Categorii

O contribuție cu privire la celibatul sacerdotal în ascultare filială faţă de papa

Apare o carte despre preoție care poartă semnătura papei emerit Joseph Ratzinger şi a cardinalului Robert Sarah, prefect al Congregației Cultului Divin, va fi publicată în Franţa la 15 ianuarie. Din anticiparea furnizată de Le Figaro se află că autorii intră cu intervențiile lor în dezbaterea despre celibat şi despre posibilitatea de a hirotoni preoţi bărbați căsătoriți. Ratzinger şi Sarah – care se definesc doi episcopi în „ascultare filială faţă de papa Francisc” care „caută adevărul” într-un „spirit de iubire faţă de unitatea Bisericii” – apără disciplina celibatului şi aduc motivațiile care după părerea lor ar sfătui să nu fie schimbată. Tema celibatului ocupă 175 de pagini ale volumului, cu două texte, unul al papei emerit şi celălalt al cardinalului, împreună cu o introducere şi o concluzie semnate de amândoi.

Sarah, în textul său, aminteşte că „există o legătură ontologică-sacramentală între preoție şi celibat. Orice slăbire a acestei legături ar pune în discuție magisteriul Conciliului şi al papilor Paul al VI-lea, Ioan Paul al II-lea şi Benedict al XVI-lea. Îl implor pe papa Francisc să ne protejeze definitiv de această eventualitate punând vetoul său la orice slăbire a legii celibatului sacerdotal, chiar dacă este limitată la o regiune sau alta”. De asemenea, Sarah ajunge să definească „o catastrofă pastorală, o dezorientare ecleziologică şi o întunecare a înțelegerii preoției” eventuala posibilitate de a hirotoni bărbați căsătoriți. Benedict al XVI-lea, în scurta sa contribuție, reflectând asupra temei, merge înapoi la rădăcinile ebraice ale creștinismului, afirmă că preoția şi celibatul sunt unite încă de la începutul „noii alianțe” a lui Dumnezeu cu omenirea, stabilită de Isus. Şi aminteşte că deja „în Biserica antică”, adică în primul mileniu, „bărbații căsătoriți puteau să primească sacramentul preoției numai dacă se angajau să respecte abstinența sexuală”.

Celibatul sacerdotal nu este şi n-a fost niciodată o dogmă. Este vorba de o disciplină ecleziastică a Bisericii latine care reprezintă un dar prețios, definit în acest mod de toţi ultimii pontifi. Biserica catolică de rit oriental prevede posibilitatea şi excepții au fost admise şi pentru Biserica latină chiar de Benedict al XVI-lea în constituția apostolică Anglicanorum coetibus dedicată anglicanilor care cer comuniunea cu Biserica catolică, unde se prevede „să fie admiși caz cu caz la ordinul sacru al prezbiteratului şi bărbați căsătoriți, conform criteriilor obiective aprobate de Sfântul Scaun”.

Merită amintit că despre această temă s-a exprimat de mai multe ori şi papa Francisc, care pe când era cardinal, în cartea conversație cu rabinul Abraham Skorka, a explicat că este favorabil menținerii celibatului „cu toate pro şi contra pe care le comportă, pentru că sunt zece secole mai mult de experiențe pozitive decât de erori. Tradiția are o importanță şi o validitate”. În ianuarie 2019, în dialogul cu jurnaliștii în zborul de întoarcere din Panama, papa a amintit că în Biserica catolică orientală era posibilă opțiunea celibatară sau matrimonială înainte de diaconat, dar a adăugat, cu privire la Biserica latină: „Îmi vine în minte o frază a sfântului Paul al VI-lea: «Prefer să-mi dau viaţa înainte de a schimba legea celibatului». Mi-a venit în minte şi vreau s-o spun, pentru că este o frază curajoasă, într-un moment mai dificil decât acesta, era în anii 1968-1970… Personal, cred că celibatul este un dar oferit Bisericii… Eu nu sunt de acord să se permită celibatul opțional, nu”. În răspunsul său a vorbit şi despre discuția dintre teologi cu privire la posibilitatea de a acorda derogări pentru unele regiuni risipite, cum sunt insulele din Pacific, precizând însă că „nu este decizia mea. Decizia mea este: celibatul opțional înainte de diaconat nu. Este ceva al meu, personal, eu n-aş face-o, asta rămâne clar. Sunt un «închis»? Poate. Nu mă simt să stau în faţa lui Dumnezeu cu această decizie”.

În octombrie 2019 s-a celebrat Sinodul despre Amazonia şi tema a fost dezbătută. Aşa cum reiese din documentul final, au fost episcopi care au cerut posibilitatea de a hirotoni preoţi diaconi permanenți căsătoriți. Însă uimește că la 26 octombrie, în discursul său de încheiere papa, după ce a urmărit în aulă toate fazele intervenţiilor şi ale discuției, n-a menționat în niciun mod tema hirotonirii bărbaților căsătoriți, nici măcar în treacăt. În schimb a amintit cele patru dimensiuni ale Sinodului: cea referitoare la înculturare, cea ecologică, cea socială şi în sfârşit dimensiunea pastorală, care „le include pe toate”. În acelaşi discurs, pontiful a vorbit despre creativitatea noilor slujiri şi despre rolul femeii şi referindu-se la lipsa de cler în anumite zone de misiune, a amintit că sunt atâția preoţi dintr-o ţară care au mers în prima lume – Statele Unite şi Europa – „şi nu există preoţi pentru a-i trimite în zona amazoniană din aceeași ţară”.

În sfârşit este semnificativ şi faptul că Francisc, mulțumind mijloacelor mass-media, cu aceeași ocazie le-a cerut, în răspândirea documentului final, să se oprească mai ales asupra diagnozelor, „care este partea în care cu adevărat Sinodul s-a exprimat mai bine”: diagnoza culturală, diagnoza socială, diagnoza pastorală şi diagnoza ecologică. Papa invita să nu se cadă în pericolul de a se opri „asupra a ce anume au decis în acea problemă disciplinară, ce anume au decis în cealaltă, care partid a învins şi care a pierdut”.

De Andrea Tornielli

(După vaticannews.va, 13 ianuarie 2020)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătraşcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.