Categorii

Papa în Japonia. Comunitatea catolică mică din Tokyo: „Întâlnim sărăciile invizibile”

Este reductiv să fie definit un oraș. Marea Zonă din Tokyo include Tokyo dar şi peste 30 de prefecturi care fac din acest teritoriu cea mai mare zonă metropolitană din lume cu peste 30 de milioane de rezidenți. O rețea foarte aglomerată de metrouri şi trenuri foarte rapide urbane o străbat în fiecare zi, în fiecare minut, ajungând în fiecare colț al acestei regiuni. Aici, între aceste galerii subterane în ceramică albă şi tuneluri moderne, se desfășoară mare parte a vieţii a japonezilor. De aici în fiecare dimineață ajung la școli şi la locurile de muncă. Aici se întâlnesc, mănâncă, iau cafeaua, se distrează. Tokyo este un amestec de super-modernitate cu zgârie norii foarte înalți îmbrăcați cu videowall care proiectează încontinuu clipuri de publicitate şi antichități seculare încă vizibile în chimono, temple şi pagode care rezistă în pofida izbirii puternice a celor mai actualizate tehnologii. Aici, în această insulă irigată de Oceanul Pacific, va ajunge papa Francisc la 23 noiembrie.

Religia în Japonia este caracterizată de lipsa de adepți ai unui singur filon religios. Religiile cele mai răspândite în Japonia sunt șintoismul şi budismul, însă a stabili care este cea cu adepți mai mulţi este practic imposibil, dat fiind faptul că mulţi japonezi urmează atât crezurile șintoismului cât şi cele ale budismului şi există deci tendința de a uni diferite elemente din religii diferite în mod sincretist. Sâmbătă 9 noiembrie s-a desfășurat tradiţionala „binecuvântare a celor de 3, 5 şi 7 ani”. În templul șintoist „Sufletul marii naţiuni”, copiii sunt însoţiţi mână în mână de rude şi prieteni la kanugi pentru a primi binecuvântarea sacră. Sunt îmbrăcați în chimonou şi se clatină cu oboseală pe geta, sandalele tradiționale japoneze la jumătate între saboți şi șlapi.

Şi conform constituției din Japonia, împăratul este simbolul națiunii japoneze şi al unității poporului său. Duminică 10 noiembrie, aici la Tokyo, 120 de mii de persoane purtând stegulețul japonez, au asistat la defilarea împăratului Naruhito în interiorul grădinilor de la Palatul Imperial, escortat de poliție la bordul unei mașini de lux decapotabile, celebrând astfel sfârşitul ceremoniei de întronare.

În această mare infinită de simboluri şi tradiții, catolicii sunt o minoritate. În funcţie de surse, numărul de creştini (catolici, protestanți, ortodocși) variază de la 1 la 3 milioane de credincioşi. Catolicii în Tokyo sunt 97.656. În vederea vizitei papei Francisc, săptămâna trecută în toată națiunea poliția s-a mișcat simultan şi a controlat toate siturile denumite oficial „catolice” pentru a testa prezența creştinilor şi raportul lor cu societatea civilă. Au mers în parohii, în biserici dar şi în comunităţi şi congregații călugărești. Sondajele sunt făcute bazându-se pe obligația pe care o au creştinii japonezi de a se înscrie la Biserici şi de a plăti zeciuială. Însă „populația creştină” aici este constituită şi din străini, cei mai mulţi vietnamezi, filipinezi, chinezi, indonezieni care datorită faptului că sunt cetățeni din alte țări nu sunt obligați la înscriere.

O mică Biserică, tăcută, deschisă la cei mai săraci. În toată lumea, istoriile de solidaritate au pretutindeni aceeași rădăcină şi sunt mișcate de aceeași motivație. La întrebarea, „de ce faceţi asta?”, şi aici, în această parohie a „Sfintei Familii” din Fuchu, la 20 de kilometri de centrul din Tokyo, parohul părintele Andrea Lembo, misionar de la PIME, răspunde: „ne-am simţit interpelați de săraci, trebuia să facem ceva, chiar ceva mic, pentru ei”. În orașul Funabashi, la porțile orașului Tokyo, s-a născut în 2014 centrul cultural „Galileea” pentru a rezolva problemele societății japoneze şi a apropia persoanele de creștinism.

