Categorii

Moartea cardinalului columbian José de Jesús Pimiento Rodríguez

Cardinalul José de Jesús Pimiento Rodríguez, arhiepiscop emerit de Manizales, în Columbia, a murit în după-amiaza zilei de marţi, 3 septembrie, în casa sacerdotală San José, la Floridablanca (Santander), în zona metropolitană Bucaramanga. Cardinalul avea o sută de ani. De fapt, s-a născut la 18 februarie 1919 la Zaapatoca, în dieceza de Socorro y San Gíl. A fost hirotonit preot la 14 decembrie 1941. Ales pentru Biserica titulară de Apollonide la 14 iunie 1955 şi numit episcop auxiliar de Pasto, a primit hirotonirea episcopală  la 28 august acelaşi an. La 30 decembrie 1959 a fost transferat la sediul rezidenţial de Montería şi la 29 februarie 1964 a fost numit episcop de Garzón. A luat parte la lucrările Conciliului al II-lea din Vatican. Apoi la 22 mai 1975 a fost promovat arhiepiscop de Manizales şi la 18 octombrie 1996 a renunţat la conducerea pastorală a arhidiecezei. Între 1972 şi 1978 a fost preşedinte al Conferinţei Episcopale din Columbia. Papa Francisc l-a creat şi publicat cardinal, al titlului „San Giovanni Crisostomo a Monte Sacro Alto”, în consistoriul din 14 februarie 2015.

Dând ştirea morţii cardinalului José de Jesús Pimiento Rodríguez, Conferinţa Episcopală din Columbia a voit să amintească înainte de toate angajarea sa, ca preot, pentru pace în ţară şi acţiunile sale pentru binele comun şi pentru dezvoltarea poporului columbian, precum şi atenţia sa faţă de lumea academică şi faţă de pastoraţia vocaţională.

Fiu al lui Agustín Pimiento şi al lui Salomé Rodríguez, s-a născut la Zapatoca, în departamentul Santander şi a primit o solidă educaţie creştină. În pofida greutăţilor economice, a reuşit să realizeze dorinţa de a deveni preot. A făcut studiile ecleziastice în seminariile din San Gíl şi în cel mare din Bogotá şi a fost hirotonit preot la 14 decembrie 1941 pentru dieceza sa de origine, Socorro y San Gíl, de arhiepiscopul de Bogotá, monsenior Ismael Perdomo Borrero, a cărui cauză de beatificare este în desfăşurare.

După ce a petrecut primii ani de slujire ca vicar coadiutor în parohiile Mogotes şi în catedrala din San Gíl şi Vélez, a ocupat după aceea funcţiile de vicar substitut la Zapatoca, apoi de prefect şi profesor la seminar, capelan al spitalului din San Gíl şi coordonator al Acţiunii sociale şi Acţiunii catolice diecezane.

La 14 iunie 1955 a fost numit de Pius al XII-lea episcop auxiliar de Pasto. „Vivere Christus est” este motoul episcopal ales de el pentru hirotonirea primită în catedrala din Bogotá la 28 august de la cardinalul arhiepiscop Crisanto Luque Sánchez. După patru ani, la 30 decembrie 1959, Ioan al XXIII-lea l-a transferat la dieceza de Montería, unde a rămas până la 29 februarie 1964, când a fost numit de Paul al VI-lea episcop de Garzón.

După ce a participat la Conciliul al II-lea din Vatican, a fost delegat la Conferinţele Generale ale Episcopatului Latinoamerican celebrate la Medellín în 1968, la Puebla de los Ángeles, în Mexic, în 1979, şi la Santo Domingo în 1992.

Apoi, în iulie 1972, a fost ales preşedinte al Conferinţei Episcopale Columbiene: funcţie desfăşurată timp de două mandate până în 1978. Anterior fusese preşedinte al comisiei credinţei şi moralei şi apoi al comitetului pentru graniţele diecezelor. În acea perioadă a participat şi la diferite adunări ale Sinodului Episcopilor. În afară de asta, între 1972 şi 1973 a fost consilier al nunţiului apostolic din Columbia pentru dialogul prealabil cu reprezentanţii guvernului pentru revizuirea concordatului.

La 22 mai 1975, papa Montini l-a promovat la sediul arhiepiscopal de Manizales, unde a fost păstor timp de douăzeci şi unu de ani, dând mare impuls aplicării decretelor Conciliului al II-lea din Vatican, având grijă îndeosebi de pastoraţia familială, a tineretului şi socială, fără a uita lumea instruirii şi cea academică. A promovat reînnoirea conciliară la nivel parohial şi în cadrul organizării seminarului mare arhidiecezan, restructurând în afară de asta fondul de asistenţă socială a clerului. Atenţie deosebită a acordat tocmai actualizării şi formării preoţilor şi grijii faţă de vocaţii.

Au caracterizat episcopatul său şi realizarea de diferite opere sociale, fie la nivel local fie la nivel naţional: între acestea, centrul de evanghelizare şi cateheză al arhidiecezei de Manizales, casa tineretului, case de orientare a tinerei. Apoi s-a angajat în opera de restaurare a turnurilor catedralei deteriorate de seismul din 1979, an în care a promovat restructurarea seminarului mic, devenit apoi seminarul mare arhidiecezan.

În afară de asta, este semnificativ ajutorul acordat populaţiilor lovite de erupţia vulcanului Nevado del Ruiz în 1985, pentru care a oferit circa o sută de locuri de cazare în localitatea Chinchiná.

În 1995, împlinind şaptezeci şi cinci de ani, a prezentat demisia ca arhiepiscop de Manizales pe care Ioan Paul al II-lea a acceptat-o la 15 octombrie acelaşi an. S-a retras la Urabá, în parohia Turbo, pentru a desfăşura slujire pastorală în dieceza de Apartadó, unde el însuşi, ca arhiepiscop de Manizales, a promovat o experienţă misionară fraternă.

În 2005 a celebrat „jubileul de aur” episcopal. Timp de douăzeci şi unu de luni a fost şi administrator apostolic de Socorro y San Gíl, dieceza sa natală, transferându-se apoi în casa sacerdotală San José, la Floridablanca (Santander), în zona metropolitană Bucaramanga, unde a murit.

Împreună cu alţi patru arhiepiscopi şi episcopi emeriţi care s-au remarcat prin caritatea lor pastorală în slujba Sfântului Scaun şi a Bisericii, papa Francisc l-a creat şi publicat cardinal în consistoriul din 14 februarie 2015, acordându-i titlul de „San Giovanni Crisostomo a Monte Sacro Alto”. Din cauza vârstei înaintate – avea 96 de ani – n-a putut să meargă la Roma pentru a primi purpura, încredinţată lui la 28 februarie 2015 în catedrala primaţială din Bogotá, în cursul unei ceremonii prezidate de arhiepiscopul de Bogotá, Ettore Balestrero, nunţiu apostolic în Columbia. În prezenţa a circa douăzeci de prelaţi din ţară, cardinalul Rubén Salazar Gómez, arhiepiscop de Bogotá, i-a pus bereta şi i-a încredinţat inelul, simboluri ale demnităţii de cardinal. Şi la 7 septembrie 2017 a participat la liturghia celebrată de papa Francisc în parcul Simón Bolívar din capitală cu ocazia călătoriei apostolice în ţinutul columbian.

(După L’Osservatore Romano, 5 septembrie 2019)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătraşcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.