Categorii

Papa la Die Zeit: preocupat datorită populismelor, sunt rele

Un interviu despre toate domeniile, de la următoarele călătorii la manifestele care-l criticau în dialectul roman, de la evenimentul cu Ordinul de Malta la criza de vocaţii: Papa Francisc a vorbit despre acestea cu săptămânalul german „Die Zeit”. Reportaj de Sergio Centofanti:

A idealiza persoanele este formă de agresiune

„Nu mă simt un om excepţional” – afirmă Papa răspunzând la întrebarea dacă se simte strivit de aşteptările pe care mulţi le au cu privire la el – „sunt un păcătos”, „un om care face ceea ce poate”, „obişnuit”. Simt că „nu-mi dau dreptate cu aşteptările”, „exagerează”. „Să nu se uite – precizează el – că idealizarea unei persoane este o formă subtilă de agresiune” şi „când mă idealizează mă simt agresat”.

Înţeleg dacă nu-i place cuiva cum acţionez

Jurnalistul îl întreabă dacă îi fac rău atacurile care vin din Vatican. „Nu”, răspunde Francisc: „Din momentul în care am fost ales Papă n-am pierdut pacea. Înţeleg că unora nu le place modul meu de a acţiona, dar îl justific, există atâtea moduri de a gândi, este legitim şi este şi uman, este o bogăţie”.

Dialectul roman al manifestelor şi simţul umorismului

Şi pe manifestele în dialectul roman care-l acuzau că nu este milostiv, spune că dialectul roman folosit „era foarte frumos”: însă – subliniază el – „nu l-a scris unul de pe stradă”, ci o persoană cultă. Reuşeşte să râdă şi de acest lucru, spune jurnalistul: şi Papa răspunde că da, amintind că în fiecare zi se roagă cu rugăciunea sfântului Thomas Morus pentru a cere simţul umorului. Şi Domnul îi „dă suficient simţ al umorului”.

Ordinul de Malta

Cu privire la evenimentul Ordinului de Malta explică faptul că existau probleme pe care cardinalul Burke „probabil că n-a fost capabil să le gestioneze, pentru că el nu era unicul protagonist”. Pentru aceasta a numit un delegat capabil să aranjeze lucrurile, o persoană „cu o carismă pe care n-o are cardinalul Burke”. Însă cardinalul – afirmă el – rămâne tot patron al Ordinului.

Criza de vocaţii, problemă mare

Cu privire la criza de vocaţii, Papa afirmă că „este o problemă mare” şi „gravă”. Acolo unde nu sunt preoţi lipseşte Euharistia şi „o Biserică fără Euharistie nu are forţă: Biserica face Euharistia dar Euharistia face Biserica”. Dacă lipsesc vocaţiile sacerdotale – spune el – este pentru că lipseşte rugăciunea. Există şi problema natalităţii scăzute. În afară de asta este importantă munca împreună cu tinerii, dar nu trebuie căzut în prozelitism: de fapt este importantă şi o selecţie, pentru că dacă nu este o adevărată vocaţie apoi va suferi poporul. Oricum – adaugă el – „celibatul opţional”, adică lăsat la libera alegere, „nu este soluţia”. În timp ce chestiunea despre „viri probati” este o posibilitate, dar trebuie precizate după aceea îndatoririle pe care le pot asuma pentru „comunităţile izolate”.

Criza este pentru a creşte în credinţă

La întrebarea despre momentele sale de dificultate, Francisc a reafirmat că a avut „momente întunecate” şi chiar „momente goale”, pe care nu le înţelegea: „chiar situaţii urâte” din vina sa, de păcat, care l-au făcut să se supere pe Dumnezeu. „Eu mă supăr… şi acum m-am obişnuit”, afirmă el răzând. Însă Domnul – a adăugat el – „îi iubeşte mai mult pe păcătoşi”. Şi apoi „criza este pentru a creşte în credinţă. Nu se poate creşte fără criză”. „Criza este parte din viaţă şi o credinţă care nu intră în criză pentru a creşte, de obicei rămâne infantilă”. Şi Petru „a avut o criză urâtă”, l-a renegat pe Isus… „şi l-au făcut Papă!”. Jurnalistul întreabă: şi cum ne întoarcem la credinţă? „Credinţa – răspunde el – este un dar: ţi se dă. O cer şi El răspunde. Mai devreme sau mai târziu, eh? Dar uneori, tu trebuie să aştepţi, într-o criză”.

A nu avea teamă de adevăr, fricile închid porţile

Cu privire la cercetarea teologică, vorbeşte despre metoda istorico-critică şi că nu-i este frică de adevărul istoric: „Fricile închid porţile. În schimb, libertatea deschide porţile”.

Omul este o bunătate rănită, dar răutatea ucide

Omul este bun sau rău prin natură? „Omul este imagine a lui Dumnezeu” – afirmă Francisc – „este bun” dar „a fost ispitit şi s-a rănit: este o bunătate rănită”, aşadar „este slab”. „Răutatea este un alt lucru, mai urât”. De exemplu, „Adam n-a fost rău: a fost slab, a fost ispitit de diavol. În schimb, prima răutate este cea a fiului, a lui Cain”: a ucis nu din slăbiciune ci „din gelozie, din invidie, din voinţa de putere… este răutatea războaielor. Este răutatea pe care o găsim astăzi în oamenii care ucid: îl ucid pe celălalt”, răutatea celui care fabrică armele.

Îmi face rău Biserica ce nu este fidelă

Se vorbeşte despre mafioţi care îşi fac cruce înainte de a ucide: „Este o boală religioasă” – afirmă Papa – care îl supără. Dar se supără mai mult – spune el – când Biserica „nu dă o mărturie de fidelitate faţă de Evanghelie: acel lucru îmi face rău”.

Preocupat pentru populismele din Europa

La întrebarea despre populismele de astăzi răspunde că este preocupat, cel puţin pentru cele care se văd în Europa: în spate – subliniază el – este mereu „un mesianism: mereu. Precum şi o justificare”, aceea de a ocroti identitatea unui popor. În schimb, marii politicieni de după război în bătrânul continent „au imaginat unitatea europeană”, „un lucru nu populist” ci „o fraternitate a întregii Europe, de la Atlantic la Urali. Şi aceştia sunt marii lideri – marii lideri – care sunt capabili de a duce înainte binele ţării fără a fi ei în centru. Fără a fi mesia: populismul este rău şi la sfârşit se termină rău, aşa cum ne arată secolul trecut şi aici îl citează pe Hitler.

Al treilea război mondial pe bucăţi

Papa vorbeşte din nou despre „al treilea război mondial pe bucăţi”: este suficient să ne gândim la Africa, la Ucraina, la Asia, la drama din Irak, „la sărmanii oameni care sunt alungaţi”. Este un război care „se face cu armele moderne şi există o întreagă structură de fabricatori de arme care ajută asta”.

Următoarele călătorii internaţionale

În sfârşit, următoarele călătorii: va merge în India, Bangladesh, Columbia, Fatima, în studiu este Egiptul. Ar vrea să meargă în Sud Sudan, dar nu crede că se poate face. Erau în program cele două Congo, dar cu Kabila nu crede că poate să meargă. Nici în Rusia nu poate să meargă, pentru că ar trebui să meargă şi în Ucraina.

(După Radio Vatican, 9 martie 2017)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătraşcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.