Categorii

Papa către salezieni: „Atenţie la cine intră în seminar pentru că este incapabil să se descurce în lume”

Atenţie la ipocrizie în Biserică: este o ciumă!”. Şi atenţie şi la toţi acei tineri care „vor să intre în seminar pentru că simt că sunt incapabili să se descurce singuri în lume”. Dacă sunt deosebit de „diplomatici” sau „mincinoşi” mai bine să fie invitaţi să se gândească din nou. În schimb, „pe cei mai buni superiorii să-i trimită în periferie”. Acela este locul lor.

Sunt câteva flash-uri din colocviul lung de astăzi al Papei Francisc cu un grup de novici şi pre-novici salezieni, întâlniţi în mod privat în Casa „Sfânta Marta” pe la ora 12.00. Întâlnirea nu figura în agenda Pontifului, dar a fost revelată pe Facebook cu o „transmisie directă” de unul dintre oaspeţii prezenţi în domus vaticana.

Grupul era destul de mare: novicii proveneau din Italia, Albania, Croaţia, Malta. Şi era şi un „dar” din Siria: Michel, novice care, în genunchi, a primit de la Pontif binecuvântarea pentru „iubita şi martirizata Sirie”. Au fost prezentaţi toţi de părintele Guido Enrico, responsabil cu formarea în Italia, care i-a mulţumit Papei pentru că a acceptat propunerea acestei întâlniri care „se leagă în mod ideal” cu vizita pe care Francisc a făcut-o salezienilor la Valdocco, în bazilica „Sfânta Maria Ajutătoare”, în timpul vizitei la Torino din 2015. În dar, părintele i-a încredinţat Episcopului de Roma o medalie creată în 1885 de primul succesor al lui don Bosco.

„Mulţumesc că aţi venit. Când am văzut această cerere am spus: «Salezienii? Spuneţi-le să vină!»”, a început Papa înainte de a demara dialogul în întregime liber, care a durat circa 50 de minute şi ritmat de câteva întrebări ale celor prezenţi. „Nu ştiu ce să vă spun, mai bine puneţi întrebări ca să nu spun vreo trăsnaie”, glumeşte Francisc. Care aminteşte de tinereţea sa şi de şcoala elementară într-un colegiu de salezieni „unde am învăţat iubirea faţă de Sfânta Fecioară Maria”, apoi studiile de chimie la universitate „pe care mama voia ca eu să le termin”, dar pe care în schimb le-a întrerupt urmând vocaţia sacerdotală: „În schimb tata era mai bucuros”. Cu privire la familie, Bergoglio nu uită rudele piemonteze: „Suntem foarte legaţi. Ei au venit în Argentina noi i-am vizitat. Când veneam pentru sinoade sau pentru reuniunile din Vatican dădeam o fugă pentru a-i vizita pe ei şi vizitam cele două bazilici”, povesteşte el.

Apoi răspunde la întrebări. De exemplu cea a sicilianului părintele Marcello care cere câteva sugestii pentru „misiunea delicată de a-i însoţi pe tineri în discernământul vocaţional”. Papa răspunde direct: „Criteriile să fie normale. Fiţi atenţi la acei tineri cu faţă de iconiţă – spune el –. Pe aceia eu nu-i întreb nici Tatăl nostru. Bucuroşi, sportivi, normali. Să ştie să muncească, dacă studiază să ştie să studieze, să-şi asume responsabilităţile”.

Ceea ce este important este „a-i însoţi” pe aceşti tineri, pentru că „pe drum există atâtea surprize ale lui Dumnezeu sau nu sunt ale lui Dumnezeu. Trebuie să fim atenţi şi să-i ajutăm să privească în faţă aceste surprize. Dacă sunt dificultăţi, să le privească în faţă. Şi să-i ajutăm să îndepărteze orice formă de ipocrizie. Aceasta este o ciumă: ipocrizia în Biserică, ipocrizia acelui spun una şi fac alta… Ipocrizia mediocrităţii, a celor care vor să intre în seminar pentru că simt că sunt incapabili să se descurce singuri în lume”. „Dacă tu găseşti unul care este un pic prea diplomatic fii atent. Dacă găseşti unul care este un mincinos, invită-l să se întoarcă acasă”. Atenţie şi „la modul cum se roagă”, recomandă Pontiful: nu sunt de folos rugăciuni lungi şi artificiale, ci o rugăciune „simplă”, ca „aceea pe care ai învăţat-o acasă, la prima împărtăşanie”, „o rugăciune normală, dar încrezătoare”. „«Dar, părinte, sunt supărat pe Dumnezeu». Şi aceea este o rugăciune”, exclamă Papa.