Masa Îngerilor. Rezervările de locuri sunt mici îngeri croșetați de una din voluntare. Felurile de mâncare ale bucătăriei japoneze bune sunt îngrijite în fiecare detaliu: polonicul de orez, bețele, budinca de cartofi, salate în miniatură, chiftele de porc în supă, dulciuri abia scoase din cuptor şi nelipsitul ceai. Aşa îi primeşte parohia din Fuchu în fiecare sâmbătă pe oaspeții de la „Masa Îngerilor”, circa treizeci de persoane aflate în situaţie de sărăcie materială, deşi mai puţin vizibilă. „Masa Îngerilor” este în rețea cu activitățile şi serviciile sociale ale primăriei. Este a doua parohie din Tokyo care propune o slujire caritativă de acest tip.

Sărăciile invizibile. „În Japonia este greu de înțeles cine este cu adevărat sărac – explică Sakyiama San, veterana dintre voluntare –. Hainele se pot cumpăra la preț mic şi mulţi din orgoliu şi pudoare nu se arată”. Şi totuşi în zona metropolitană din Fuchu, unde trăiesc 1 milion de persoane (din cei 30 de milioane de locuitori ai megalopolisului), 1 copil din 6 este sărac. Cad în sărăcie mamele singure, femeile care fug de violențele soțului, cel care pierde locul de muncă, bătrânii şi bolnavii. Ajutorul social nu ajunge la 70.000 yeni (circa 600 de euro pe lună), care într-un oraș scump cum este Tokyo, nu ajunge nici măcar pentru a plăti chiria casei. Caritas parohial din Fuchu a voit să realizeze această masă „nu numai pentru a mânca împreună – adaugă Sakyama San – ci pentru a da sprijin şi apropiere acestor persoane”. Saltul cultural faţă de nobilele tradiții din trecut este evident pretutindeni într-o ţară care pare posedată de consumism şi de hiper-tehnologie. Oamenii apar mereu obosiți sau grăbiți, comunică puţin, muncesc prea mult. „Astăzi este rar ca toată familia să reușească să se adune la una şi aceeași masă pentru a mânca împreună – spune o voluntară mai tânără, Mieko Tsutsui –. În cadrul societății noastre interacțiunile sunt slabe, persoanele sunt adesea izolate. Pe primul loc este binele comun”.

Școala Bucuriei. Nivelul de performanțe școlare şi de muncă cerut este foarte ridicat şi a studia este foarte scump. În afară de a merge la școală în fiecare zi a săptămânii, copiii trebuie să frecventeze cursuri extra-școlare pentru a ajunge pregătiți la testele grele de acces la facultățile universitare. Pentru cel care este în situaţie de fragilitate socială şi nu-şi poate permite asta parohia propune „Școala Bucuriei”. Fondatoarea este o învățătoare, Yumi Takahashi, catolică din naștere: „Întâlnesc mulţi copii. Mamele lor sunt mereu ocupate şi nu știu cum să-i ajute pe copii să meargă bine la școală”. Pentru aceasta ca primă activitate a Caritas Fuchu s-au gândit la o după-școală gratuită. „Avem copii de la 8 la 15 ani, îi întâlnim în fiecare sâmbătă după-amiază”.

În așteptarea papei. Însă adevărata mâhnire a învățătoarei este conflictul trăit de tineri, al căror viitor școlar şi de muncă este decis de părinți pe la vârsta de 10 ani: „Visez o societate în care fiecare să poată alege propriul drum”, îşi dorește ea. Cele două doamne lasă să se vadă o emoție ușoară imediat ce se tratează tema „vizita papei”: „Ştim că papa Francisc va fi foarte angajat în timpul vizitei în Japonia. Dar ar fi frumos dacă ar putea să vadă şi acest mici activități ale noastre”. „Este adevărat că aici îl cunosc puțini, dar pentru tineri este foarte important să poată întâlni un om al păcii”.

De M. Chiara Biagioni şi Patrizia Caiffa

(După agenția SIR, 11 noiembrie 2019)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătraşcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.