Categorii

Moartea cardinalului brazilian Serafim Fernandes de Araújo

Cardinalul Serafim Fernandes de Araújo, arhiepiscop emerit de Belo Horizonte, a murit în Brazilia marți 8 octombrie la vârsta de nouăzeci şi cinci de ani. De fapt, s-a născut la 13 august 1924 la Minas Novas, în dieceza de Araçuaí, statul Minas Gerais, şi la 12 martie 1949 a primit hirotonirea sacerdotală. La 19 ianuarie 1959 a fost ales pentru Biserica titulară de Verinopoli şi numit episcop auxiliar de Belo Horizonte şi la 7 mai în acelaşi an a fost hirotonit episcop. La 22 noiembrie 1982 a fost promovat arhiepiscop coadiutor de Belo Horizonte şi la 5 februarie 1986 i-a urmat arhiepiscopului. În consistoriul din 21 februarie 1998 a fost creat cardinal de Ioan Paul al II-lea cu titlul „San Luigi Maria Grignion de Montfort”. La 28 ianuarie 2004 a renunțat la conducerea pastorală a arhidiecezei de Belo Horizonte. Înmormântarea va fi celebrată în după-amiaza de joi 10 octombrie la sanctuarul „Nossa Senhora da Boa Viagem” la Belo Horizonte.

Învățământul şi comunicațiile sociale în Biserică au fost cele două domenii principale de acțiune ale cardinalului Serafim Fernandes de Araújo, care, între 1962 şi 1965 a participat şi la lucrările Conciliului al II-lea din Vatican. Încă de la începutul slujirii sale sacerdotale s-a „identificat profund cu opera educativă”. În 1960, în timp ce era episcop auxiliar de Belo Horizonte, a fost numit şi rector al Ateneului catolic din Mina Gerais, acum Universitate Pontificală, unde era deja profesor la facultatea de drept şi al cărei fondator a fost. A rămas rector timp de douăzeci şi unu de ani, până în 1981, lăsând structura academică cu 23 de cursuri şi 15 mii de studenți. Oricum a continuat experienţa sa internațională de educator, participând la întâlniri în toată lumea. În Brazilia a creat legături între realitatea universitară şi lumea muncii pentru a favoriza noi posibilități de ocupație, susținând mulţi studenți săraci prin instituirea de burse de studiu.

Numele său rămâne legat, îndeosebi, de proiectul pastoral „Construir a Esperança” din 1990 pentru a da nou elan evanghelizării în Belo Horizonte şi organizării celui de-al cincilea Congres misionar latinoamerican în 1995.

Primul din cei șaisprezece copii ai lui José Fernandes de Araújo şi Gabriela Leite Araújo, a început formarea în 1932 în școala Coronel Jonas Câmara din orașul Itamarandiba şi în 1937 a continuat-o în seminarul Diamantina. Aici a studiat şi filozofie până în 1944.

Între 1945 şi 1951 a studiat teologie şi drept canonic la Roma, la Universitatea Pontificală Gregoriana. La 12 martie 1949 a fost hirotonit preot în bazilica „Sfântul Ioan din Lateran” de arhiepiscopul vice-gerent Luigi Traglia.

Întors în Brazilia în 1951, a început activitatea ca paroh la Gouveia până în 1957 şi apoi la Curvelo din 1957 până în 1959. În 1956-1957 a unit slujirea de paroh la Gouveia cu aceea de capelan militar al celui de-al treilea batalion de poliție militară, la Diamantina. Apropierea acestor două oraşe i-a permis să devină, în 1956, şi profesor de drept canonic în seminarul provincial din acesta din urmă, director de cateheză în arhidieceză şi profesor de învățământ religios în Escola Normal. În acelaşi timp la Curvelo preda în școala „Padre Curvelo”, în Institutul „Santo Antônio” şi în Escola Normal.

În plină activitate de profesor, la nici măcar treizeci şi nouă de ani, la 19 ianuarie 1959, a fost numit episcop auxiliar de Belo Horizonte. A primit hirotonirea episcopală la Diamantina la 7 mai 1959 de arhiepiscopul José Newton de Almeida Baptista. „Seraphim iuxta eum” a fost motoul episcopal ales de el.

