Categorii

Papa ne cere să redescoperim misiunea în viaţa creştină obișnuită

Interviu luat cardinalului Tagle, prefect al Propaganda Fide despre mesajul papei Francisc adresat Operelor Misionare Pontificale

O zguduitură benefică pentru a da elan nou angajării misionare a Bisericii. La o săptămână de la publicarea mesajului papei Francisc adresat Operelor Misionare Pontificale (OMP), cardinalul Luis Antonio Tagle se opreşte cu „L’Osservatore Romano” şi Vatican News asupra punctelor cheie ale documentului care a avut ecou amplu în domeniul eclezial şi nu numai. Pentru prefectul Congregației pentru Evanghelizarea Popoarelor trebuie pus în practică tot ceea ce a cerut papa: a redescoperi spiritul misionar autentic nepunând bază pe practici care, sub aparențele eficientismului şi succesului, îndepărtează de inima misiunii: anunţarea Veștii Bune la toate neamurile.

Mesajul papei Francisc adresat Operelor Misionare Pontificale (OMP) a avut mare răsunet dincolo de orizontul celor cărora le era destinat. Încă o dată papa a subliniat cât de mult misiunea este în centrul vieţii şi identităţii Bisericii. Ce v-a impresionat în mod deosebit din acest mesaj?

Există multe lucruri care m-au fascinat din mesajul papei Francisc adresat Operelor Misionare Pontificale. Aş vrea să citez câteva. În primul rând, Sfântul Părinte a acceptat invitaţia de a se adresa directorilor naționali ai OMP în timpul adunării lor generale care trebuia să se desfășoare în luna mai din acest an. Din cauza pandemiei, adunarea a fost anulată. Însă, în loc să profite de anularea unei audiențe ca o ocazie de odihnă, papa a decis să scrie şi să trimită un mesaj. Pentru mine, acest document conține nu numai cuvintele şi intuiţiile papei, ci şi pasiunea sa faţă de misiunea şi grija OMP. În timp ce noi citim documentul, ar trebui să ascultăm sufletul său, entuziasmul său, speranțele sale şi preocupările sale. În al doilea rând, cred că, deşi mesajul este adresat în mod specific directorilor naționali ai OMP, papa vrea ca toată Biserica, tot poporul lui Dumnezeu, să-l citească, să-l studieze şi să-l mediteze. Va folosi drept ghid pentru directorii naționali. Totuşi va folosi şi ca instrument pentru o examinare a conștiinței a întregii Biserici cu privire la spiritul şi la angajarea misionară.

Papa a subliniat cu putere că misiunea este un dar gratuit al Duhului Sfânt, nu rezultatul strategiilor care imită „modele de eficiență lumească”. Ce credeți că trebuie să se facă pentru a evita acest risc al funcţionalismului, al eficientismului în noile proiecte ale OMP?

Este important de spus că papa Francisc nu este contrar eficienței şi metodelor care pot face misiunea noastră rodnică şi transparentă. Însă ne atenţionează cu privire la pericolul de „a măsura” misiunea Bisericii folosind numai standarde şi rezultate predeterminate de modele sau școli de management, oricât de bune şi utile pot să fie. Instrumentele eficienței pot să ajute, dar n-ar trebui să înlocuiască niciodată misiunea Bisericii. Organizarea eclezială mai eficientă poate ajunge să fie cea mai puţin misionară. Remarcând că misiunea este un dar al Duhului Sfânt, papa Francisc ne duce la câteva adevăruri fundamentale precum: credinţa în Dumnezeu este un dar al lui Dumnezeu însuși; Împărăția lui Dumnezeu este inaugurată şi realizată de Dumnezeu; Biserica este creată de Dumnezeu; Biserica se trezește la misiunea sa, vesteşte Evanghelia şi merge până la marginile pământului pentru că Domnul Înviat îl trimite pe Duhul Sfânt de la Tatăl. La originile Bisericii şi ale misiunii sale există un dar al lui Dumnezeu, nu un proiect uman. Isus ne vine în întâmpinare ca Iubire a Tatălui. Însă noi avem un rol de desfășurat: să ne rugăm, să discernem darul divin, să-l primim în credinţă şi să acționăm asupra lui aşa cum dorește Domnul. Separaţi de această rădăcină de har, acțiunile Bisericii, nu numai proiectele OMP, sunt reduse la simple funcțiuni şi scheme precise de acțiune. Surprizele şi „deranjările” lui Dumnezeu sunt considerate distructive ale proiectelor noastre programate. Pentru mine, pentru a evita riscul funcţionalismului, trebuie să ne întoarcem la izvorul vieţii şi al misiunii Bisericii: darul lui Dumnezeu în Isus şi în Duhul Sfânt. Fără acest izvor dătător de viaţă, munca noastră chiar dură ar cauza oboseală, plictiseală, neliniște, competiție, nesiguranță şi disperare. Puternic înrădăcinați în darul Duhului Sfânt, vom putea în schimb înfrunta misiunea noastră şi suferinţele sale, cu bucurie şi speranţă.

