Categorii

Medjugorje, Vaticanul: da pentru pelerinaje, dar apariţiile sunt încă sub investigaţie

Cei care au anunţat decizia pontifului (şi precizările sale) astăzi, 12 mai 2019, au fost nunţiul apostolic în Bosnia-Herţegovina, Luigi Pezzuto, şi arhiepiscopul Henryk Hoser, vizitator apostolic cu caracter special al Sfântului Scaun, în timpul liturghiei duminicale în parohia-sanctuar destinaţie în fiecare an a chiar trei milioane de pelerini. Ştirea a fost confirmată după aceea de directorul ad interim al Sălii de Presă a Sfântului Scaun care într-un comunicat furnizează alte indicaţii: „Trebuie evitat ca aceste pelerinaje să creeze dezorientare sau ambiguităţi sub aspectul doctrinal. Asta îi priveşte şi pe păstorii de orice ordin şi grad care intenţionează să meargă la Medjugorje şi acolo să celebreze sau să concelebreze şi în mod solemn”.

Luând în considerare fluxul însemnat de persoane care merg la Medjugorje şi îmbelşugatele roade de har care au rezultat, această dispoziţie face parte din atenţia pastorală specială pe care Sfântul Părinte a voit s-o dea acelei realităţi, menite să favorizeze şi să promoveze roadele de bine”, subliniază Sala de Presă vaticană. „Vizitatorul apostolic va avea, în acest mod, uşurinţă mai mare de a stabili – în acord cu ordinariii locurilor – raporturi cu preoţii care au funcţia de a organiza pelerinaje la Medjugorje, ca persoane sigure şi bine pregătite, oferindu-le informaţii şi indicaţii pentru a putea conduce în mod rodnic aceste pelerinaje”.

Aşadar încă nicio pronunţare din partea Sfântului Scaun cu privire la supranaturalitatea apariţiilor mariane care se succed de ani şi ani, ci o decizie semnificativă a pontifului care n-a negat niciodată prezenţa unui „har” în acest mic şi foarte sărac (cel puţin în anii ’80, în timpul presupuselor apariţii) sătuc din Iugoslavia.

De altfel, aşa cum aminteşte directorul editorial al mass-media vaticane, Andrea Tornielli, „este o realitate de fapt că milioane de pelerini în aceşti ani au trăit o semnificativă experienţă de credinţă mergând la Medjugorje: asta o atestă cozile lungi la confesionale şi adoraţiile euharistice de seară în marea biserică parohială fără un metru pătrat liber de credincioşi îngenuncheaţi”. „Tocmai pentru asta – continuă Tornielli –, continuând să studieze fenomenul Medjugorje şi fără ca să existe o pronunţare cu privire la autenticitatea apariţiilor, papa a intenţionat să se îngrijească de cei care înfruntă greutăţile călătoriei pentru a merge să se roage în acel loc”.

Pentru aceasta Bergoglio a voit „un trimis permanent al său, un episcop dependent de Sfântul Scaun, responsabil tocmai de îngrijirea pastorală a pelerinilor”, numindu-l pe polonezul Hoser în mai 2018. Şi tot pentru asta, acum pontiful „stabileşte să se meargă mai departe de ceea ce a declarat în urmă cu peste douăzeci de ani Congregaţia pentru Doctrina Credinţei, care permitea pelerinajele la Medjugorje, dar numai «în manieră privată»”.

Încă de la începutul pontificatului său, Francisc a afirmat: „Cred că la Medjugorje există harul. Nu se poate nega. Există oameni care se convertesc”. Spunea asta în 2013 părintelui Alexandre Awi Mello, mariolog şi astăzi secretar al Dicasterului pentru Laici, Familie şi Viaţă, într-un interviu devenit o carte „Este mama mea. Întâlniri cu Maria” („È mia madre. Incontri con Maria” [Edizioni Città Nuova]).

Ceea ce nu l-a convins niciodată până la capăt pe pontiful argentinian este „protagonismul” vizionarilor, precum şi înmulţirea de mesaje şi secrete ca şi cum ar face-o pe Sfânta Fecioară Maria, pe Născătoarea de Dumnezeu, o „poştăriţă” sau „şef-birou telegrafic care în fiecare zi trimite un mesaj la ora cutare”. Cuvinte, acestea, rostite în diferite ocazii şi omilii care i-au făcut pe mulţi credincioşi „să sufere” – spuneai ei înşişi în diferitele bloguri şi pagini social dedicate de care este plin web-ul – şi a aprins mâniile grupărilor de medjugorjeni mai îndârjiţi, evlavioşi faţă de cultul Sfintei Fecioare Maria şi faţă de vizionari până acolo încât au ajuns să se depărteze chiar de Biserică în cazul unei pronunţări contrare a ei.