La 22 noiembrie 1982 a fost promovat arhiepiscop coadiutor de Belo Horizonte, cu drept de a-i urma monseniorului Resende Costa, pe care de fapt l-a înlocuit începând din 5 februarie 1986. Şi-a repropus să restructureze pe baze mai consistente şi dinamice mijloacele de comunicare socială catolice, reelaborând la Belo Horizonte programarea şi modernizând instalațiile şi aparatele tehnice de la „Rádios América e Cultura”, dând nou impuls lui „Journal de Opinião”, care a înlocuit săptămânalul „Lar Católico”. A fost ales şi ca responsabil al sectorului de comunicare socială al Conferinţei Episcopale şi indicat pentru a integra, pentru mai mulţi ani, departamentul de comunicare socială al Consiliului Episcopal Latinoamerican (CELAM). Timp de mulţi ani a animat o transmisiune zilnică, A Palavra de Deus, transmisă de Rádio América din Belo Horizonte, intervenind şi la un alt program duminical în trei canale diferite de televiziune din capitala statutului Minas Gerais („Bandeirantes”, „Globo” şi „Minas”).

Ca episcop a participat la Conciliul al II-lea din Vatican (1962-1965), la Conferințele generale ale episcopatului latinoamerican desfășurate la Puebla în 1979 (a III-a) şi la Santo Domingo în 1992 (a IV-a), fiind, prin alegere personală a papei Wojtyła, co-preşedinte al acesteia din urmă, împreună cu cardinalii Angelo Sodano, secretar de stat, şi Nicolás de Jesús López Rodríguez, arhiepiscop de Santo Domingo şi pe atunci preşedinte al CELAM.

În 1989 a fost numit membru al Comisiei Pontificale pentru America Latină. A fost decisivă participarea sa la Conferința naţională a episcopilor din Brazilia, al cărei vicepreşedinte a fost în perioada 1991-1995, după ce a prezidat, timp de mai multe perioade, pe cea Regională Est II. În 1995 a organizat la Belo Horizonte al cincilea Congres misionar latinoamerican. Între timp, de la 15 august 1990, a propus Bisericii sale locale „un efort concentrat şi enorm de evanghelizare”, invitând-o să devină misionară, participativă şi milostivă, prin proiectul pastoral Construir a Esperança care s-a transformat în model pastoral pentru diferite dieceze braziliene, cu aprobarea şi pecetea Conferinţei Episcopale. Moment culminant al proiectului a fost realizarea primei adunări a poporului lui Dumnezeu la 12 octombrie 1996.

În 1997 a fost delegat la Adunarea Specială a Sinodului Episcopilor pentru America. A intervenit la 19 noiembrie, la a cincea congregație generală, despre tema: „Situația catolicismului din Brazilia şi provocările noii evanghelizări”. Au fost prezentate de el cinci propuneri: să se facă în aşa fel încât catolicii practicanți să devină cu adevărat evanghelizatori; să se îngrijească mai bine formarea clerului şi a laicatului; să se valorizeze religiozitatea populară; să se descentralizeze acțiunea pastorală; să se întărească prezența publică a Bisericii şi prin mass-media.

În domeniul social a animat asociația „Nossa Senhora da Conceição” străduindu-se să ofere ajutor copiilor străzii, în pastoraţia pentru copii şi pentru grupurile marginalizate şi dedicându-se mai ales să ofere sprijin spiritual şi material bolnavilor terminali lipsiți de asistență.

În consistoriul din 21 februarie 1998 a fost creat cardinal de Ioan Paul al II-lea, cu titlul „San Luigi Maria Grignion de Montfort”; în Curia Romană a făcut pare din Consiliile Pontificale pentru Comunicațiile Sociale (1990-1995) şi al Dreptății şi Păcii (1998-2004). La 28 ianuarie 2004 a renunțat la conducerea pastorală a arhidiecezei de Belo Horizonte.

A primit titlul de comandor al ordinului național al meritului educativ, cu marea medalie Inconfidência şi cu medalia Santos Dumont. În afară de asta a obţinut diferite titluri de doctor ad honorem. Concentrându-şi cea mai mare parte din activitățile sale la Minas Gerais, a primit şi titlul de cetățean de onoare de Pedro Leopoldo, Curvelo, Itabira, Luz, Nova Lima, Belo Horizonte, Contagem, Itamarandiba, Diamantina, Bom Despachi şi Caeté.

(După L’Osservatore Romano, 10 octombrie 2019)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătraşcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.