Categorii

Musulmanii pot să asiste la Liturghie în întregimea sa? Un semn de respect şi de solidaritate

musulmani-liturghieÎn urmă cu câteva duminici, în unele biserici din Italia şi din Franţa au asistat la Sfânta Liturghie persoane de credinţă islamică, drept semn de solidaritate după uciderea părintelui Jacques Hamel, care a avut loc lângă Rouen, în Normandia, din partea a doi extremişti islamici. În vechime penitenţii, ereticii, precum şi catecumenii erau îndepărtaţi de către celebrant înainte de partea jertfelnică a Liturghiei, nefiind în stare să cunoască Misterele Euharistice. Această practică a fost abandonată de Biserică? Musulmanii pot să asiste la Sfânta Liturghie în întregimea sa, inclusiv Liturgia Euharistică? Mulţumesc. – R.C., Roma.

Este adevărat, a existat o perioadă istorică în timpul căreia unor categorii de persoane nu le era permis să rămână toată durata celebrării euharistice. Li se cerea să plece înainte de Rugăciunea Credincioşilor. Şi astăzi riturile care preced botezul adulţilor prevăd o asemenea trimitere, care aminteşte simbolic această practică antică.

Cei care erau mai frecvent trimişi erau catecumenii, pentru că încă învăţau Evanghelia şi drumul său, şi penitenţii care făceau pocăinţă publică şi erau excluşi de la Împărtăşanie pentru o precisă perioadă de timp.

Motivele erau atât practice cât şi teologice. La primele începuturi ale Bisericii, înconjurată de un mediu adesea ostil, nu era mereu sigur şi nici prudent a admite pe oricine la sfintele mistere. Deoarece catecumenii erau încă în afara Bisericii, cu toate că era deja „credincioşi”, ei erau consideraţi neiniţiaţi, deci încă nu erau tari în credinţă. Biserica încă nu era dispusă să le permită să fie prezenţi în momentul în care misterul grandios al Trupului şi Sângelui lui Cristos era celebrat.

Deci erau trimişi pentru a primi învăţătură, cu toate că în unele cazuri explicaţia completă a misterului Euharistiei nu era împărţită până după Botezul însuşi.

Teologic, catecumenii erau excluşi pentru că încă nu făceau parte din Trupul lui Cristos.

De aceea, în scrierile lui Clement de Alexandria (150-215), catecumenii ies, după ce au luat parte la intonarea Psalmilor. Puţin mai târziu vor intra din nou pentru a se uni la alte rugăciuni.

În opera cunoscută drept Constituţii Apostolice (circa 375-380) găsim trimiteri succesive, având fiecare clasă propriile rugăciuni. Înainte de toate, era o exortaţie adresată necredincioşilor de a nu fi prezenţi: „Ca niciun ascultător, niciun păgân, să nu fie prezent”. Urma o litanie care consta într-o serie de mijlociri pentru catecumeni şi apoi o rugăciune pentru ei şi în sfârşit erau trimişi. După ce catecumenii s-au prosternat, diaconul spunea:

„Să ne rugăm cu sinceritate pentru catecumeni.

Răspuns: Kyrie eleison.

Să ne ridicăm în picioare.

Să ne rugăm.

Dumnezeu, plin de milostivire şi milă, să audă rugăciunile lor.

Să deschidă urechile inimilor lor,

şi să-i instruiască (katechese) în cuvântul adevărului.

Să reverse în ei teamă şi să întărească credinţa în minţile lor.

Să le reveleze Evanghelia dreptăţii.

Să le dea o minte divină, sfat prudent şi conversaţie virtuoasă, pentru a face în aşa fel încât mereu să gândească, să raţioneze şi să se îngrijească de ceea ce se referă la Dumnezeu, să umble zi şi noapte în legea sa, să-şi amintească de poruncile sale, să respecte normele sale.

Tot mai sincer să implorăm în locul lor;

El să-i poată îndepărta de orice eveniment rău şi nevrednic, de orice păcat diabolic şi de orice asalt al duşmanului.

Să-i facă vrednici pentru timpul băii lor de renaştere, iertarea păcatelor lor şi haina nemuririi.

Să binecuvânteze venirea lor şi plecarea lor, toate obişnuinţele lor de viaţă, casele lor şi pe rudele lor şi pe copiii lor, El să-i binecuvânteze în timp ce cresc şi să le dea înţelepciunea care se potriveşte vârstei lor.

Să niveleze drumul în faţa lor pentru bunăstarea lor.

Ridicaţi-vă.

Chemaţi îngerul păcii, catecumenilor.

Tot viitorul vostru să poată fi plin de pace.

Astăzi şi toate celelalte zile să poată fi pline de pace, rugaţi-vă.

Sfârşitul vostru să poată fi creştin.

Pentru ceea ce este bun şi drept.

Arătaţi-vă Dumnezeului celui viu şi Cristosului său [sfârşit]”.

După secolul al VI-lea, cu prevalenţa botezurilor copiilor şi venirea pocăinţei private în locul celei publice, diferitele trimiteri au ajuns să dispară deoarece erau puţini catecumeni adulţi şi nu era niciun penitent public. Totuşi trimiterea penitenţilor nu era o practică universală ca aceea a catecumenilor şi a dispărut foarte repede. De aceea, când împăratul Teodosiu, în 390, s-a supus penitenţei datorită unui masacru pe care-l ordonase, i-a fost permis să fie prezent la riturile sacre, dar nu să se împărtăşească atât timp cât nu va fi readmis în mod solemn.

Totuşi, în unele rituri orientale rămân câteva elemente din practica antică, de exemplu rugăciunile pentru catecumeni, care însă sunt de obicei recitate în tăcere de preoţi, inclusiv îndemnul de a ieşi din biserică. Un alt element în aceste rituri este atunci când diaconul, înainte de recitarea Crezului, strigă: „Uşile! Uşile!”. Aceasta este o rămăşiţă a disciplinei antice în care uşile bisericii erau supravegheate în aşa fel încât necreştinii, adică aceia „din afara” Bisericii, să rămână literalmente „afară” din biserică în timpul Euharistiei.

Cu trecerea timpului, Europa a devenit aproape complet creştină şi doctrina creştină a devenit de domeniu public, şi astfel necesitatea acestei supravegheri, în mod esenţial, a dispărut. Oricine putea participa la Liturghie şi practică nimeni nu mai avea posibilitatea de a stabili cine dintre cei prezenţi trebuia să fie considerat în măsură să participe la Euharistie sau nu.

Ideea ca un necatolic să participe la o Liturghie catolică, fie din curiozitate sau din respect faţă de catolici, nu este nouă şi, oricât de neobişnuită, deja a avut loc altădată. George Washington (1732-1799) a participat de mai multe ori la Liturghie, în semn de opoziţie faţă de anticatolicismul de atunci şi aşa au făcut mulţi alţi membri ai Convenţiei Constituţionale. În afară de asta, liderul musulman din teritoriile palestiniene a asistat aproape în fiecare an la Liturghia de la Miezul Nopţii celebrată la Betleem. Demonstraţii asemănătoare de respect faţă de crezul religios al concetăţenilor sunt acte de respect şi au loc într-un context complet diferit de situaţia Bisericii de la începuturi pe care am descris-o mai înainte.

Recenta participare la Liturghie din partea unor musulmani ca urmare a asasinării unui preot bătrân se poate vedea probabil sub această optică, drept un semn de respect şi de solidaritate faţă de vecinii lor catolici, precum şi ca o condamnare a celor care săvârşesc acte cumplite în numele religiei lor.

De Edward McNamara

(După Zenit, 12 septembrie 2016)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.