Categorii

Papa către preoţii din Roma: port durerea scandalurilor care sunt în toate ziarele din lume

„Simt să împărtăşesc cu voi durerea şi chinul insuportabile pe care le provoacă în noi şi în tot trupul eclezial valul scandalurilor de care ziarele din lumea întreagă sunt de acum pline”. „Să nu ne descurajăm, Domnul purifică Mireasa sa” şi „ne mântuieşte de ipocrizie”. Cuvinte îndurerate cele rostite de papa preoţilor din dieceza de Roma, reuniţi toţi în această dimineaţă în bazilica „Sfântul Ioan din Lateran” pentru tradiţionala întâlnire de la începutul Postului Mare.

Un dialog sincer, cu uşile închise şi cu deplină libertate, în timpul căruia Bergoglio, flancat de vicar, cardinalul Angelo De Donatis, n-a răspuns la întrebări aşa cum s-a întâmplat la întâlnirile precedente, ci a vorbit timp de circa jumătate de oră urmând un discurs scris combinat de diferite fraze rostite liber. Mai înainte pontiful a spovedit personal timp de peste o oră circa douăzeci de preoţi.

Apoi a decis „să se spovedească” el cu preoţii din dieceza sa revelând propria stare sufletească marcată de recentele scandaluri de abuzuri, înteţite cu condamnarea de la sfârşitul lui februarie a cardinalului George Pell şi cea de astăzi a arhiepiscopului de Lyon, cardinalul Philippe Barbarin, fără a uita diferitele cazuri din Chile, Statele Unite şi alte ţări europene.

„Este evident că adevărata semnificaţie a ceea ce se întâmplă trebuie căutată în duhul răului, în duşmanul care acţionează cu pretenţia că este stăpânul lumii”, a spus papa, aşa cum se afirmă la Vatican Insider de câţiva care erau prezenţi în bazilică. „Şi totuşi să nu ne descurajăm, Domnul purifică Mireasa şi ne converteşte pe toţi la El, ne face să experimentăm încercarea pentru ca să înţelegem că fără El suntem praf. Ne mântuieşte de ipocrizie, de spiritualitatea aparenţelor. El suflă Duhul său pentru a reda frumuseţe Miresei sale, surprinsă în adulter flagrant”.

„Păcatul ne desfigurează şi trăim cu durere experienţa umilitoare atunci când noi înşine sau unul dintre fraţii noştri preoţi sau episcopi care cade în prăpastia fără fund a viciului, a corupţiei sau, mai rău încă, a delictului care distruge viaţa celorlalţi”, a afirmat Francisc.

Care a exprimat, totuşi, încredere pentru viitor, în special la acest început al Postului Mare care „este un timp de har, pentru ca să-l repunem pe Dumnezeu în centru”. „Suntem un popor de mizerabili făcuţi bogaţi de sărăcia lui Dumnezeu. Însă fără Dumnezeu nu putem face nimic. El este centrul”, a afirmat el.

Lui trebuie să ne adresăm „faţă în faţă”, a recomandat papa. Pentru că „Dumnezeu cunoaşte goliciunea noastră ruşinoasă”. În această privinţă Bergoglio a povestit că a rămas puternic impresionat văzând copia originală a icoanei Odigitria din Bari, în timpul vizitei sale din iunie 2018: Isus „nu era îmbrăcat ca acum cu bluzele orientale pe care le fac în icoane… Sfânta Fecioară Maria avea pruncul gol, mi-a plăcut aşa de mult încât am cerut să mi-o dea şi mie. Episcopul de Bari mi-a dăruit-o (o copie, nr). Am pus-o acolo în faţa uşii mele. Îmi place dimineaţa când mă scol, când trec prin faţă, să-i spun Sfintei Fecioare Maria ca să păzească goliciunea mea: «Mamă, tu cunoşti goliciunile mele»”.

