Categorii

Mesajul Sfântului Părinte Francisc pentru a XXVIII-a Zi Mondială a Bolnavului 2020 (11 februarie 2020)

„Veniţi la mine toţi cei osteniți şi împovărați şi eu vă voi da odihnă” (Mt 11,28)

Iubiţi fraţi şi surori,

1. Cuvintele pe care Isus le rostește: „Veniţi la mine toţi cei osteniți şi împovărați şi eu vă voi da odihnă” (Mt 11,28) indică drumul misterios al harului care se revelează celor simpli şi care oferă odihnă celor istoviți şi celor obosiți. Aceste cuvinte exprimă solidaritatea Fiului Omului, Isus Cristos, în faţa unei umanități chinuite şi suferinde. Câte persoane suferă în trup şi în spirit! El îi cheamă pe toţi să meargă la El, „veniţi la mine”, şi le promite alinare şi odihnă. „Când Isus spune asta, are în faţa ochilor persoanele pe care le întâlnește în fiecare zi pe drumurile din Galileea: mulţi oameni simpli, săraci, bolnavi, păcătoşi, marginalizați de povara legii şi de sistemul social opresiv… Acești oameni l-au urmat mereu pentru a asculta cuvântul său – un cuvânt care dădea speranţă!” (Angelus, 6 iulie 2014).

În a XXVIII-la Zi Mondială a Bolnavului, Isus adresează invitaţia celor bolnavi şi celor oprimați, celor săraci care știu să depindă în întregime de Dumnezeu şi care, răniți de povara încercării, au nevoie de vindecare. Isus Cristos, celui care trăieşte angoasa datorită propriei situaţii de fragilitate, durere şi slăbiciune, nu-i impune legi, ci oferă milostivirea sa, adică persoana sa binefăcătoare. Isus priveşte umanitatea rănită. El are ochi care văd, care îşi dau seama, pentru că privesc în profunzime, nu aleargă indiferență, ci se opresc şi primesc tot omul, pe fiecare om în condiția sa de sănătate, fără a rebuta pe nimeni, invitând pe fiecare să intre în viaţa sa pentru a trăi experienţă de duioșie.

2. Pentru ce nutrește Isus Cristos aceste sentimente? Pentru că El însuși s-a făcut slab, experimentând suferința umană şi primind la rândul său odihnă de la Tatăl. De fapt, numai cel care trăieşte, personal, această experienţă va ști să fie de întărire pentru celălalt. Sunt diferite formele grave de suferinţă: boli incurabile şi cronice, patologii psihice, acelea care au nevoie de reabilitare sau de îngrijiri paliative, diferitele invalidități, bolile copilăriei şi ale bătrâneții… În aceste circumstanțe se simte uneori o lipsă de umanitate şi de aceea este necesar să se personalizeze apropierea de cel bolnav, adăugând la îngrijire acel a avea grijă, pentru o vindecare umană integrală. În boală persoana simte compromisă nu numai propria integritate fizică, ci şi dimensiunile relațională, intelectivă, afectivă, spirituală; şi de aceea aşteaptă, în afară de terapii, sprijin, grijă, atenţie… așadar, iubire. În afară de asta, alături de cel bolnav este o familie care suferă şi cere şi ea întărire şi apropiere.

3. Iubiți fraţi şi surori bolnavi, boala vă pune în mod deosebit printre cei care, „osteniți şi împovărați”, atrag privirea şi inima lui Isus. De acolo vine lumina pentru momentele voastre de întuneric, speranţa pentru descurajarea voastră. El vă invită să mergeți la El: „Veniţi”. De fapt, în El, neliniștile şi întrebările care, în această „noapte” a trupului şi a spiritului, apar în voi vor găsi forță pentru fi străbătute. Da, Cristos nu ne dă rețete, ci cu pătimirea, moartea şi învierea sa ne eliberează de asuprirea răului.

În această condiție cu siguranță aveți nevoie de un loc pentru a vă odihni. Biserica vrea să fie tot mai mult şi tot mai bine „hanul” samariteanului milostiv care este Cristos (cf. Lc 10,34), adică să fie casa în care puteți găsi harul său care se exprimă în familiaritate, în primire, în alinare. În această casă puteți întâlni persoane care, vindecate de milostivirea lui Dumnezeu în fragilitatea lor, vor ști să vă ajute să purtați crucea făcând din propriile răni niște ferestruici prin care să priviți orizontul dincolo de boală şi să primiți lumină şi aer pentru viaţa voastră.

