Categorii

„Oraşul unde s-a născut Principele Păcii astăzi tânjeşte după Pace”

Betleem-primarLa câteva zile de la sărbătoarea Crăciunului, am ajuns la primarul de Betleem, pentru prima dată o femeie creştină catolică. În acest interviu Vera Baboun povesteşte cum trăieşte acest moment al anului oraşul în care s-a născut Isus.

Doamnă primar Baboun, care este situaţia astăzi la Betleem cât priveşte viaţa zilnică a cetăţenilor săi şi, îndeosebi, a comunităţilor catolice?

„Comunitatea catolică este parte din întreaga comunitate. Ceea ce se întâmplă la Betleem atinge populaţia catolică aşa ca şi pe tot restul populaţiei. Deocamdată acest oraş este segregat de Ierusalim şi credincioşii din Betleem cu greu reuşesc să se roage la Sfântul Mormânt. Este mai uşor de a merge la Sfântul Mormânt pentru cel care vine din Europa sau din America decât este pentru un tânăr de 21 de ani din Betleem.

Nu este o situaţie normală şi noi combatem anormalitatea; trăim această anormalitate şi încercăm să ne adaptăm. Tinerii noştri îşi pierd viaţa şi încă nu există soluţie la orizont.

Dată fiind lipsa păcii, ca primar trebuie să înfrunt multe situaţii complicate. Din moment de 82% din guvernatoratul din Betleem este în zona C, aceea controlată de administraţia şi de sistemul de securitate israeliene, a exercita autoritatea mea este o provocare incredibilă.

Pe moment, numai 48 de mii din cei 200 de mii de locuitori ai guvernatoratului sunt creştini. Există şi un nou zid la Cremisan care duce la confiscarea terenurilor a 58 de familii creştine. Livezile de măslin şi viile, datorită cărora Betleemul este vestit, vor fi confiscate. Toate acestea – zidul, problemele economice şi lipsa de oportunităţi – au desigur repercusiuni asupra calităţii vieţii. Când vorbesc despre Betleem, prezenţa creştinilor este într-adevăr crucială, nu numai pentru noi ci pentru toată comunitatea creştină din lume. Noi suntem aici pentru voi toţi”.

Dumneavoastră sunteţi primul primar femeie din Betleem: ce ne puteţi spune despre rolul pe care-l desfăşoară femeile în societatea palestiniană şi despre relaţia dintre femeile musulmane şi creştine în slujba păcii în ţinutul dumneavoastră?

„Femeile sunt parte a comunităţii palestiniene şi noi înfruntăm toate dificultăţile împreună cu bărbaţii. A fi prima femeie primar în istoria Betleemului este o cucerire dar şi o provocare.

Încerc să conduc oraşul din punctul de vedere al unei femei. Noi suntem biologic programate pentru a da viaţa şi pentru a ne pune în slujire. Ne interesăm imediat de alţii şi vrem să vedem viaţa înflorind în jurul nostru. În cazul meu am ocupat funcţia de primar în ultimii trei ani şi niciodată nu mi-am luat o zi de concediu. Asta pentru că ascult toate provocările pe care persoanele le înfruntă şi mă dăruiesc complet.

Femeile din Palestina, fie că sunt creştine sau musulmane, înfruntă aceleaşi provocări, aceleaşi restricţii şi acelaşi nivel de şomaj. Fie că sunt creştine sau musulmane, sunt mamele victimelor, mamele tinerilor şomeri, soţiile bărbaţilor şomeri şi ale victimelor. Ele însele sunt şomere, şi victime. De aceea suferă dublu”.

Educaţia este în centrul carierei dumneavoastre profesionale, dat fiind că sunteţi o profesoară. Ce rol joacă instruirea în susţinerea tinerilor din Betleem? Ce provocări înfruntă tinerii?

„Tinerii – şi la Betleem 50% din populaţie au mai puţin de 29 de ani – sunt foarte instruiţi. Educaţia pentru noi nu este numai un drept ci o obligaţie naţională. Totuşi la Betleem avem cel mai ridicat nivel de şomaj din Cisiordania (27%) şi cel mai ridicat nivel de sărăcie (22%). Persoanele care rămân la Betleem au studiat, dar se adaptează să lucreze în domenii diferite de cele pentru care au fost formaţi.

Nivelul de şomaj este ridicat cu toate că Betleemul este un oraş turistic. De fiecare dată când sunt conflicte, turismul este dăunat în mod serios. Aici avem 33 de hoteluri şi multe restaurante de calitate dar, fără o soluţie şi fără independenţă, atât timp cât va continua conflictul vieţile şi activităţile noastre vor fi compromise. Prin urmare, persoanele tind să încerce să-şi facă o viaţă în afara Betleemului”.

Ce mesaj universal aţi văzut în spatele recentei canonizări din partea Papei Francisc a două femei palestiniene, dintre care una a marcat istoria Betleemului?

„Dacă există sfinţii vii pe pământ, Papa Francisc este unul dintre ei. Când a venit la Betleem, când ne-a ascultat, când am mers la el, când ne-am rugat împreună creştini, evrei şi musulmani, el a recunoscut drepturile noastre ca fiinţe umane, ca palestinieni şi creştini.