Ca să calmeze spiritele s-a gândit de fapt fondatoarea lui Noi Orizonturi, Chiara Amirante, care revela în urmă cu câteva luni că a vorbit îndelung şi în diferite colocvii private cu papa despre tema Medjugorje pentru a încerca să-i clarifice perplexităţile. „Am mers să vorbesc cu el, pentru că am înţeles că glasurile care circulau prin Vatican despre Medjugorje erau un pic confuze pentru că sunt puţine persoanele (din Vatican, nr) care au venit aici”, spunea ea.

„Este deja un an de când auzim cu privire la echivocurile care există despre Medjugorje”, a mai spus Amirante cu autorizarea pontifului. „Deci eu ştiam deja tot ceea ce el a făcut. Însă el mi-a spus: «Chiara, vezi că eu sunt cel care a salvat Medjugorje, deoarece Comisia Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei, pe baza atâtor ştiri chiar false, spusese deja că Medjugorje este în întregime fals. Deci eu sunt cel care apoi am salvat Medjugorje, eu sunt cel care am la inimă Medjugorje, eu sunt cel care l-am trimis pe Hoser deoarece cred că roadele sunt multe şi sunt incontestabile”».

Trimiterea arhiepiscopului polonez – care deja făcuse o verificare pastorală în numele pontifului – şi care de un an se ocupă să însoţească în mod stabil pe credincioşi (fără a intra în problemele referitoare la autenticitatea apariţiilor), precum şi decizia de astăzi, dau mărturie de fapt despre o schimbare de tendinţă faţă de situaţie de acum un an. De exemplu, deja în 2013 când fostul prefect al Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei, cardinalul Gerhard Ludwig Müller, trimitea o scrisoare la nunţiatura din Washington (pe atunci condusă de monseniorul Carlo Maria Viganò) cu care erau frânaţi unii episcopi de dincolo de ocean care voiau să programeze în unele dieceze americane cicluri de conferinţe despre Medjugorje cu participarea unor vizionari. Scrisoarea a fost interpretată ca semnal al unei păreri negative din partea Comisiei internaţionale de investigaţie instituite în 2010 de Benedict al XVI-lea şi prezidate de cardinalul Ruini.

În aceşti ani, Comisia s-a ocupat să adune şi să analizeze documente, mărturii, materiale filmate, să analizeze zilnic multele vindecări şi presupusele minuni, să-i interogheze pe vizionari şi aşa mai departe. A încheiat munca sa în urmă cu câţiva ani şi rezultatele au fost puse în mâinile papei Francisc care a arătat de mai multe ori apreciere pentru munca şi concluziile sale. În zborul de întoarcere de la Fátima, Bergoglio vorbea despre „o comisie de buni teologi, episcopi, cardinalii. Buni, buni, buni. Raportul – Ruini este foarte, foarte bun”, a spus el, făcând să iasă în evidenţă o privire pozitivă cu privire la roadele spirituale şi la convertiri („oameni care merg acolo şi se convertesc, oameni care-l întâlnesc pe Dumnezeu, care-şi schimbă viaţa”), dar negativă în ceea ce priveşte apariţiile care ar continua şi astăzi.

Dosarul gros al Comisiei Ruini a fost totuşi declasificat la una din multele păreri de Congregaţia pentru Doctrina Credinţei. Însă papa a voit să ia asupră-şi orice decizie şi a cerut ca părerile membrilor fostului Sfânt Oficiu să ajungă direct la el.

Rezultatele raportului Ruini n-au fost niciodată publicate oficial. Vatican Insider la 16 mai 2017 prezenta că în comisie au fost treisprezece voturi favorabile recunoaşteri supranaturalităţii primelor şapte apariţii de la Medjugorje, un vot contrar şi o abţinere. Majoritate de abţineri şi multe îndoieli au fost exprimate cu privire la continuarea fenomenului apariţiilor de la sfârşitul anului 1981 până astăzi, deoarece comisia ţinea cont de faptul că apariţiile, prevestite şi programate singular pentru vizionari care nu mai erau în grup, ar fi continuat cu mesaje repetitive. Şi ţinea cont şi de interferenţele grele datorate conflictului dintre episcop şi franciscanii din parohie, motiv pentru care a devenit necesară şi prezenţa unui reprezentant al Sfântului Scaun.

De Salvatore Cernuzio

(După Vatican Insider, 12 mai 2019)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.