Categorii

Omilia Papei în duminica a IV-a din Timpul Pascal (7 mai 2017)

Pentru omilie, Sfântul Părinte a rostit cuvintele sugerate de Ritualul hirotonirii preoţilor, oprindu-se pentru a sublinia câteva pasaje din el.

Fraţilor preaiubiţi, aceşti fii şi fraţi ai noştri au fost chemaţi la ordinul prezbiteratului. Să reflectăm la ce slujire vor fi ridicaţi în Biserică. Aşa cum ştiţi bine, fraţilor, Domnul Isus este marele preot al Noului Testament; dar în El şi întregul popor sfânt al lui Dumnezeu a fost constituit popor sacerdotal. Cu toate acestea, între toţi discipolii săi, Domnul Isus a voit să-i aleagă pe unii în mod deosebit, pentru ca exercitând public în Biserică în numele său funcţia sacerdotală în favoarea tuturor oamenilor, să continue misiunea sa personală de învăţător, preot şi păstor. Au fost aleşi de Domnul Isus nu pentru a face carieră, ci pentru a face această slujire.

De fapt, după cum pentru aceasta El a fost trimis de Tatăl, tot aşa i-a trimis la rândul său în lume mai întâi pe apostoli şi apoi pe episcopi şi pe succesorii lor, cărora în sfârşit i-au fost daţi drept colaboratori preoţii, care, uniţi cu ei în slujirea sacerdotală, sunt chemaţi în slujba poporului lui Dumnezeu.

După reflecţie matură şi rugăciune, acum urmează să ridicăm la ordinul prezbiterilor pe aceşti fraţi ai noştri, pentru ca în slujba lui Cristos Învăţător, Preot, Păstor, să coopereze la edificarea Trupului lui Cristos, care este Biserica, în popor al lui Dumnezeu şi templu sfânt al Duhului Sfânt.

De fapt, ei vor fi configuraţi lui Cristos mare şi veşnic preot, vor fi consacraţi ca adevăraţi preoţi ai Noului Testament şi cu acest titlu, care îi uneşte în preoţie cu episcopul lor, vor fi predicatori ai Evangheliei, păstori ai poporului lui Dumnezeu şi vor prezida acţiunile de cult, în special în celebrarea jertfei Domnului.

Cât vă priveşte pe voi, fraţi şi fii preaiubiţi, care urmează să fiţi promovaţi la ordinul prezbiteratului, luaţi în considerare că exercitând slujirea învăţăturii sacre veţi fi părtaşi de misiunea lui Cristos, unic Învăţător. Împărţiţi tuturor acel Cuvânt al lui Dumnezeu, pe care voi înşivă l-aţi primit cu bucurie, de când eraţi copii. Citiţi şi meditaţi cu asiduitate Cuvântul Domnului pentru a crede ceea ce aţi citit, a învăţa ceea ce v-aţi însuşit în credinţă, a trăi ceea ce aţi învăţat.

Aşadar să fie hrană pentru poporul lui Dumnezeu învăţătura voastră, simplă, aşa cum vorbea Domnul, care ajungea la inimă. Nu faceţi omilii prea intelectuale şi elaborate: vorbiţi în mod simplu, vorbiţi inimilor. Şi această predică va fi adevărată hrană. Şi să fie bucurie şi sprijin pentru credincioşi şi parfumul vieţii voastre, deoarece cuvântul fără exemplul vieţii nu foloseşte, mai bine să vă întoarceţi înapoi. Viaţa dublă este o boală urâtă, în Biserică.

Aşadar, recunoaşteţi ceea ce faceţi. Imitaţi ceea ce celebraţi, pentru ca participând la misterul morţii şi învierii Domnului, să purtaţi moartea lui Cristos în mădularele voastre şi să umblaţi cu El în noutatea vieţii. Un preot care a studiat probabil atâta teologie şi a făcut unul, două, trei doctorate dar n-a învăţat să poarte Crucea lui Cristos, nu foloseşte. Va fi un bun academician, un bun profesor, dar nu un preot.

Prin Botez veţi agrega noi credincioşi la poporul lui Dumnezeu. Cu sacramentul Pocăinţei veţi ierta păcatele în numele lui Cristos şi al Bisericii. Vă rog, vă cer în numele lui Cristos şi al Bisericii să fiţi milostivi, mereu; să nu încărcaţi pe umerii credincioşilor poveri pe care nu le pot purta, şi nici măcar voi. Isus le-a reproşat asta învăţătorilor legii şi i-a numit ipocriţi. Cu Untdelemnul sfânt veţi da alinare bolnavilor. Una dintre îndatoriri – probabil plictisitoare, chiar dureroase – este a merge să-i vizitezi pe cei bolnavi. Faceţi asta, voi. Da, este bine că merg credincioşii laici, diaconii, dar nu neglijaţi să atingeţi trupul lui Cristos suferind în cei bolnavi: asta vă sfinţeşte pe voi, vă apropie de Cristos. Celebrând sfintele rituri şi înălţând în diferitele ore ale zilei rugăciunea de laudă şi de implorare, veţi deveni glasul poporului lui Dumnezeu şi al întregii omeniri.

Conştienţi că aţi fost aleşi dintre oameni şi constituiţi în favoarea lor pentru a vă ocupa de cele ale lui Dumnezeu, exercitaţi în veselie şi în caritate sinceră opera sacerdotală a lui Cristos. Fiţi bucuroşi, niciodată trişti. Bucuroşi. Cu bucuria slujirii lui Cristos, chiar şi în mijlocul suferinţelor, al neînţelegerilor, al propriilor păcate. Să aveţi mereu în faţa ochilor exemplul Bunului Păstor, care n-a venit ca să fie slujit ci ca să slujească. Vă rog, nu fiţi „domni”, nu fiţi „clerici de stat”, ci păstori, păstori ai poporului lui Dumnezeu.

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.