Canonizarea a două sfinte arabe a făcut cunoscută sfinţenia unui ţinut care nu trăieşte în pace. Afirmându-le sfinţenia, Papa Francisc a recunoscut drepturile persoanelor care trăiesc în această ţară. În afară de canonizare, el a recunoscut statul Palestina. A ridicat drapelul palestinian în Vatican şi a amintit lumii, inclusiv nouă, că pământul nostru este Pământ Sfânt şi izvorul sfinţeniei”.

După ratificarea formală a acordului global între statul Palestina şi Sfântul Scaun pe care l-aţi menţionat, care sunt următorii paşi care trebuie să fie întreprinşi?

„Această decizie a Sanctităţii Sale trebuie să fie luată în considerare de Naţiunile Unite. Israelul a fost recunoscut ca stat de Naţiunile Unite şi de comunitatea internaţională şi noi, ca palestinieni, l-am recunoscut. Este incredibil şi absolut de nedrept că, până astăzi, statul Palestina nu este pe deplin recunoscut de Naţiunile Unite şi de comunitatea internaţională, aceleaşi care au recunoscut Israelul. Acesta este un punct crucial şi lucrul cel mai important.

Facem totul pentru a trăi în pace, dar cred că este momentul ca lumea să-şi ia propriile responsabilităţi. Acesta este motivul pentru care cerem o intervenţie internaţională în Palestina pentru a opri ceea ce se întâmplă. Ceea ce va aduce pacea este recunoaşterea şi, prin urmare, pacea va aduce siguranţa, nu contrariul”.

Crăciunul se apropie. Cum trăiţi acest moment special al anului?

„Acum când Crăciunul se apropie, aici la Betleem reflectăm asupra semnificaţiei esenţei acestei celebrări în mijlocul uciderilor care au loc în Palestina datorate recentelor tulburări. Am decis că târgul de Crăciun şi iluminarea bradului vor fi. Va fi o celebrare naţională în timpul căreia vom putea împărtăşi mesajul Betleemului cu toată lumea.

Motoul nostru din acest an pentru celebrarea de Crăciun va fi «în ţara Palestina există ceea ce merită pacea». Poetul palestinian Mahmoud Darwish a spus: «În această ţară există ceea ce merită viaţa». Viaţa noastră, în frumuseţea şi sfinţenia sa, merită să rămână aici şi să meargă înainte, să simtă bucurie şi să înfrunte provocările care ni se prezintă. Am luat această frază, am înlocuit cuvântul «viaţă» cu «pace» şi am aplicat acest mesaj Betleemului.

Se pare că nimeni nu-şi dă seama că Betleem, oraşul care a dăruit mesajul de pace întregii lumi la Crăciun, continuă să dea acest mesaj astăzi, în pofida faptului că nu trăieşte în pace. Pietrele – pământul – şi pietrele vii – persoanele – merită pacea.

La fiecare 5 decembrie dăruim mesajul din Betleem întregii lumi în momentul aprinderii luminilor din bradul de Crăciun. De fiecare dată sper să pot spune: «Mulţumesc, Dumnezeule, mulţumesc, omenire, pentru că aţi adus pacea în Palestina şi la Betleem». Aş vrea să pot să spun asta. Dar de fiecare dată merg şi spun «Să ne rugăm să putem avea pacea» pentru că pacea încă n-a fost obţinută”.

Pentru dumneavoastră, ca primar al Betleemului, ce reprezintă concret Ordinul Sfântului Mormânt, instituţie pontificală care suportă material Patriarhia Latină din Ierusalim? Ce aşteptaţi de la membrii săi şi ce ar putea face cu privire la situaţia actuală din ţara dumneavoastră?

„Ordinul Sfântului Mormânt are o relaţie directă şi instituţionalizată cu Patriarhia Latină din Ierusalim. Eu, ca primar, şi cetăţenii nu avem un contact direct, dar ştim că susţineţi şcolile şi multe alte aspecte care îi ajută pe credincioşii catolici din Ţara Sfântă. Am fost o profesoară la Universitatea din Betleem şi apoi conducătoarea unei şcoli greco-catolice timp de un an şi jumătate, aşadar ştiu că un bun procent din taxele studenţilor este acoperit de Ordinul Sfântului Mormânt şi de alte instituţii. Acest sprijin vine prin Patriarhie, deci nu-i cunoaştem detaliile. Totuşi ştiu că membrii Ordinului sunt foarte legaţi de Ţara Sfântă, îi văd adesea la Betleem şi apreciez într-adevăr tot ceea ce faceţi. A menţine speranţa şi a ajuta persoanele să rămână aici este un aspect crucial şi asta e ceea ce voi faceţi”.

Există un gând final pe care vreţi să-l împărtăşiţi?

„Viaţa este formată din voci şi pentru a face o schimbare este nevoie de o voce curajoasă şi fidelă care să spună adevărul. Ştiu că, drept creştini, Domnul nostru Isus ne-a învăţat că, dacă nu suntem capabili să spunem adevărul, este mai bine să tăcem. Dat fiind faptul că toţi înfruntăm realitatea din Betleem şi că vedem ceea ce se întâmplă aici în Palestina, eu cer ca toate vocile sincere să spună adevărul fără frică: Betleem, oraşul păcii, nu este în pace şi aceasta este o enormă nenorocire”.

De Elena Dini

(După Vatican Insider, 21 decembrie 2015)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.