Categorii

Mesajul urbi et orbi de Paşti 2016

Papa-Urbi-et-orbi„Lăudaţi-l pe Domnul pentru că este bun: pentru că veşnică este îndurarea lui” (Ps 135,1)

Iubiţi fraţi şi surori, Paşte fericit!

Isus Cristos, întruparea milostivirii lui Dumnezeu, din iubire a murit pe cruce şi din iubire a înviat. Pentru aceasta astăzi proclamăm: Isus este Domnul!

Învierea sa realizează pe deplin profeţia din Psalm: îndurarea lui Dumnezeu este veşnică, iubirea sa este pentru totdeauna, nu moare niciodată. Putem să ne încredem total în El şi să-i aducem mulţumire deoarece pentru noi a coborât până în adâncul abisului.

În faţa vârtejurilor spirituale şi morale ale omenirii, în faţa golurilor care se deschid în inimi şi care provoacă ură şi moarte, numai o milostivire infinită poate să ne dăruiască mântuirea. Numai Dumnezeu poate să umple cu iubirea sa aceste goluri, aceste abisuri, şi să ne permită să nu ne afundăm ci să continuăm să mergem împreună spre Pământul libertăţii şi al vieţii.

Vestea bucuroasă a Paştelui: Isus, răstignitul, nu este aici, a înviat (cf. Mt 28,5-6) ne oferă certitudinea mângâietoare că abisul morţii a fost trecut şi, cu el, au fost înfrânte plânsul, ţipătul şi durerea (cf. Ap 21,4). Domnul, care a îndurat abandonarea discipolilor săi, povara unei condamnări nedrepte şi ruşinea unei morţi infame, ne face acum părtaşi de viaţa sa nemuritoare şi ne dăruieşte privirea sa de duioşie şi de compasiune faţă de cei înfometaţi şi însetaţi, faţă de străini şi de cei închişi, faţă de cei marginalizaţi şi cei rebutaţi, faţă de victimele samavolniciei şi violenţei. Lumea este plină de persoane care suferă în trup şi în spirit, în timp ce cronicile zilnice se umplu de ştiri despre delicte teribile, care adesea au loc între zidurile casei, şi despre conflicte armate pe scară largă care supun populaţii întregi la încercări indescriptibile.

Cristos înviat arată cărări de speranţă pentru iubita Sirie, ţară sfâşiată de un lung conflict, cu tristul său cortegiu de distrugere, moarte, dispreţuire a dreptului umanitar şi destrămare a convieţuirii civile. Încredinţăm puterii Domnului înviat colocviile care sunt în desfăşurare, pentru că prin bunăvoinţa şi colaborarea tuturor să se poată culege roade de pace şi să se demareze construirea unei societăţi fraterne, care respectă demnitatea şi drepturile fiecărui cetăţean. Mesajul de viaţă, răsunat prin gura îngerului lângă piatra de mormânt dată la o parte, să înfrângă împietrirea inimilor şi să promoveze o întâlnire rodnică a popoarelor şi culturilor în celelalte zone din bazinul Mediteranei şi din Orientul Mijlociu, îndeosebi în Irak, în Yemen şi în Libia.

Imaginea omului nou, care străluceşte pe faţa lui Cristos, să favorizeze în Ţara Sfântă convieţuirea dintre israelieni şi palestinieni, precum şi disponibilitatea răbdătoare şi angajarea zilnică de a se strădui pentru a edifica bazele unei păci juste şi durabile printr-o negociere directă şi sinceră. Stăpânul vieţii să însoţească şi eforturile menite să ajungă la o soluţionare definitivă pentru războiul din Ucraina, inspirând şi susţinând şi iniţiativele de ajutor umanitar, între care eliberarea persoanelor deţinute.

Domnul Isus, pacea noastră (Ef 2,14), care înviind a învins răul şi păcatul, să stimuleze în această sărbătoare a Paştelui apropierea noastră de victimele terorismului, formă oarbă şi brutală de violenţă care nu încetează să verse sânge nevinovat în diferite părţi ale lumii, aşa cum s-a întâmplat în recentele atentate din Belgia, Turcia, Nigeria, Ciad, Camerun, Coasta de Fildeş şi Irak; să ajungă la bună rezultat fermenţii de speranţă şi perspectivele de pace din Africa; mă gândesc îndeosebi la Burundi, la Mozambic, la Republica Democratică din Congo şi la Sud Sudan, marcate de tensiuni politice şi sociale.

