Categorii

Mesajul Sfântului Părinte pentru Ziua Mondială a Alimentației 2019

Excelenței Sale

Domnul Qu Dongyu

Director general al FAO

Ziua Mondială a Alimentației face ecou în fiecare an la strigătul atâtor fraţi ai noştri care continuă să îndure tragediile foamei şi malnutriției. De fapt, în pofida eforturilor făcute în ultimele decenii, Agenda 2030 pentru dezvoltarea sustenabilă rămâne un program de realizat în mult părţi ale lumii. Pentru a răspunde la acest strigăt al omenirii, tema propusă anul acesta de FAO: „Acțiunile noastre sunt viitorul nostru. O alimentație sănătoasă pentru o lume #FoameZero”, evidenţiază distorsionarea binomului hrană-nutriție.

Vedem cum hrana încetează să fie un mijloc de subzistență pentru a deveni un canal de distrugere personală. Deci, în faţa celor 820 de milioane de persoane înfometate, avem pe celălalt taler al balanței aproape 700 de milioane de persoane supraponderale, victime ale obiceiurilor alimentare greșite.  Aceştia nu mai sunt pur şi simplu emblematici ai dietei „popoarelor opulenței” (cf. Paul al VI-lea, Enciclica Populorum progressio, 3), ci încep să locuiască şi în țări cu venit scăzut, unde se continuă să se mănânce puţin şi rău, copiind modele alimentare din zonele dezvoltate. Din cauza malnutriției, patologiile legate de opulență pot să derive fie dintr-un dezechilibru „prin exces”, ale cărui efecte sunt adesea diabet, boli cardiovasculare şi alte forme de boli degenerative, fie dintr-un dezechilibru „prin lipsă”, documentat de numărul crescând de morți de anorexie şi bulimie.

Deci este necesară o convertire a modului nostru de a acționa şi nutriția este un important punct de plecare. Trăim grație roadelor creației (cf. Ps 65,10-14; 104,27-28) şi acestea nu pot să fie reduse la simplu obiect de folosire şi de stăpânire. Pentru acest motiv, tulburările alimentare se pot combate numai cultivând stiluri de viaţă inspirate dintr-o viziune recunoscătoare a ceea ce ne este dat, căutând cumpătarea, moderația, abstinența, stăpânirea de sine şi solidaritatea: virtuți care au însoţit istoria omului. Este vorba de a ne întoarce la simplitate şi la sobrietate şi de a trăi fiecare moment al existenței cu un spirit atent la nevoile celuilalt. Astfel vom putea consolida legăturile noastre într-o fraternitate care să tindă la binele comun şi să evite individualismul şi egocentrismul, care produc numai foame şi inegalitate socială. Un stil de viaţă care ne va permite care ne va permite să cultivăm un raport sănătos cu noi înșine, cu fraţii noştri şi cu ambientul în care trăim.

Pentru a asimila această formă de viaţă, familia are un loc principal şi pentru aceasta FAO a dedicat atenţie deosebită tutelării familiei rurale şi promovării agriculturii familiale. În cadrul familial, şi grație sensibilității feminine şi materne, se învaţă să se bucure de roadele pământului fără a abuza de ele şi se descoperă cele mai bune instrumente pentru a răspândi stiluri de viaţă care respectă binele personal şi colectiv.

Pe de altă parte, interdependența actuală dintre naţiuni poate ajuta să se pună deoparte interesele particulare şi să se favorizeze încrederea şi relația de prietenie dintre popoare (cf. Compendiu de Doctrină Socială a Bisericii, 482). Doresc ca tema de anul acesta să ne ajute să nu uităm că există unii care însă se hrănesc în mod mai puţin sănătos. Este crud, nedrept şi paradoxal ca, în ziua de astăzi, să fie hrană pentru toţi şi, totuşi, nu toţi pot să aibă acces la ea; sau ca să existe regiuni din lume în care hrana este irosită, se aruncă, se consumă în exces sau este destinată pentru alte scopuri care nu sunt alimentare. Pentru a ieşi din acest iureș, trebuie promovate „instituții economice şi programe sociale care să le permită celor mai săraci să aibă acces în mod obișnuit la resursele de baze” (Enciclica Laudato si’, 109).

Lupta împotriva foamei şi malnutriției nu va înceta până când va prevala exclusiv logica pieței şi se va căuta numai profitul cu orice preț, reducând hrana la simplu produs de comerț, supus speculei financiare şi distorsionându-i valoarea culturală, socială şi puternic simbolică. Prima preocupare trebuie să fie mereu persoana umană, în special cei cărora le lipsește hrana zilnică şi care cu greu reușesc să se ocupe de relațiile familiale şi sociale (cf. ibid., 112-113). Când persoana umană va fi situată în locul care-i revine, atunci operațiunile de ajutor umanitar şi programele de dezvoltare vor avea un impact mai mare şi vor da rezultatele sperate. Nu putem uita că ceea ce acumulăm şi irosim este pâinea săracilor.

Domnule director general, acestea sunt câteva reflecții pe care doresc să le împărtășesc cu dumneavoastră cu ocazia acestei Zile, în timp ce îi cer lui Dumnezeu să binecuvânteze pe fiecare dintre voi şi să facă rodnică munca voastră, în aşa fel încât să crească în mod constant pacea în slujba progresului autentic şi integral al întregii familii umane.

Vatican, 16 octombrie 2019

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătraşcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.