Categorii

Mesajul Sfântului Părinte adresat preşedintelui celei de-a 22-a sesiuni a Conferinţei Statelor Parte la Convenţia-Cadru a Naţiunilor Unite cu privire la Schimbările Climatice (COP 22) (Marrakech, 7-18 noiembrie 2016)

papa-climaExcelenţei Sale domnul Salaheddine Mezouar

Ministru al afacerilor externe şi al cooperării din Regatul Marocului

şi preşedinte al celei de-a 22-a sesiuni a Conferinţei Statelor Parte

la Convenţia-Cadru a Naţiunilor Unite cu privire la Schimbările Climatice (COP22)

(Marrakech, 7-18 noiembrie 2016)

Excelenţă,

Actuala situaţie de degradare ambientală, puternic legată cu degradarea umană, etică şi socială (Enciclica Laudato si’, 48.56.122), pe care din păcate o experimentăm zilnic, ne interoghează pe noi toţi, fiecare cu propriile roluri şi competenţe, şi ne face să fim reuniţi aici cu un reînnoit sentiment de conştiinţă şi de responsabilitate.

De fapt, Regatul Marocului găzduieşte COP22 la puţine zile după intrarea în vigoare a Acordului de la Paris, adoptată în urmă cu mai puţin de un an. Adoptarea sa reprezintă o puternică conştientizare că, în faţa unor tematici aşa de complexe cum este schimbarea climatică, acţiunea individuală şi/sau naţională nu este suficientă, ci este necesar să se realizeze un răspuns colectiv responsabil menit realmente să „colaboreze pentru construirea casei noastre comune” (Ibid., 13). Pe de altă parte, intrarea rapidă în vigoare a Acordului întăreşte convingerea că putem şi trebuie să vehiculăm inteligenţa noastră pentru a orienta tehnologia, precum şi a cultiva şi chiar a limita puterea noastră (cf. ibid., 78), şi să le punem „în slujba unui alt tip de progres, mai sănătos, mai uman, mai social şi mai integral” (ibid., 112), capabil să pună economia în slujba persoanei umane, să construiască pacea şi dreptatea, să salvgardeze mediul.

Acordul de la Paris a trasat un drum clar pe care întreaga comunitate internaţională este chemată să se angajeze; COP22 reprezintă o etapă centrală a acestui parcurs. El are incidenţă asupra întregii omeniri, îndeosebi asupra săracilor şi asupra generaţiilor viitoare, care reprezintă componenta cea mai vulnerabilă de impactul îngrijorător al schimbărilor climatice şi ne cheamă la responsabilitatea etică şi morală de a acţiona fără întârziere, în manieră cât mai liberă posibil de presiuni politice şi economice, depăşind interesele şi comportamentele particulariste.

În această perspectivă transmit salutul meu dumneavoastră, domnule preşedinte, şi tuturor participanţilor la această Conferinţă, împreună cu încurajarea mea vie pentru ca lucrările din aceste zile să fie însufleţite de acelaşi spirit de colaborare şi de propunere manifestat în timpul COP21. După ea a început faza punerii în practică a Acordului de la Paris; moment delicat, în care ne confruntăm, intrând în manieră mai concretă în elaborarea regulilor, a mecanismelor instituţionale şi a elementelor necesare pentru a corectă şi eficace punere în practică a lui. Este vorba despre aspecte complexe care nu pot să fie delegate numai interlocuţiunii tehnice, ci au nevoie de un continuu sprijin şi încurajare politică, bazată pe conştiinţa că „suntem o singură familie umană. Nu există frontiere şi bariere politice sau sociale care să ne permită să ne izolăm, şi tocmai pentru asta nu există nici spaţiu pentru globalizarea indiferenţei” (ibid., 52).

Una dintre principalele contribuţii ale acestui Acord este aceea de a stimula la promovarea de strategii de dezvoltare naţionale şi internaţionale bazate pe o calitate a mediului pe care am putea s-o definim solidară; de fapt, el încurajează la solidaritate faţă de populaţiile mai vulnerabile şi se bazează pe legăturile puternice existente între lupta împotriva schimbării climatice şi cea împotriva sărăciei. Deşi sunt multiple elementele cu caracter tehnic chemate în cauză în acest domeniu, suntem conştienţi şi că nu se poate limita totul numai la dimensiunea economică şi tehnologică: soluţiile tehnice sunt necesare dar nu sunt suficiente; este esenţial şi necesar să se ţină cu atenţi în consideraţie şi aspectele etice şi sociale ale noii paradigme de dezvoltare şi de progres.

Aici se intră în domeniile fundamentale ale educaţiei şi promovării de stiluri de viaţă menite să favorizeze modele de producţie şi consum sustenabile (cf. ibid., 180); şi se face referinţă la necesitatea de a face să crească o conştiinţă responsabilă faţă de casa noastră comună (cf. ibid., 202.231). La această misiune sunt chemate să-şi dea contribuţia toate Statele Parte precum şi non-Party stakeholders: societatea civilă, sectorul privat, lumea ştiinţifică, instituţiile financiare, autorităţile subnaţionale, comunităţile locale, populaţiile indigene.

În concluzie, domnule preşedinte şi domnilor participanţi la COP22, adresez cele mai bune urări ale mele pentru ca lucrările Conferinţei de la Marrakech să fie călăuzite de acea conştiinţă a responsabilităţii noastre care trebuie să stimuleze pe fiecare dintre noi să promoveze cu seriozitate o „cultură a îngrijirii care să impregneze toată societatea” (ibid., 231), îngrijire faţă de creaţie, dar şi faţă de aproapele, de aproape sau de departe în spaţiu şi în timp. Stilul de viaţă bazat pe cultura rebutului este nesustenabilă şi nu trebuie să aibă spaţiu în modelele noastre de dezvoltare şi de educaţie. Aceasta este o provocare educativă şi culturală la care, pentru ca să fie realmente eficace în a obţine obiectivele sale angajante, nu poate lipsi să răspundă şi procesul de implementare a Acordului de la Paris. În timp ce mă rog pentru o utilă şi rodnică lucrare a Conferinţei, invoc asupra dumneavoastră şi asupra tuturor participanţilor Binecuvântarea Atotputernicului, pe care vă cer s-o duceţi tuturor cetăţenilor din ţările pe care voi le reprezentaţi.

Primiţi, domnule preşedinte, salutul meu cel mai sincer şi cordial.

Din Vatican, 10 noiembrie 2016

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătraşcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.