Categorii

Papa către China lui Xi Jinping: înţelepciunea voastră foloseşte lumii

Papa-ChinaPapa Francisc trimite un mesaj Chinei lui Xi Jinping. Un mesaj puternic şi clar. Un mesaj de prietenie. Le recomandă chinezilor să rămână senini, să nutrească încredere în propria mare istorie, fără să se auto-biciuiască datorită tragediilor din trecut. Le repetă că lumea aşteaptă contribuţia lor de înţelepciune şi de civilizaţie. Episcopul de Roma se bazează pe posibilitatea ca raporturile dintre Republica Populară Chineză şi restul comunităţii internaţionale să contribuie la desenarea unui viitor de pace. Însă fără a repeta Yalta în afara logicilor celui care gândeşte lumea ca un tort care trebuie împărţit între puternici.

„Mesajul” Papei Francisc adresat leadership-ului şi poporului chinez este încredinţat unui interviu publicat în Asia Times, cotidian online în engleză, cu bază la Hong Kong şi proprietatea israeliano-americană, foarte urmărit de toate cancelariile şi diplomaţiile asiatice. Cel care pune întrebări Succesorului lui Petru este studiosul şi analistul Francesco Sisci, pechinez de adopţie, Senior Researcher de studii europene la Renmin University of China. Sisci declară în introducere „mission” specifică a interviului. Preavertizează că n-a voit în mod intenţionat să-l interogheze pe Papa despre chestiunea crucială a raporturilor dintre China populară, Biserica catolică şi Sfântul Scaun, nici să pună întrebări despre chestiuni strict politice. În schimb îl interesa să-l interpeleze pe Papa despre „chestiunile de fond” care ating pe chinezi în cotidianul lor: ruperea raporturilor familiale tradiţionale, dificultatea de a înţelege şi de a se face înţeleşi de restul lumii, sentimentele de vinovăţie pentru experienţe din trecut – cum ar fi Revoluţia Culturală – şi alegerile mai recente, ca „politica unicului copil”, astăzi în lichidare.

Încă de la incipit-ul interviului, Episcopul de Roma declară marea sa „admiraţie” faţă de China, faţă de poporul său şi faţă de civilizaţia sa: „Pentru mine”, îi destăinuieşte intervievatorului, „China a fost mereu un punct de referinţă de măreţie. O mare ţară, dar mai mult decât o ţară, o mare cultură, cu o înţelepciune inepuizabilă”. O admiraţie percepută de Bergoglio încă de tânăr, comparată cu aceea a lui Matteo Ricci, iezuitul primit de chinezi ca un înţelept împărţitor de ştiinţă şi înţelepciune la începutul secolului al XVII-lea. „Ricci”, explică Papa, „ne învaţă că este necesară să intrăm în dialog cu China, pentru că ea este o acumulare de înţelepciune şi de istorie. Este o ţară binecuvântată de multe lucruri. Şi Biserica catolică, ce are printre îndatoririle sale să respecte toate civilizaţiile, în faţa acestei civilizaţii, eu aş vrea să spun că are îndatorirea de a-i rezerva un respect cu «R» majusculă”, adaugă Papa, în unica scurtă referinţă la relaţia dintre China şi comunitatea eclezială. Bergoglio citează şi pe celălalt iezuit-artist Giuseppe Castiglione, prieten al Chinei, şi aminteşte emoţia trăită în timp ce urma să intre în spaţiul aerian chinez, în timpul zborului Roma-Seoul, în august 2014. Apoi, solicitat de întrebări, tratează chestiunea delicată a fricilor provocate de urcarea economico-geopolitică a Chinei populare: „Frica nu este niciodată o bună sfătuitoare”, afirmă Bergoglio, ca şi cum ar vrea să exorcizeze prevestirile devastatoare ale viitoarelor conflicte dintre China şi alte superputeri globale. Conform Papei Francisc, nu trebuie să ne temem şi nici să pregătim vreo „provocare”, dat fiind faptul că fiecare „are înlăuntrul său capacitatea de a găsi căi de coexistenţă, de respect şi de admiraţie reciprocă”. Conform Papei iezuit, înţelepciunea, cultura şi competenţele tehnice chineze „nu pot să rămână închise într-o ţară: ele tind să se extindă, să se răspândească, să comunice”. Însă acest lucru trebuie văzut ca o contribuţie de bogăţie care trebuie primită şi nu ca un pericol.

A nu face ca la Yalta

Mecanisme de autoapărare şi accente agresive pot să dezlănţuie noi războaie, recunoaşte Papa Francisc. El la rândul său speră într-o Chină care să poată oferi o contribuţie tot mai relevantă consolidării echilibrelor de pace. „Lumea occidentală, lumea orientală şi China, toţi au capacitatea de a menţine echilibrul păcii şi forţa de a face asta. Noi trebuie să găsim calea. Mereu prin dialog, nu există altă cale”. Calea responsabilităţilor împărtăşite sugerată de Papa nu este aceea a împărţirii intereselor şi a zonelor de influenţă, pe baza raporturilor de forţă: „Asta”, subliniază Papa Francisc, cu o referinţă istorică deosebit de elocventă „e ceea ce s-a întâmplat la Yalta, şi noi am văzut rezultatele”. Perspectiva de la Yalta era aceea de „a împărţi tortul”. Dar a împărţi tortul, ca la Yalta, „înseamnă a împărţi omenirea şi cultura în bucăţi mici. Şi cultura şi omenirea nu pot să fie împărţite în bucăţi mici”, repetă Francisc cu imagini insistente. Dimpotrivă, în asumarea comună de responsabilităţi împărtăşite, „tortul rămâne întreg şi se merge împreună. Împreună. Tortul aparţine tuturor, este omenire, cultură… şi fiecare exercită o influenţă care contribuie la binele comun al tuturor”. Perspectiva sugerată de Papa este multipolară, nu bipolară.