Cu o imagine foarte puternică, papa Francisc a îndemnat OMP să „strice oglinzile din casă”. Ispitele narcisismului şi autosuficienţei sunt „boli” care îl preocupă pe Sfântul Părinte. Cum ne putem „vaccina” împotriva acestui virus care îmbolnăvește Biserica?

Narcisismul este rezultatul unei viziuni pur pragmatice sau funcționale a misiunii. Misiunea devine lent mai centrată asupra mea, asupra numelui meu, asupra succesului meu, asupra realizării mele, asupra faimei mele şi asupra adepţilor mei şi mai puţin asupra Veștii Bune a milostivirii lui Dumnezeu, asupra compasiunii lui Isus, asupra mișcărilor surprinzătoare ale Duhului Sfânt. Şi când vin rezultatele bune, narcisismul şi centrarea asupra noastră ne fac să ne simţim autosuficienţi. Rezultatele mele demonstrează că pot să mă bazez pe capacitățile mele. Așadar, a avea nevoie de Dumnezeu şi de celelalte persoane este o insultare a capacităților mele nelimitate. Această autosuficienţă întărește narcisismul. Această dinamică închide o persoană sau o instituție într-o mică lume de autoizolare, care este opusul misiunii. Aceasta este oglinda pe care papa Francisc vrea s-o stricăm: egocentrismul. Ar trebui să folosim un geam transparent care să ne permită să vedem dincolo de noi înșine, nu o oglindă în care eu privesc numai faţa mea şi ambientul care mă înconjoară. Sau şi mai bine, aşa cum sugerează papa, să deschidem ferestrele şi ușile, să privim afară, să ieşim spre creația lui Dumnezeu, spre aproapele, spre colțurile străzilor, spre suferinzi, spre cei care sunt rătăciți, spre tineri, spre cei răniți. Privindu-i, sperăm să ne vedem şi pe noi înșine. Îl vedem pe Dumnezeu. Ei sunt adevăratele oglinzi pe care ar trebui să le privim. Vaccinul împotriva narcisismului şi autosuficienţei este să ieşim din noi înșine. Vaccinul se numește „Biserica în ieșire”. Numai atunci ne vom regăsi cu adevărat. Este vorba de a schimba oglinzile.

Papa ne cere şi să ne gândim mai degrabă la cei mai săraci decât la autoproclamare. Ne cere să ajungem la persoane „acolo unde sunt şi cum stau ele în mijlocul vieţii lor” şi să ne încredem în „sensus fidei” al poporului lui Dumnezeu. OMP sunt gata să se pună în discuție pentru un nou elan în misiunea lor fundamentală în slujba Bisericii?

Conducând misiunea la acțiunea Duhului Sfânt, papa Francisc ne aminteşte ce este Biserica, Templu al Duhului Sfânt, poporul lui Dumnezeu, subiect activ al misiunii. Acestor OMP şi altor grupuri orientate spre misiune le este amintit că misiunea nu este de competența lor exclusivă, nici nu sunt unicii promotori ai misiunii. Biserica, drept edificiu viu al Duhului Sfânt, este misionară încă de la originile sale istorice. Papa aminteşte pe bună dreptate originile OMP în asistența, în rugăciunea şi în faptele de caritate faţă de persoanele simple. OMP s-au născut grație femeilor şi bărbaților care au trăit sfințenia în viaţa lor zilnică obișnuită, o sfințenie care i-a determinat să împărtăşească darul lui Isus cu acela care are nevoie de El. Au folosit mijloacele dăruite lor de Duhul Sfânt: rugăciunea şi faptele de caritate. Sfântul Părinte încurajează OMP şi Biserica să readucă sensul şi realizarea misiunii la caracterul obișnuit al vieţii creştine, să facă din misiune o parte simplă şi nu complicată a vieţii creştine în familii, la locurile de muncă, în școli, în firme, în birouri şi în parohii. Cred că o mare provocare este cum să-i ajutăm pe fraţii noştri să recunoască faptul că credinţa este un mare dar al lui Dumnezeu, nu o povară. Dacă suntem fericiți şi îmbogățiți de experienţa noastră de credinţă, atunci vom împărtăși acest dar cu alţii. Misiunea devine mai degrabă împărtăşirea unui dar, decât o obligație de îndeplinit. Mergem împreună ca fraţi şi surori pe acelaşi drum numit misiune. Misiune şi sinodalitate se întâlnesc.