Cu armele iubirii, Dumnezeu a înfrânt egoismul şi moartea; Fiul său Isus este poarta milostivirii deschisă larg pentru toţi. Mesajul său pascal să se proiecteze tot mai mult asupra poporului venezuelean în condiţiile dificile în care a ajuns să trăiască şi asupra celor care au în mână destinele ţării, pentru ca să se poată lucra în vederea binelui comun, căutând spaţii de dialog şi colaborare cu toţi. Pretutindeni să se acţioneze pentru a favoriza cultura întâlnirii, dreptatea şi respectul reciproc, pe care le pot garanta numai bunăstarea spirituală şi materială a cetăţenilor.

Cristos înviat, veste de viaţă pentru întreaga omenire, se reverberează în secole şi ne invită să nu-i uităm pe bărbaţii şi femeile care sunt în căutarea unui viitor mai bun, ceată tot mai numeroasă de migranţi şi de refugiaţi – între care mulţi copii – care fug de război, de foame, de sărăcie şi de nedreptatea socială. Aceşti fraţi şi surori ai noştri, pe drumul lor întâlnesc prea des moartea sau oricum refuzul celui care ar putea să le ofere primire şi ajutor. Data apropiatei Întâlniri Umanitare Mondiale să nu neglijeze să pună în centru persoana umană cu demnitatea sa şi să elaboreze politici capabile să asiste şi să protejeze victimele conflictelor şi ale altor urgenţe, mai ales pe cei mai vulnerabili şi pe cei care sunt persecutaţi pentru motive etnice şi religioase.

În această zi glorioasă, „să se bucurie pământul învăluit de atâta lumină” (cf. Preconiu pascal), şi totuşi atât de maltratat şi vlăguit de o exploatare avidă de câştig, care alterează echilibrele naturii. Mă gândesc în special la acele zone lovite de efectele schimbărilor climatice, care adesea provoacă secete sau inundaţii violente, cu respectivele crize alimentare în diferite părţi ale planetei.

Cu  fraţii noştri şi surorile noastre care sunt persecutaţi pentru credinţă şi pentru fidelitatea lor faţă de numele lui Cristos şi în faţa răului care pare să învingă în viaţa atâtor persoane, să reascultăm cuvântul mângâietor al Domnului: „Nu vă fie frică! Eu am învins lumea!” (In 16,33). Astăzi este ziua strălucitoarea a acestei victorii, deoarece Cristos a strivit moartea şi cu învierea sa a făcut să strălucească viaţa şi nemurirea (cf. 2Tim 1,10). „El ne-a făcut să trecem de la sclavie la libertate, de la tristeţe la bucurie, de la doliu la sărbătoare, de la întuneric la lumină, de la sclavie la răscumpărare. De aceea să spunem în faţa Lui: Aleluia!” (Meliton de Sardis, Omilie pascală).

Celor care în societăţile noastre au pierdut orice speranţă şi gust de a trăi, celor bătrâni epuizaţi care în singurătate simt că le dispar forţele, celor tineri cărora pare să le lipsească viitorul, tuturor le adresez încă o dată cuvintele Celui Înviat: „Iată, le fac pe toate noi… Celui care este însetat eu îi voi da în dar din izvorul apei vieţii” (Ap 21,5-6). Acest mesaj asigurator al lui Isus să ne ajute pe fiecare dintre noi să pornim din nou cu mai mult curaj şi speranţă pentru a construi drumuri de reconciliere cu Dumnezeu şi cu fraţii. Avem atâta nevoie de asta!

_______________

Iubiţi fraţi şi surori,

Doresc să reînnoiesc urările mele de Paşte Fericit vouă tuturor, veniţi din Roma şi din diferite ţări, precum şi celor care sunt în legătură prin televiziune, radio şi celelalte mijloace de comunicare. Fie ca să răsune în inimile voastre, în familiile şi comunităţi voastre vestea Învierii, însoţită de lumina caldă a prezenţei lui Isus Viu: prezenţă care luminează, întăreşte, iartă, înseninează… Cristos a învins răul la rădăcină: este Poarta mântuirii, deschisă larg pentru ca fiecare să poată găsi milostivire.

Vă mulţumesc pentru prezenţa voastră şi pentru bucuria voastră în această zi de sărbătoare. O mulţumire deosebită pentru darul florilor, care şi în acest an provin din Olanda.

Duceţi tuturor bucuria şi speranţa lui Cristos Înviat. Şi vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună la masa pascală şi la revedere!

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.