Categorii

Papa în Citadela Caritas din Roma: „Fiți nebuni de iubire pentru a-i ajuta pe cei mai vulnerabili”

Preoţi nebuni, „nebuni de iubire” pentru cei mai vulnerabili, „nebuni” pentru a ajuta şi a împărtăși propria vulnerabilitate cu alţii. Privind în ochi armata de săraci şi migranţi găzduiți în Citadela Caritas din Roma, papa Francisc, aflat în vizită astăzi după-amiază în acest complex, se adresează preoţilor pentru a le cere să nu „rămână în biserică liniștiți” ci să iasă şi să meargă în întâmpinarea celui care suferă. Asemenea bunului samaritean din Evanghelie care ia asupra sa pe săracul muribund provocând uimirea hangiului: „Eu mă gândesc ce s-a gândit oare acel hangiu: «Acesta este un nebun». Iată, acesta este cuvântul pe care aş vrea să-l spun: nebunie de iubire, nebunie de iubire, de a ajuta la împărtăşirea vulnerabilității”, spune Francisc în discursul său liber. „Dar acești preoţi, în loc de a rămâne în biserică liniștiți, fac toată această mișcare, sunt nebuni, buni!”.

Acesta este „programul” pe care pontiful argentinian îl arată Caritas-ului pentru următorii 40 de ani. În acest soi de sătuc construit în urmă cu patruzeci de ani de-a lungul Via Casilina Vecchia, Bergoglio ajunge pe la ora 16.00 cu mașina. În afară de oamenii îngrămădiți în spatele balustradelor şi înarmați cu smartphone, îl primesc cardinalul vicar Angelo De Donatis şi directorul Caritas, preotul român Benoni Ambăruş, pentru toţi „don Ben”.

Avându-l alături pe acesta, Francisc intră în localurile Citadelei: prima etapă este în capela „Sfânta Iacinta”, unde altarul şi amvonul au fost realizate de părintele Andrea Santoro, preotul fidei donum din dieceza de Roma asasinat în Turcia în 2006. Papa se opreşte câteva clipe ca să se roage pentru a merge după aceea în Ambulatoriul stomatologic, în care peste patruzeci de dentiști îngrijesc gratuit peste 350 de pacienți care nu-şi pot permite îngrijirile. Turul continuă în Magazinul de Solidaritate, primul supermagazin gratuit născut în Italia grație căruia numai în 2018 au fost distribuite peste 490 de tone de produse alimentare.

Însă în Casa „Sfânta Iacinta” vizita intră în miezul ei cu „asaltul” afectuos al diferiților oaspeți – bătrâni, copii, migranţi – care, așteptând deja de mai multe minute şi fără a ține cont de vreun protocol, se adună în jurul pontifului, îl scufundă în cadouri şi fac selfie-uri. Francisc atinge mâini şi mângâie fețe, apoi salută pe fiecare din cei prezenți şi în sfârşit rostește un salut scurt la microfon: „Vă mulţumesc vouă tuturor pentru primire. Sunt bucuros să vă văd aici. Continuați să fiți împreună, ajutându-ne unul pe altul, pentru că asta face bine inimii. Când inima se opreşte nu există viaţă. Şi inima prieteniei trebuie să fie mereu în mișcare, pentru că aşa este viaţa”.

Străbătând curtea Citadelei, pontiful ajunge în Sala Mare unde întâlnește voluntari, lucrători şi circa 220 de oaspeți din cele 52 de centre ale Caritas din Roma. Cel care face primirile de onoare este părintele Benoni care începe cu un „dragă părinte Francisc” şi descrie activitățile Caritas-ului în familii, în școli, în locurile de muncă: „Uneori este suficientă chiar numai o atenţie minimă, o privire afectuoasă care să-i smulgă pe oameni din invizibilitate”, explică el. Preotul dăruiește după aceea papei o mică Evanghelie scrisă în etiopiană antică, provenind direct din Gibuti.

Urmează două mărturii: prima este cea a lui Ornella, voluntară Caritas care lucrează la Centrul de ascultare pentru străini în Via delle Zoccolette, în plin centru al Romei. În cuvintele sale sunt amintiri şi anecdote despre multele persoane cu care a avut contact în acești ani: orfani, șomeri, migranţi care fug de război şi de foamete.

La fel de emoționantă este istoria lui Alessio, fost cerșetor nu din alegerea lui ci datorită sărăciei impuse de falimentul firmei de familie, o mică editură, după pierderea tatălui şi a fratelui. Din iadul străzii tânărul a ieșit după ce a bătut la ușa Adăpostului din Via Marsala, unde papa a deschis Poarta Sfântă pentru Jubileul Milostivirii în 2016. În structura aceea Alessio a rămas timp de 13 luni până la Paștele trecut, când grație lucrătorilor Caritas a reuşit să găsească un loc de muncă şi o casă.

Francisc are ochii umezi când ia cuvântul. Reflecția sa se învârte în jurul conceptului de „vulnerabilitate”: „Toţi suntem vulnerabili, toţi cu aceeași carte de identitate a «vulnerabilității», spune el în mod liber, „vulnerabilitatea ne unește pe toţi. Toţi suntem vulnerabili şi pentru a lucra în Caritas trebuie recunoscut acel cuvânt, dar a-l recunoaște în trup şi în inimă”. Este vorba, subliniază papa, de „o întâlnire de răni diferite, de slăbiciuni diferite dar toţi suntem aşa. Şi Dumnezeu a voit să se facă vulnerabil pentru noi. Este unui dintre noi, a suferit: nu avea o casă în care să se nască. A suferit persecuția, să fugă într-o altă ţară, migrant, a suferit sărăcia. Pentru aceasta noi putem vorbi cu Isus pentru că este unul dintre noi”.

„Acesta este drumul”, indică Bergoglio, „nu se poate face ajutor pentru săraci la distanță, trebuie să se atingă, să se atingă rănile: sunt rănile lui Isus. Este misterios: când tu atingi rana aceea, îți dai seama de rana ta. Şi acesta este harul pe care ni-l dau săracii: a ști că şi noi suntem vulnerabili. Acest lucru este foarte frumos, pentru că înseamnă că şi noi avem nevoie de mântuire, avem nevoie de cineva care să ne spună un cuvânt bun: voluntarii, chiar şi preoţii…”. După aceea Francisc îndeamnă să se vestească Evanghelia „cu mărturia, nu cu argumentele, prozelitismul…”. În sfârşit, împarte tuturor binecuvântarea sa şi se îndreaptă spre mașină pentru a se întoarce în Vatican.

„Pe papa l-am văzut bucuros”, este comentariul la cald al vicarului De Donatis preluat de microfoanele de la Tv2000. „Discursul despre vulnerabilitate a fost iluminant. A atinge vulnerabilitatea altora ne face să descoperim propria vulnerabilitate. Acesta este drumul pentru a dori mântuirea”. „Francisc – mai afirmă cardinalul – a fost cu adevărat atins de mărturiile oaspeților pentru că le-a simţit adevărate. Şi atunci când este adevăr, este mereu o frumusețe concretă. Cel mai frumos lucru pe care ni l-a spus este de a continua să fim martori ai Evangheliei carității. Nebunia iubirii trebuie să ne însoțească în fiecare zi a noastră. Şi cred că în asta orașul Roma este destul de nebun”. Un oraș, conclude De Donatis, care „are atâtea resurse de bine care ies la suprafață. Trebuie continuat să se colaboreze serios în teritoriu cu instituţiile”.

De Salvatore Cernuzio

(După Vatican Insider, 29 noiembrie 2019)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătraşcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.