A ne reconcilia cu noi înşine. Fără masochisme. Dar asupra prezentului şi asupra viitorului Chinei – notează intervievatorul într-unul dintre pasajele cele mai intense ale colocviului – apasă răni, sentimente de vinovăţie colective şi experienţe traumatice, de la delirurile Revoluţiei Culturale până la nefericita politică demografică a „copilului unic”, de puţin timp renegată. În răspunsuri, Papa Francisc nu se năpusteşte asupra nenorocirilor din istorie şi asupra cărărilor greşite parcurse în trecut de fostul Imperiu Albastru. Recunoaşte că în China, cu politica demografică din ultimele decenii, „piramida s-a inversat”: un copil va trebui să ducă povara socială a tatălui său, a mamei sale şi a bunicilor săi şi bunicilor sale. „Şi acest lucru este istovitor, dezorientează. Nu este calea naturală”. Însă Bergoglio subliniază şi că îmbătrânirea populaţiei care ameninţă China, în alte locuri apare deja realizată. În faţa artrozelor „Bunicii Europa”, cu ţări – ca Italia – creşterea demografică la zero („la Roma, dacă mergi pe drum, se văd puţini copii”, notează en passant Papa Francisc). Oricum, poporul chinez încă nu apare concentrat asupra sieşi pentru Papa Francisc. El îl vede în drum pentru „a face viitorul său” şi asta – spune Papa – acum reprezintă „măreţia sa. Merge, ca toate popoarele, prin lumini şi umbre”. Dar merge, este în mişcare, ca apa fluviului „care este sănătoasă deoarece curge”, în timp ce „apa stătută devine mlaştină”. Numai dacă poporul chinez continuă să meargă, poate să recunoască drumurile greşite parcurse în trecut: însă, conform Papei Francisc, trebuie evitat să se lase strivit de sentimentele de vinovăţie, ajungând să dispreţuiască propria istorie. Episcopul de Roma dă sfatul său: „Aş vrea să-i spun poporului chinez: nu fii amar, ci fii în pace cu drumul tău, chiar dacă ai făcut greşeli”. Conform Papei, niciodată nu trebuie urâtă propria istorie ca un lucru „rău”. Fiecare popor „trebuie să fie reconciliat cu istoria sa” şi acest lucru poate mări „maturitatea”, tocmai evitând auto-biciuirile şi auto-condamnările: „Este sănătos pentru o persoană să aibă milostivire faţă de ea însăşi. A nu fi sadic sau masochist… Aş spune acelaşi lucru pentru un popor: este sănătos pentru un popor să fie milostiv cu sine însuşi”, spune Papa Francisc, răspunzând la întrebarea în care Sisci a făcut aluzie şi la Anul Sfânt al Milostivirii.

„Milostivirea faţă de ei înşişi” este sugestia pe care Papa Francisc o oferă poporului chinez şi liderilor săi prin intermediul interviului. Trebuie evitate reproşurile autodistructive. Astfel tocmai o atitudine generoasă şi faţă de ei înşişi poate ajuta să rezolve urgenţele grave din prezent şi să înfrunte necunoscutele periculoase din viitor. Şi în China – sugerează Papa Francisc – desfacerea nodurilor şi repornirea după timpuri de criză nu trece prin omologarea cu modele importante, ci este asigurată numai de redescoperirea cordială a propriei istorii şi a propriei înţelepciuni antice: „China – remarcă Bergoglio – are chiar în propria istorie resursele pentru a ieşi din propriile suferinţe”. Trebuie „primită realitatea aşa cum vine”, cu „realism sănătos”. Şi tocmai „tensiunea bipolară” între problemele din prezent şi propria înţelepciune şi creativitate antică aduce roade. „Cred”, spune Papa Francisc, „că marea bogăţie a Chinei constă astăzi în a privi la viitor dintr-un prezent care este susţinut de amintirea trecutului său cultural”. Şi această bogăţie se poate evidenţia şi poate facilita prezentul „tocmai graţie dialogului cu celelalte realităţi din lume”. Dialogul – remarcă Papa – „nu înseamnă că mă predau”. În raporturile dintre diferite ţări trebuie evitat pericolul de „impuneri oculte”, sau de „colonizări culturale”.

În linie cu lungimea de undă a întregii conversaţii şi la invitaţia intervievatorului, Papa conclude interviul său geopolitic adresând preşedintelui Xi Jinping urările pentru apropiatul Început de An chinezesc, îl salută pe lider şi pe toţi chinezii, exprimând auspiciul ca să nu piardă niciodată „conştiinţa istorică de a fi un mare popor, cu o mare istorie de înţelepciune şi care are mult de oferit lumii. Lumea priveşte la această mare înţelepciune a voastră. Pentru a favoriza şi îngrijirea casei noastre comune şi a tuturor popoarelor”.

De Gianni Valente

(După Vatican Insider, 2 februarie 2016)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.