Categorii

Papa: „Bisericile să fie oaze de frumuseţe chiar şi în contexte degradate”

biserica-frumuseteÎl citează pe Benedict al XVI-lea, pe Italo Calvino şi Laudato si’ a sa Papa Francisc pentru a-i încuraja pe artişti să se angajeze să facă „oaze de frumuseţe”, tot mai umane, locurile convieţuirii sociale. În mesajul său pentru a XXI-a Şedinţă Publică a Academiilor Pontificale, citit de cardinalul Parolin, Pontiful se leagă de tema „sugestivă şi interesantă” a întâlnirii care se desfăşoară astăzi după-amiază la Palatul Cancelariei: Scântei de frumuseţe pentru o faţă umană a oraşelor.

„Scântei” pe care Papa, în scrisoarea adresată cardinalului Gianfranco Ravasi, invită să se recreeze „în contextele mai degradate şi urâţite”, prin mici intervenţii cu caracter urbanist, arhitectonic şi artistic, în aşa fel încât să li se redea „un sens de frumuseţe, de demnitate, de frumuseţe umană mai înainte decât urbană”. „Şi în periferii – se declară convins Pontiful – există urme de frumuseţe, de umanitate adevărată, care trebuie ştiut să se perceapă şi să se valorizeze la maxim, care trebuie susţinute şi încurajate, dezvoltate şi răspândite”.

Pentru aceasta, de exemplu, „este necesar ca edificiile sacre, începând de la noile biserici parohiale, mai ales cele situate în contexte periferice şi degradate, să se propună, chiar şi în simplitatea şi esenţialitatea lor, ca oaze de frumuseţe, de pace, de primire”, subliniază Bergoglio, probabil cu referinţă la acel filon modernist care a ciopârţit feţele atâtor biserici din Italia şi din lume.

În schimb, bisericile, tocmai pornind de la arta şi arhitectura lor, trebuie să favorizeze cu adevărat „întâlnirea cu Dumnezeu şi comuniunea cu fraţii şi surorile, devenind astfel şi punct de referinţă pentru creşterea integrală a tuturor locuitorilor, pentru o dezvoltare armonioasă şi solidară a comunităţilor”.

„A avea grijă de persoane, începând de la cei mai mici şi lipsiţi de apărare, şi de legăturile lor zilnice, înseamnă în mod necesar a avea grijă şi de mediul în care ei trăiesc”, afirmă Francisc. „Gesturi mici, acţiuni simple, mici scântei de frumuseţe şi de caritate pot să vindece, «să refacă» un ţesut uman, în afară de cel urbanist şi ambiental, adesea sfâşiat şi divizat, reprezentând o alternativă concretă la indiferenţă şi la cinism”.

Aşa cum afirma în Laudato si’: „A acorda atenţie frumuseţii şi a o iubi ne ajută să ieşim din pragmatismul utilitarist. Când nu se învaţă să ne oprim ca să admirăm şi să apreciem frumosul, nu este straniu că fiecare lucru se transformă în obiect de uz şi abuz fără scrupule”.

În acest sens, misiunea artiştilor devine „importantă şi necesară”, cu atât mai mult dacă ei sunt credincioşi şi „se lasă luminaţi de frumuseţea Evangheliei lui Cristos”. Trebuie „să se creeze opere de artă care să aducă, tocmai prin limbajul frumuseţii, un semn, o scânteie de speranţă şi de încredere acolo unde persoanele par să capituleze în faţa indiferenţei şi a urâţeniei”, încurajează Papa Francisc.

Pentru că, aşa cum scria Calvino în Oraşele invizibile din 1972, „oraşele, ca şi visele, sunt construite din dorinţe şi din frici”. Şi „probabil atâtea oraşe din timpul nostru, cu suburbiile lor dezolante, au lăsat mult mai mult spaţiu fricilor decât dorinţelor şi viselor cele mai frumoase ale persoanelor, mai ales ale tinerilor”.

Şi Benedict al XVI-lea, în audienţa din 2009 acordată artiştilor, în Capela Sixtină, afirma: „Momentul actual este marcat din păcate, în afară de fenomene negative la nivel social şi economic, şi de o ofilire a speranţei, de o anumită neîncredere în relaţiile umane, motiv pentru care cresc semnele de resemnare, de agresivitate, de disperare…”. Aşadar, „ce anume poate reda entuziasm şi încredere, ce anume poate să încurajeze sufletul uman să regăsească drumul, să-şi ridice privirea spre orizont, să viseze o viaţă demnă de vocaţia sa dacă nu frumuseţea?”.

„Experienţa frumosului, a frumosului autentic, nu efemer şi superficial – afirma Ratzinger, şi Bergoglio este de acord – nu este ceva accesoriu sau secundar în căutarea sensului şi a fericirii, pentru că această experienţă nu îndepărtează de realitate, ci, dimpotrivă, duce la o confruntare concisă cu trăirea cotidiană, pentru a o elibera de întuneric şi a o transfigura, pentru a o face luminoasă, frumoasă”.

Aşadar arhitecţi şi pictori, sculptori şi muzicieni, cineaşti şi literaţi, fotografi şi poeţi, artişti din orice disciplină, toţi „sunt chemaţi să facă să strălucească frumuseţea mai ales acolo unde întunericul şi negura domină cotidianitatea”. Ei „sunt păzitori ai frumuseţii”, afirmă Episcopul de Roma, „vestitori şi martori de speranţă pentru omenire”, chemaţi „să aibă grijă de frumuseţe”. Pentru că „frumuseţea va îngriji atâtea răni care marchează inima şi sufletul bărbaţilor şi femeilor din zilele noastre”.

Pe această cale, voind „să încurajeze şi să susţină îndeosebi pe tineri care în domeniul diferitelor arte se angajează să ofere o contribuţie serioasă şi valabilă la umanismul creştin”, Papa Francisc a acordat Premiul Academiilor Pontificale, ex aequo, lui Chiara Bertoglio, pentru cercetarea sa în domeniu muzicologic şi literar precum şi pentru activitatea sa concertistică; şi lui Claudio Cianfaglioni pentru cercetarea sa poetică şi studierea câtorva semnificative figuri poetice şi literare contemporane, între care părintele David Maria Turoldo, cu ocazia centenarului naşterii.

În afară de asta, ca semn de încurajare pentru cercetarea artistică în două domenii muzicale diferite şi complementare, Papa a acordat Medalia Pontificatului lui Michele Vannelli, maestru de capelă de la bazilica „Sfântul Petroniu” din Bologna, şi compozitorului şi muzicianului Francesco Lorenzi, fondator al grupului muzical The Sun.

De Salvatore Cernuzio

(După Zenit, 6 decembrie 2016)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.