În această operă de odihnă faţă de fraţii bolnavi se situează slujirea lucrătorilor sanitari, medici, infirmieri, personal sanitar şi administrativ, auxiliari, voluntari care cu competență acţionează făcând să se simtă prezența lui Cristos, care oferă mângâiere şi ia asupra sa persoana bolnavă îngrijindu-i rănile. Dar şi ei sunt bărbați şi femei cu fragilități lor precum şi cu bolile lor. Pentru ei în mod deosebit este valabil că, „odată primită odihna şi alinarea lui Cristos, suntem chemaţi la rândul nostru să devenim odihnă şi alinare pentru fraţi, cu atitudine blândă şi umilă, imitându-l pe Învățătorul” (Angelus, 6 iulie 2014).

4. Dragi lucrători sanitari, fiecare intervenție diagnostică, preventivă, terapeutică, de cercetare, îngrijire şi reabilitare este îndreptată spre persoana bolnavă, unde substantivul „persoană”, vine mereu înainte de adjectivul „bolnavă”. De aceea, acțiunea voastră să fie îndreptată constant spre demnitatea şi spre viaţa persoanei, fără nicio cedare în faţa actelor de natura eutanasică, de sinucidere asistată sau suprimare a vieţii, nici măcar atunci când starea bolii este ireversibilă.

În experienţa limitei şi a posibilului eșec şi al științei medicale în faţa cazurilor clinice tot mai problematice şi a diagnozelor nefavorabile, sunteți chemaţi să vă deschideți la dimensiunea transcendentă, care poate să vă ofere sensul deplin al profesiei voastre. Amintim că viaţa este sacră şi aparține lui Dumnezeu, de aceea este inviolabilă şi indisponibilă (cf. Instrucțiunea Donum vitae, 5; Enciclica Evangelium vitae, 29-53). Viaţa trebuie primită, ocrotită, respectată şi slujită de la nașterea sa până la moartea sa: cer acest lucru în acelaşi timp fie rațiunea fie credinţa în Dumnezeu autor al vieţii. În anumite cazuri, obiecția de conștiință este pentru voi alegerea necesară pentru a rămâne coerenți faţă de acest „da” spus vieţii şi persoanei. În fiecare caz, profesionalismul vostru, însuflețit de caritatea creştină, va fi cea mai bună slujire adusă adevăratului drept uman, cel la viaţă. Când nu veți putea vindeca, veți pute îngriji mereu cu gesturi şi proceduri care să dea odihnă şi alinare bolnavului.

Din păcate, în unele contexte de război şi de conflict violent sunt luați în vizor personalul sanitar şi structurile care se ocupă de primirea şi asistarea bolnavilor. În unele zone şi puterea politică pretinde să manipuleze asistența medicală în favoarea sa, limitând autonomia justă a profesiei sanitare. În realitate, a-i ataca pe cei care sunt dedicați slujirii membrelor suferinde ale trupului social nu foloseşte nimănui.

5. În această a XXVIII-a Zi Mondială a Bolnavului, mă gândesc la atâția fraţi şi surori care, în întreaga lume, nu au posibilitatea de a avea acces la îngrijiri, pentru că trăiesc în sărăcie. De aceea, mă adresez instituțiilor sanitare şi guvernelor din toate țările lumii, pentru ca să nu neglijeze dreptatea scoală, luând în considerare aspectul economic. Doresc ca, punând împreună principiile de solidaritate şi subsidiaritate, să se coopereze pentru ca toţi să aibă acces la îngrijiri adecvate pentru salvgardarea şi recuperarea sănătății. Mulţumesc din inimă voluntarilor care se pun în slujba bolnavilor, mergând în multe cazuri să suplinească lipsurile structurale şi reflectând, cu gesturi de duioșie şi de apropiere, imaginea lui Cristos Bunul Samaritean.

Fecioarei Maria, Tămăduitoarea bolnavilor, încredințez toate persoanele care poartă povara bolii, împreună cu cei din familiile lor, precum şi pe toţi lucrătorii sanitari. Asigur tuturor cu afect apropierea mea în rugăciune şi trimit tuturor din inimă Binecuvântarea Apostolică.

Din Vatican, 3 ianuarie 2020

Comemorarea Preasfântului Nume al lui Isus

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătraşcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.