Cu Luigi din Salerno („Salernitanii sunt cei mai bucuroşi din Italia, ştii?”), Francisc aminteşte perioada noviciatului: „Era o altă epocă: înainte de Conciliu… rigid… se folosea disciplina, cu atâtea urme pelagiene. Era un lucru care pentru acel timp mergea bine, astăzi nu merge. Chiar dacă există mici grupuri care ar vrea să se întoarcă la acel timp. Dacă i-aş fi invitat astăzi ar fi venit cu reverenda, eventual şi cu pălăria aceea largă”, glumeşte Papa în râsetele oaspeţilor săi. Cărora le spune, printre altele, că situaţiile dificile trebuie înfruntate „cu pantalonii”, adică „bărbaţi, ca tatăl tău, ca bunicul tău”.

În schimb lui Giorgio, din Torino, care-i cere un „cuvânt despre sfinţenie”, îi explică: „Foarte simplă sfinţenia: «Mergi în prezenţa mea şi fii ireproşabil». Punct. Aceasta este cea mai bună definiţie. Ştii cine a făcut-o? Dumnezeu lui Abraham. Actualizând un pic lucrul, cred că şi astăzi putem fi sfinţi. Există atâţia în Biserică, atâţia. Oameni eroici, părinţi, bunici, tineri. Sfinţii ascunşi, ca aceia care aparţin la «clasa mijlocie a sfinţeniei», care nu se vede dar există”.

Cu Andrea, din inspectoratul sicilian, Papa vorbeşte din nou despre tineri. Novicele întreba „ce să ducă” tinerilor şi tinerelor de astăzi şi cum să-i încurajeze, în special cei care locuiesc în „periferii”. „Când vorbesc despre periferii vorbesc despre toate periferiile, şi despre periferiile gândirii”, explică Papa. „A vorbi cu aceia care nu cred, agnostici, aceea este o periferie, eh! Apoi sunt periferiile «sociale», ale săracilor…”. Oricum, invitaţia este mereu aceeaşi: „A merge acolo”, îndeamnă Francisc.

Şi adresează un cuvânt superiorilor: „A alege bine pe cine să trimită în periferii, mai ales acelea mai periculoase. Cei mai buni trebuie să meargă acolo! «Dar acest poate să studieze, să facă un doctorat…». Nu, trimite-l pe acesta. «Acolo este mafia». Trimite-l pe el. În periferii trebuie trimişi cei mai buni”, remarcă Pontiful.

Cu privire la tineri solicită în schimb „să se organizeze activităţi” concrete care să nu se limiteze la „lumea virtuală” şi „să-i înveţe să-i ajute pe ceilalţi, valorile umane ale prieteniei, familiei, respectului faţă de bunici”. Îndeosebi „respectul faţă de bunici” care, destăinuieşte Francisc, „este un lucru pe care îl am foarte mult în inimă”. „Cred – continuă el – că suntem în momentul în care istoria ne cere mai mult ca tinerii să vorbească cu bunicii. Este o punte… Suntem într-o cultură a rebutului şi bunicii sunt rebutaţi. Astăzi tot ceea ce nu foloseşte este rebutat, se trăieşte în cultura acelui «foloseşte şi aruncă», nu-i aşa?”. Şi nu numai bătrânii, dar şi „atâţia tineri sunt rebutaţi”, remarcă Papa Francisc, amintind că în Italia – tocmai pentru a da un exemplu răsunător – 40% dintre tineri şi tinere nu au loc de muncă. „Însă tinerii au atâta forţă”. Precum şi atâta „creativitate” care, afirmă Pontiful, este „un har de cerut de la Duhul Sfânt”. Tinerii, adaugă răspunzând tot novicelui, „trebuie lăsaţi şi cu un pic de foame pentru ca după aceea să se întoarcă pentru a pune o altă întrebare”.

La încheierea întâlnirii, părintele Guido Enrico a amintit diferitele „fronturi” în care Congregaţia saleziană „este provocată, încercată”. Nu numai în Siria, unde ucenicii lui don Bosco lucrează activ, ci şi în alte zone rănite de război şi terorism. De exemplu Yemen, unde anul trecut a fost răpit părintele Tom Uzhunnalil, în timpul asasinării brutale a patru misionare ale carităţii. Călugărul indian celebrase liturghia cu surorile şi după aceea a fost sechestrat. De atunci nu mai sunt veşti despre el, afară de câteva materiale video apărute pe web: „Nu ştim dacă este viu sau mort”, spune părintele Enrico papei. Care răspunde asigurând rugăciunea sa şi amintind că „astăzi în Biserică sunt mai mulţi martiri decât în secolele trecute”.

De Salvatore Cernuzio

(După Vatican Insider, 2 mai 2017)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.