O parte importantă a mesajului este dedicată donațiilor. Pentru papa este necesar de depășit ispita de a merge în căutarea de „mari donatori”, transformând Operele Misionare Pontificale în ONG-uri focalizate asupra adunării de fonduri. Cum se vor realiza concret aceste îndemnuri ale papei?

În viziunea coerentă a papei Francisc, donațiile sunt văzute ca oferte de caritate care însoțesc rugăciunea pentru misiune. Această perspectivă face donațiile sau colectele de fonduri parte a darului credinţei şi a misiunii. Când orizontul darului este înlocuit de cel al eficienței în gestionarea unei organizaţii, atunci donațiile devin mai degrabă numai fonduri sau resurse de utilizat, decât semne tangibile de iubire, de rugăciune, de împărtășire a roadelor muncii umane. Pericolul este că banul este adunat în numele misiunii, însă fără a deveni exprimare de caritate misionară din partea donatorului. Obiectivul ar putea să devină deci mai degrabă acela de a obține pur şi simplu cantitatea de bani dorită, decât acela de a trezi conştiinţa şi bucuria misionară. Cu privirea concentrată asupra unui obiectiv monetar, ispita de a se baza pe mari donatori devine puternică. Sugerez să se dedice mai mult timp şi energii pentru a furniza persoanelor oportunitatea de a-l întâlni pe Isus şi Evanghelia sa şi de a fi misionari în viaţa lor zilnică. Credincioşii care devin misionari angajați şi bucuroși sunt cea mai bună resursă a noastră, nu banul. Este bine şi de amintit fraților noştri că şi cele mai mici donaţii ale lor, când sunt puse împreună, devin o exprimare tangibilă a carității misionare universale a Sfântului Părinte în favoarea Bisericilor aflate în necesitate. Niciun dar nu este prea mic atunci când este dat pentru binele comun.

Nu există Biserică fără misiune, ne repetă încă o dată papa Francisc cu acest mesaj puternic care aminteşte „Evangelii gaudium”. Care este speranţa dumneavoastră ca prefect al Congregației care are misiunea în ADN-ul său?

Mesajul papei Francisc adresat directorilor naționali ai OMP reia temele principale din Evangelii gaudium. Cred că Evangelii gaudium este modul original al papei Francisc de a articula pentru timpul nostru moştenirea ecleziologică şi misiologia Conciliului al II-lea din Vatican. Exprimă şi influența lui Evangelii nuntiandi a sfântului Paul al VI-lea asupra viziunii sale misionare. În ultimii șaizeci de ani am auzit afirmându-se cu glas tare că identitatea şi motivația de a fi a Bisericii este  misiunea. Misiunea Bisericii este de a împărtăși darul pe care l-a primit. Îmi vine în minte Prima Scrisoare a sfântului Ioan unde spune: „Ceea cea era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noştri, ce am privit şi mâinile noastre au pipăit, cu privire la Cuvântul vieţii… Vă scriem acestea pentru ca bucuria noastră să fie deplină” (1In 1,1-4). Sper că ne vom putea întoarce la aceste origini simple şi bucuroase ale Bisericii şi ale misiunii sale apostolice.

Ce incidență are asupra a toate acestea un moment extraordinar ca acela pe care-l trăim din cauza pandemiei?

Pandemia de Covid-19 a adus multă suferinţă şi frică în familia umană. Nu putem şi nu trebuie să ignorăm impactul său asupra Bisericii şi asupra misiunii. Ar putea să fie nevoie de încă mulţi ani pentru a înţelege mai bine acest eveniment în viaţa noastră. Însă putem afirma şi acum că, printre incertitudini, izolare, șomaj, pierderea retribuţiei şi multe alte efecte ale pandemiei, Duhul Sfânt a revărsat din belșug darurile compasiunii, eroismului, iubirii faţă de familie, rugăciunii fervente, redescoperirii Cuvântului lui Dumnezeu, foamei de Euharistie, întoarcerii la un stil de viaţă simplă, îngrijirii creației, pentru a cita câteva. Atunci când Biserica s-a simţit limitată în activitățile sale obișnuite, Duhul Sfânt a continuat misiunea sa fără nicio limitare. Biserica este chemată să privească şi să se minuneze de lucrările surprinzătoare ale Duhului Sfânt. Să apreciem acest dar şi vom relata istoriile acțiunii Duhului Sfânt în timpul pandemiei mulţi ani în viitor.

De Alessandro Gisotti

(După L’Osservatore Romano, 28 mai 2020)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătraşcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.