Categorii

Meeting Rimini. Roy (politolog): „Lumea islamică tot mai secularizată”

„Când se vorbeşte despre dialog între religii este vorba de a defini bine cui ne adresăm: se vorbeşte între religioşi, între credincioşi sau între persoane care aparţin la culturi diferite”. Adică este important „să se cunoască pentru a se înţelege şi să se înţeleagă pentru a convieţui”. Este convins de asta politologul francez Olivier Roy, co-preşedinte al Robert Schuman Centre for Advanced Studies (RSCAS), şi titular al catedrei de studii mediteraneene la European University Institute care a intervenit ieri la Meeting-ul de la Rimini împreună cu Muhammad Bin Abdul Karim Al-Issa, secretar general al Ligii Musulmane Mondiale. Tocmai tema dialogului cu islamul a fost fundalul la întâlnire la sfârşitul căreia agenţia SIR a adresat câteva întrebări politologului.

Care este dificultatea cea mai mare care se poate întâlni în înţelegerea şi cunoaşterea islamului?

Este greutatea de a concepe islamul ca o religie pentru că se tinde să fie văzut prin prisma ideologiei politice, aşadar a islamismului sau prin cea a culturii şi a lumii arabe. În schimb trebuie să ne întoarcem la dimensiunea sa religioasă amintind că nu toţi musulmanii sunt credincioşi, aşa cum nu toţi europenii sunt creştini. Apoi există o dezlipire între comunităţile de credinţă şi cultura înconjurătoare care este tot mai secularizată şi laică. Secularizare care cuprinde şi lumea musulmană şi este deosebit de vizibilă în ţările din Maghreb (zona din vestul Africii de Nord care dă spre Mediterana şi spre Atlantic, nr).

Cu ce consecinţe?

În Egipt preşedintele Al Sisi a interzis ateismul prin lege. De fapt există o falie crescândă de persoane care nu sunt credincioase şi care revendică ateismul lor. Şi în Tunisia se întâmplă ceva asemănător unde elanul de secularizare se referă la clasele medii şi înalte ale societăţii care cer o laicitate stil francez cu o separare între religie şi stat. În Maghreb există mişcări crescânde care invocă libertatea de a practica sau nu Ramadanul. În Iran avem o populaţie secularizată ca reacţie la regim.

Secularizarea ar putea influenţa dialogul dintre religii?

Cu siguranţă are un impact evident atât în lumea musulmană cât şi în cea creştină. Aceste mişcări arată că există o dezlipire între cel care revendică o secularizare şi cel care nu o revendică. În urmă cu douăzeci de ani reîntoarcerile fundamentaliste erau mult mai puternice aşa cum dă mărturie prezenţa unui număr mai mare de partide islamiste faţă de astăzi. În ţări precum Tunisia şi Maroc predomină astăzi partide pe care am putea să le definim normale. În Algeria am văzut coborând în piaţă un milion de demonstranţi care proslăveau naţiunea şi democraţia fără a flutura nici măcar un steag verde.

Acest fenomen al secularizării are reflexii şi asupra islamului european?

Există două tendinţe: una fundamentalistă de tip salafit, care agită sperietoarea pierderii rădăcinilor islamului, şi una mai liberală care este o formă de islam tot mai laic şi secularizat. Tendinţa fundamentalistă a fost foarte vie în anii ’90 şi 2000 dar acum este în scădere. În schimb islamul mai liberal este în creştere prin venirea unei generaţii de clasă medie-înaltă expresie a celei de-a doua generaţii care a dobândit un status socio-economic diferit. Se vede asta în ţări precum Franţa, Regatul Unit şi Germania unde chiar se asistă la naşterea unei burghezii musulmane. Fenomen pe care încă nu l-am înregistrat în Italia şi Spania.

Totuşi rămâne percepţia negativă pe care Europa şi lumea occidentală o au despre islam. De ce?

Este o percepţie care poate fi condusă la un conflict de natură politică. Este suficient să ne gândim la revoluţia iraniană din 1978 care a transformat monarhia ţării într-o republică islamică şiită şi care a dat imaginea unei revoluţii radicale şi politizate. În timpuri mai recente am asistat la radicalizarea care a ajuns în matricea teroristă pornind de la Al Qaeda. Problema islamică a fost adesea suprapusă terorismului: unii au teoretizat că rădăcinile terorismului trebuiau regăsite în Coran şi în religie. Astăzi mulţi muftii şi teologi islamici au avut o conştientizare puternică referitor la necesitatea de a asuma poziţii mai dialogice şi de a se expune pentru acestea. Lucruri care până acum câţiva ani erau inimaginabile eventual datorită motivaţiilor politice legate de conflictul arabo-izraelian, de războiul în Irak şi în Siria.

Fenomenul migrator pare să alimenteze această percepţie negativă pentru că este adesea asociată cu prezenţa islamică…

Această teză putea să aibă o validitate a sa în anii ’60 şi ’70 când migraţiile din ţări precum Turcia şi din Africa de Nord erau legate de căutarea de loc de muncă. Astăzi migraţiile sunt mult mai extinse şi migranţii vin din atâtea părţi ale lumii. Este o asociaţie care nu mai are valoare.

Cu privire la dialog, în ce mod a evaluat lumea islamică documentul despre fraternitate semnat la Abu Dhabi de papa Francisc şi de marele imam de Al Azhar, Al Tayyib?

A exprimat o apreciere foarte mare. Este vorba de o cotitură epocală aşa cum este mărturisit şi de Muhammad Bin Abdul Karim Al-Issa, secretar general al Ligii Musulmane Mondiale. Un fapt aşa de semnificativ până acum câţiva ani ar fi fost inimaginabil. Nimeni n-ar fi avut curajul să semneze un asemenea text mai ales printre musulmani.

(După agenţia SIR, 21 august 2019)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătraşcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.