Categorii

Ortodoxia, „schisma ucraineană” devine meci politic

Biserica ortodoxă ucraineană independentă abia s-a născut şi deja este convocată în meciul pentru nesigurele alegeri prezidenţiale ucrainene programate pentru 31 martie. Preşedintele care-şi încheie mandatul, Petro Poroshenko, a fost co-protagonist şi sponsor decisiv al întregului proces încheiat la 6 ianuarie cu atribuirea „Tomos”-ului (decret de acordare a autocefaliei) încredinţat de patriarhul ecumenic de Constantinopol, Bartolomeu I, mitropolitului Epifanie, primat al noii Biserici ortodoxe ucrainene. După solemnitatea Crăciunului – celebrată în Ucraina la 7 ianuarie – agenda instituţională a lui Poroshenko este ritmată de călătoriile făcute în zonele urbane din diferitele provincii ucrainene în compania mitropolitului Epifanie şi a altor exponenţi ai noii Biserici ucrainene independente, pentru a celebra acordarea autocefaliei într-o lungă serie de „ceremonii de mulţumire”. În timpul acestor celebrări, „Tomos”-ul însuşi este dus în turneu în provinciile din toată ţara (începând de la Vinnycja şi de la Volinia), pentru a fi expus şi celebrat în diferitele catedrale ca o relicvă.

Participarea la ceremoniile de mulţumire pare să aibă un rol cheie în mulţimea de iniţiative şi activităţi programate de Poroshenko în zborul final al campaniei electorale. În timpul celebrărilor, în intervenţiile sale desfăşurate în prezenţa „Tomos”-ului, preşedintele care-şi termină mandatul revendică naşterea unei Biserici ucrainene ortodoxe ca punct de cotitură al drumului pentru a afirma interesele naţiunii. La jumătatea lunii ianuarie, în catedrala din Luc’k, a spus că procesul de întărire a statului este demarat şi Biserica ucraineană independentă furnizează fundamentul spiritual pentru independenţa naţiunii.

Cu acea ocazie, liturghia de mulţumire a fost celebrată de mitropolitul Filaret, care în anii nouăzeci din secolul trecut s-a proclamat „patriarh de Kiev” şi a condus o grupare eclezială considerată schismatică de celelalte Biserici ortodoxe (şi acum ajunsă drept componentă majoritară în noua Biserică ortodoxă ucraineană autocefală). „Au existat multe momente”, a spus cu acea ocazie Filaret, referindu-se la procesul pentru a obţine „Tomos”-ul de acordare a autocefaliei Bisericii ortodoxe ucrainene „în care părea că am ajuns într-un punct mort, dar graţie înţelepciunii şi perseverenţei preşedintelui am ieşit din criză”.

Fostul auto-proclamat patriarh de Kiev s-a referit şi la ortodocşii ucraineni care n-au susţinut procesul pentru a obţine autocefalia şi au rămas în Biserica ortodoxă ucraineană legată de patriarhia de Moscova, condusă de mitropolitul Onufrie: „Cine nu vrea să se unească cu noi – a spus Filaret – speră în forţa Moscovei, însă Moscova va pierde forţa sa şi victoria va fi a noastră, ucraineană, împreună cu întreaga lume civilizată… Şi, lucru mai important, Dumnezeu este cu noi”.

Crearea unei Biserici ucrainene independente de Moscova este, de fapt, tema pe care Poroshenko o aminteşte cu insistenţă mai mare pentru a cere alegătorilor să-l confirme la conducerea ţării. Dar tocmai împletirea aşa de puternică dintre rezultatul obţinut pe planul eclezial şi alchimiile schimbătoare ale politicii apasă în manieră imponderabilă asupra viitorului comunităţilor creştine din Ucraina. Rezultatul alegerilor prezidenţiale de acum apropiate atârnă ca o necunoscută şi pe drumul noii grupări ecleziale „autocefale”. Dacă Poroshenko învinge, proiectul de creare a unei Biserici ucrainene naţionale îşi va găsi consacrarea politică. Însă actualmente preşedintele care-şi termină mandatul este doar al treilea în sondajele de opţiune electorală, în urma fostului prim ministru Yulia Tymoshenko şi a actorului outsider Volodymyr Zelenski. Dacă răspunsul urnelor va confirma orientarea ultimelor sondaje electorale, preşedintele ucrainean care-şi termină mandatul n-ar ajunge nici măcar la balotajul din al doilea tur de scrutin şi i-ar fi închisă orice şansă de a urma după el însuşi. În acel moment, alegerea celui care a împletit cererile de independenţă ale ortodoxiei ucrainene adresat planului politic al lui Poroshenko ar putea să se reveleze pe termen îndelungat ca un hazard miop.

