Categorii

Mons. Paglia: primat de iubire şi rugăciune în Jubileul lui Benedict

Benedict-JubileuAstăzi este a treia aniversare a renunţării la slujirea petrină din partea lui Benedict al XVI-lea. Un gest epocal care se poate citi astăzi şi cu o aprofundare a semnificaţie sale graţie Jubileului Milostivirii. Alessandro Gisotti a vorbit despre asta cu mons. Vincenzo Paglia, preşedinte al Consiliului Pontifical al Familiei:

Nu este îndoială că a fost un mare gest de iubire faţă de Biserică, un mare gest de umilinţă în faţa acestui mister aşa de mare, pe care Papa Benedict îl privea cu certitudinea conducerii Duhului Sfânt. Şi iată pentru ce această dimensiune a milostivirii lui Dumnezeu care susţine Biserică ce – întocmai – l-a determinat, din iubire faţă de Biserică, la renunţare, dar într-un anumit mod făcea şi mai „binecuvântată” – dacă pot să spun aşa – Poarta Sfântă când s-a deschis în „Sfântul Petru”, văzându-l pe Papa Francisc care a voit să treacă prin ea împreună cu Papa emerit…

Î. – I-a emoţionat pe toţi trecerea Porţii Sfinte din partea lui Benedict al XVI-lea, la 8 decembrie anul trecut, ca un simplu credincios. Aşadar, pe Papa Benedict nu-l vedem dar ştim că şi el trăieşte Jubileul şi l-am văzut în acest moment iniţial…

– Da, exact. Dar eu cred că a voit, tocmai cu acest gest vizibil, să spună tuturor că Jubileul este un gest de profundă credinţă şi el îl trăieşte cu acea dimensiune spirituală şi de primat al iubirii şi al rugăciunii, pe care de la primatul petrin el l-a transferat, într-un fel, la primatul de a sta în genunchi, sub Cruce, de a sta în rugăciune pentru acest ultim timp al vieţii sale: un exemplu extraordinar pentru toţi cei care încep să parcurgă ultimii ani ai propriei existenţe. Într-adevăr, trebuie spus, trebuie îmbătrânit aşa: trebuie trăiţi ultimii ani în rugăciune, în reculegere, în deschiderea propriei inimi la Biserica universală, ba chiar, la întreaga lume. Papa Benedict ne arată – cum să spun – o „spiritualitate a bătrânului”.

Î. – Benedict al XVI-lea, în sărbătoarea Milostivirii Divine din 2010, a spus: „Milostivirea este nucleul central al mesajului evanghelic, este însuşi numele lui Dumnezeu”, cuvinte care par aproape să amintească aceleaşi cuvinte şi ale Papei Francisc. Într-adevăr, cu privire la milostivire există o mare continuitate… Şi apoi, desigur, gândul merge şi la Ioan Paul al II-lea…

– Da… eu aş spune şi mai înainte, când sfântul Ioan al XXIII-lea a spus că „a venit timpul milostivirii”, cu Conciliul; nu este îndoială că după aceea Papa Paul al VI-lea, când a indicat Conciliul ca bunul samaritean faţă de această lume moartă a noastră: şi aici este milostivirea lui Dumnezeu care se apleacă. Sfântul Ioan Paul al II-lea a scris chiar o enciclică, în afară de a fi instituit Duminica Milostivirii după Paşte. Papa Benedict a scris prima sa enciclică despre iubire: Deus caritas est. Iată pentru ce eu cred că această temă a milostivirii este un soi de fir roşu care de la Ioan al XXIII-lea la Papa Francisc adună partea a doua a secolului al XX-lea şi este ca un început pentru primele cincinale din acest nou secol. Aş spune că a fi milostivi este un mod de a simţi Biserica, un mod de a o trăi.

(După Radio Vaticana, 11 februarie 2016)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătraşcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.