Categorii

Mons. Martin: „Familiile să nu se descurajeze”

Martin-familiiÎn faţa unei culturi care se schimbă, familia trebuie reevaluată ca instituţie şi nu trebuie să se descurajeze. Subliniază asta într-un interviu dat agenţiei Zenit monseniorul Diarmuid Martin, arhiepiscop de Dublin şi vicepreşedinte al Conferinţei Episcopale Irlandeze, întâlnit de noi marţea trecută la conferinţa de presă de prezentare a următoarei Întâlniri Mondiale a Familiilor, programată la Dublin de la 22 la 26 august 2018, cu tema Evanghelia Familiei, bucurie a lumii. În colocviu cu agenţia Zenit, prelatul s-a oprit şi asupra consideraţiei referitoare la familiile persecutate, asupra impactului Întâlnirii de la Philadelphia, în septembrie 2015, asupra întâlnirii de la Dublin şi asupra speranţelor pe care le are el în familiile irlandeze cu privire la acelaşi eveniment. Apoi arhiepiscopul de Dublin a argumentat cu privire la motivele pentru care Papa Francisc a „revoluţionat” conceptul de Sinod şi cu privire la modul cu roadele sinodale cer colaborarea continuă a Bisericii.

Monsenior Martin, după părerea dumneavoastră, în ce mod a susţinut Papa Francisc familia şi pentru ce este aşa de importantă această Întâlnire Mondială a Familiilor pe care o veţi găzdui?

Vor fi zile în cadrul unui proces care a fost demarat de Papa Francisc, deja din primele zile ale pontificatului său. Pentru Sinod, el a ales tema familiei. A revoluţionat conceptul de Sinod, incluzând în el prezenţa de familii ca auditori experţi şi acest proces a continuat. Este un proces de însoţire a familiilor, în provocările şi dificultăţile lor, inclusiv dificultăţile economice şi culturale în care trăiesc. Familiile – sau măcar marea lor majoritate – dau ceea ce au mai bun, într-un context cultural şi economic care nu este mereu foarte favorabil. Deci trebuie să le susţinem, să le încurajăm şi să ne şi angajăm spre o legislaţie şi o politică economică apte să le permită să continue să facă ceea ce au făcut mereu.

Cea mai mare parte a familiilor sunt foarte bucuroase atunci când copiii dau ceea ce au mai bun şi sunt foarte orgolioase când copiii lor se comportă bine. Când vorbim despre familii în Biserică, nu înţelegem numai implicarea lor în structura eclezială ci în ceea ce mărturisesc în iubirea faţă de Isus Cristos, în iubirea duioasă a lui Dumnezeu, în special prin iubirea faţă de propriul soţ sau faţă de propria soţie şi faţă de proprii copii. Probabil că în Biserică, toate acestea nu le-am subliniat îndeajuns cum ar fi trebuit.

Cum pot să fie considerate familiile care, în aceste timpuri, experimentează persecuţia?

Într-un context internaţional, este necesar de ridicat această chestiune. Foarte des membrii acestor familii oferă o mărturie extraordinară, şi numai în faptul de a fi pur şi simplu creştini, într-o lume în care au devenit cetăţeni din divizia B.

Întâlnirea Mondială de la Philadelphia a jucat vreun rol în pregătirea celei de la Dublin?

Beh, eu eram acolo şi am observat. Cred că una dintre problemele întâmplate la Philadelphia a fost faptul că nivelul de securitate a fost extraordinar de ridicat, deci sperăm ca, în Irlanda, nu vom îndura ameninţări care vor face să se ridice nivelul de securitate… Mulţi oameni vor pur şi simplu să-l vadă pe Papa şi mulţi nu se capacitează de nivelul securitate extraordinar de ridicat. În afară de asta, a fost vorba despre un eveniment foarte bine organizat şi cu siguranţă noi vom învăţa din această experienţă.

Există ceva ce dumneavoastră speraţi că familiile irlandeze vor învăţa din această Întâlnire? Ce anume au nevoie ele?

Sper că vom învăţa să redăm familiei valoarea unei instituţii şi să nu se descurajeze în faţa unei culturi care se schimbă. Sper că vor fi în măsură să explice copiilor lor că valorile fundamentale ale familiei răspund la următoarele întrebări: pentru ce trebuie să fie fidele persoanele? Care sunt beneficiile acestei fidelităţi? Şi familiile experimentează asta cu adevărat.

Am dat un exemplu când la Sinod am vorbit despre timpul când lucram într-un institut din Londra pentru fost-puşcăriaşi. În faţa uneia dintre cele mai mari închisori din Londra, aveam un mic magazin destinat să fie demolat. Şi îmi amintesc că l-am folosit pentru a oferi soţiilor deţinuţilor un loc unde să-şi lase copiii, din momentul în care nu puteau să-i ducă în puşcărie. Însă acestea femei n-au încetat nicio săptămână, chiar dacă era vizitat unul care probabil le-a fost infidel. Şi am spus că, probabil, nu ar fi fost în stare să pronunţe cuvântul „indisolubilitate”, dar ştiau ce însemna fidelitatea. Acesta era lucrul extraordinar. Şi acea vizită însemna foarte mult pentru persoana care era în puşcărie.

Excelenţă, dumneavoastră citiţi Zenit?

Da, pentru că sunt curios de ceea ce se întâmplă în Biserică.

De Deborah Castellano Lubov

(După Zenit, 30 mai 2016)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

 

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.