Rezultatul nesigur al alegerilor prezidenţiale ucrainene explică în parte şi lipsa substanţială de reacţii oficiale din partea celorlalte Biserici ortodoxe cu privire la înfiinţarea unei noi Biserici autocefale, petrecută cu legitimarea patriarhiei ecumenice de Constantinopol. Patriarhia de Moscova măreşte iniţiativele şi presiunile pentru a denunţa profilul invalid din punct de vedere canonic al noii entităţi ecleziale ucrainene. Ceilalţi primaţi, deocamdată, îşi iau timp, pentru a vedea şi cum se va termina meciul pentru preşedinţia ucraineană. Şi pentru a verifica dacă un eventual schimb de scenariu politic va putea deschide noi perspective şi pe versantul eclezial. Aproape toţi candidaţii la alegerile prezidenţiale s-au declarat desigur în favoarea autocefaliei ortodoxiei ucrainene, dar nu toţi împărtăşesc strategia şi modalităţile utilizate de Poroshenko pentru a ajunge la obiectiv şi a încasa rezultatele politice ale operaţiunii.

Putin „teologul”

Conducătorii şi sinoadele Bisericilor ortodoxe par să aştepte alte dezvoltări înainte de a interveni în manieră clară şi oficială cu privire la „problema ucraineană”. Nu urmează aceeaşi linie de aşteptare Vladimir Putin. Preşedintele rus, în timpul recentei – şi triumfalei – sale vizite în Serbia, a recurs şi la teme de ordin ecleziologic şi spiritual pentru a stigmatiza ca „operaţiune politică” naşterea Bisericii ortodoxe naţionale ucrainene. „Administraţia ucraineană”, a spus printre altele Putin în interviurile acordate la mass-media sârbe precum Politica şi Vecernje Novosti, „este grata să sacrifice acordul inter-confesional în ţară campaniei preşedintelui care îşi termină mandatul, bazată pe căutarea de duşmani în efortul său pentru a păstra puterea cu orice preţ”.

Liderul de la Kremlin a asigurat că Rusia „nu intenţionează să se amestece în procesele ecleziale, mai ales atunci când se desfăşoară în teritoriul unei ţări suverane vecine”. Dar a definit tot procesul ca o tentativă de „a legitima comunităţile schismatice prezente în Ucraina” şi ca „un plan exclusiv politic, secular”, care tinde să „dezbine popoarele din Rusia şi din Ucraina, aruncând seminţe de discordie etnică şi religioasă” şi nu are „nimic de-a face cu viaţa spirituală”. Putin a susţinut şi că Biserica ortodoxă ucraineană pentru patriarhia de Moscova „este în realitate total independentă în acţiunile sale şi conexiunea sa cu Biserica ortodoxă rusă este de caracter pur canonic.

Efectele asupra dialogului cu catolicii

Între timp şi Sfântul Scaun înregistrează efectele conflictului intra-ortodox din Ucraina asupra dialogului teologic aflat în desfăşurare între Biserica catolică şi Bisericile ortodoxe despre temele primatului şi sinodalităţii. „În pofida poziţiei de neutralitate absolută a Bisericii catolice în privinţa problemei autocefaliei ucrainene”, a scris în L’Osservatore Romano părintele Andrea Palmieri, subsecretar al Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor, „este plină de consecinţe potenţial negative asupra lucrării Comisiei Mixte Internaţionale (de dialog teologic între Biserica catolică şi Bisericile ortodoxe, nr) decizia Sfântului Sinod al patriarhiei de Moscova luată la 14 septembrie, ca urmare a numirii de către patriarhi ecumenică a doi exarhi pentru Ucraina, conform căreia, printre alte lucruri, se interzice participarea reprezentanţilor patriarhiei de Moscova la toate comisiile prezidat de un episcop din patriarhia ecumenică”.

De Gianni Valente

(După Vatican Insider, 21 ianuarie 2019)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătraşcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.