace – scrie fratele Alois în scrisoarea pentru anul 2017, difuzată la 30 decembrie şi intitulată «Spre unitatea continentului european. În faţa venirii migranţilor să depăşim frica» – implică faptul ca europenii să lărgească conştiinţa lor în aşa fel încât să crească o solidaritate între toate ţările care compun continentul. Este fundamental de a înmulţi contactele, schimburile, colaborările. Construirea Europei se poate realiza numai cu ascultarea mai mare între naţiuni”. Rădăcinile comune sunt mai profunde decât divergenţele: „Europa a avut un elan de reconciliere ca urmare a celui de-al doilea război mondial” şi „a cunoscut o nouă perioadă de căutare a unităţii după căderea zidului din Berlin”. Mulţi tineri, afirmă priorul de la Taizé, „cred că Europa va continua să se edifice numai aprofundând acest ideal de fraternitate”. O Europă unită în interiorul său dar şi deschisă spre celelalte continente şi solidară cu popoarele care înfruntă încercările cele mai mari. Cum sunt migranţii: „În toată lumea, femei, bărbaţi şi copii sunt obligaţi să-şi părăsească ţara lor. Suferinţa îi determină să plece, mai puternică decât barierele ridicate pentru a împiedica marşul lor. Preocupările manifestate în regiunile bogate nu vor descuraja să părăsească propria ţară pe cei care îndură suferinţe intolerabile”.

Nu este posibil – afirmă fratele Alois – „să se eludeze partea de responsabilitate a naţiunilor bogate în rănile istoriei şi în crizele mediului care au provocat şi provoacă imense migraţii, din Africa, din Orientul Mijlociu, din America Centrală şi din alte locuri. Astăzi, anumite alegeri politice sau economice din ţările bogate reprezintă izvor de instabilitate în alte regiuni. Ar fi util acum ca societăţile occidentale să meargă dincolo de frica de cel străin, de diferenţele dintre culturi, şi să înceapă să lucreze curajos faţa nouă pe care migraţiile le oferă lor. Dacă de venirea migranţilor sunt legate de dificultăţile reale, venirea lor poate să fie o ocazie pentru a stimula Europa să fie deschisă şi solidară”. Acest lucru este valabil şi în raportul dintre creştini şi musulmani, care, graţie contactului personal, pot „să mărturisească împreună pacea şi să respingă împreună violenţa exercitată în numele lui Dumnezeu”. Nu există viitor în naţiunile europene care vor să se izoleze, conclude priorul, „fraternitatea este unicul drum pentru a face pacea”.

În meditaţiile care, la Riga, au însoţit rugăciunile de seară, fratele Alois a tratat diferite teme, legate de cele patru tradiţionale propuse pentru anul nou, intitulate de data aceasta „A rămâne tari în speranţă: ea este creatoare”, „A simplifica viaţa noastră pentru a împărtăşi”, „A sta împreună pentru a revela dinamica Evangheliei” şi „A face să crească fraternitatea pentru a pregăti pacea”.

Însă în ajunul întâlnirii europene priorul de la Taizé a reînnoit şi apelul adresat responsabililor Bisericilor să „meargă împreună”, profitând de a cincizecea aniversare a începutului Reformei protestante, care „oferă o ocazie pentru a înainte spre unitate, pentru a merge dincolo de o simplă cordialitate reciprocă”. Bisericile, se întreabă, n-ar trebui să încerce să se pună sub unul şi acelaşi acoperiş fără a aştepta să găsească un acord cu privire la toate chestiunile teologice? Pentru a reuşi, fratele Alois sugerează familiilor de confesiuni diferite să se reunească în „comunităţi de bază”, pentru a se ruga şi a sta în ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu: „Fie ca fiecare comunitate locală, fiecare parohie, să facă împreună cu creştinii de alte confesiuni tot ceea ce este posibil să facă împreună, de la studiul Bibliei la munca socială şi pastorală, la cateheză”. Şi îi invită să „facă împreună gesturi de solidaritate, să fie atenţi împreună la lipsurile altuia, la suferinţele ascunse, la sărăcia materială şi nu numai, la salvgardarea mediului”.

A se ruga sub acelaşi acoperiş, în aceeaşi biserică, a conduce dialogul teologic cu conştiinţa de „a fi deja împreună” ar constitui până la urmă – conclude priorul – să devină mai strânsă prietenia reciprocă şi să se înfrunte diferit şi chestiunile doctrinale.

(După L’Osservatore Romano, 2-3 ianuarie 2017)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

 

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.