„Asta – a subliniat pontiful – este un lucru mare: a-i cere Domnului ca să păzească goliciunea mea. El le cunoaşte pe toate. Dumnezeu cunoaşte goliciunea noastră ruşinoasă, şi totuşi nu încetează să se folosească de noi pentru a oferi oamenilor reconcilierea. Suntem foarte săraci, păcătoşi, şi totuşi Dumnezeu ne ia pentru a mijloci pentru fraţii noştri şi pentru a împărţi prin mâinile noastre deloc nevinovate mântuirea care regenerează”.

„Căinţa noastră umilă este începutul sfinţeniei noastre”, a asigurat papa. Pentru aceasta le-a cerut preoţilor să menţină „un dialog matur cu Domnul” şi să se preocupe de propriul „popor” evitând personalisme ca acea „tendinţă de a spune: sunt credincioşii mei, sunt poporul meu. Da, este poporul tău dar «în mod vicarial», să spunem aşa”, a explicat papa. „Poporul nu este al nostru ci îi aparţine lui Dumnezeu”.

Asta nu înseamnă că păstorul nu trebuie să ia asupra sa problemele credincioşilor. Dimpotrivă. „Când vedem că poporul de care ne îngrijim (parohia sau oriunde ar fi) s-a îndepărtat”, trebuie să mergem la Dumnezeu şi să-i vorbim ca Moise care spune „dacă le-ai ierta păcatul, altminteri şterge-mă din cartea pe care ai scris-o”. Iată, a afirmat pontiful, acesta „este unul dintre cele mai frumoase lucruri ale preotului şi care merge în faţă ca să pună pe sine pentru poporul său”.

„«Tu trebuie să ierţi». «Nu, dar…». «Atunci plec, şterge-mă». Este nevoie de pantaloni pentru a vorbi aşa cu Dumnezeu, cu ca fricoşi, ca oameni! Pentru că asta înseamnă că sunt conştient de locul pe care-l am în Biserică, nu sunt un administrator pentru a duce înainte ceva în mod obişnuit, ci eu cred, am credinţă. Asta înseamnă”, a explicat papa.

Şi „cât de urât este”, a adăugat, „când un preot merge la episcop să se plângă de credincioşii săi: «Of, nu se poate, aceşti oameni nu înţeleg nimic, este aşa, este aşa…». Atâtea lucruri îi lipsesc acelui preot”.

Probabil că îi lipseşte rugăciunea. „Când episcopul sau un părinte spirituală îl întreabă pe preot dacă se roagă: «Da, da, da. Eu cu soacra, adică breviarul, mă descurc. Fac laudele, apoi vedem». Nu, nu! Dacă tu te rogi, tu te pui pe tine însuţi pentru poporul tău pentru Dumnezeu. Mergi ca să lupţi cu Dumnezeu pentru poporul tău. Asta înseamnă a te ruga, nu a face prescripţiile. Tu eşti acolo în faţa lui Dumnezeu”, a spus episcopul de Roma.

În timpul întâlnirii a indicat după aceea clerului drumul pentru următorii şapte ani până la Jubileul din 2025, ritmat tocmai de reflecţiile din cartea Exodului aleasă ca „paradigmă” pentru că în ea „Domnul acţionează, atunci ca şi astăzi, şi transformă un «non-popor» în popor al lui Dumnezeu”.

Ca tradiţie, papa a dăruit tuturor celor prezenţi un mic volum care, a explicat De Donatis, „ne va însoţi în Postul Mare”. În sfârşit, a încurajat iniţiativa Caritas-ului diecezan cu titlul „Ca în cer, tot aşa pe stradă”, care se va ţine de la 31 martie la 6 aprilie, „cu care Caritas-ul nostru vrea să răspundă la toate formele de sărăcie, primind şi susţinând pe cel care are nevoie. Ştiu că în suflet răspundeţi cu generozitate la acest apel, însă în acest an vă cer o angajare mai mare pentru ca toate comunităţile să fie implicate cu adevărat personal”.

De Salvatore Cernuzio

(După Vatican Insider, 7 martie 2019)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătraşcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.