Categorii

Mai multă angajare pentru drepturile popoarelor indigene. Auspiciul în timpul celei de-a cincea congregații generale

În regiunea amazoniană există circa 150 de popoare, sau porțiuni de populaţii indigene, care nu au nici un contact sistematic sau permanent cu ambientul social înconjurător. Această realitate a fost adusă în atenţia celor 174 de părinți prezenți la a cincea congregație generală – desfășurată în dimineața de miercuri 9 octombrie, în aula Sinodului (nu era prezent papa Francisc datorită concomitenței cu audiența generală) – împreună cu cererea explicită de a asigura instrumente juridice şi legale pentru a garanta dreptul lor la autodeterminare şi a tutela inviolabilitatea teritoriilor amenințate de extractivismul prădător. În acest scop a fost propusă, între altele, instituirea unui observator eclezial internațional al drepturilor umane care să dedice atenţie deosebită popoarelor „izolate” şi, în general, celor mai vulnerabile.

Sănătatea integrală a Amazoniei a fost una din primele teme tratate de adunare, care a început lucrările sale – moderate de preşedintele delegat la rând, cardinalul Braz de Aviz – cu recitarea orei a treia, dedicate îndeosebi rugăciunii pentru Ecuador şi însoțită de o scurtă a arhiepiscopului bolivian de Cochabamba, monseniorul Oscar Omar Aparicio Céspedes. Modelul de dezvoltare al capitalismului care distruge natura, incendiile care devastează regiunea, corupția, despădurirea şi cultivărilor ilegale – s-a evidențiat – amenință fie sănătatea persoanelor fie a teritoriului şi a întregii planete, provocând şi apariţia de noi boli legate de poluarea ambientală. În această privință a fost subliniată valoarea medicinei tradiționale, care poate să constituie o alternativă la medicina occidentală.

Apoi a fost evidențiată încetineala cu care Biserica găsește uneori şi îşi însușește exigențele populaţiei. De fapt, se întâmplă ca ea să fie distantă de popoarele locale; şi acest gol este umplut adesea de propunerea Bisericilor neo-penticostale. Oricum rămâne urgent şi neapărat dialogul ecumenic şi interreligios: de fapt, un dialog respectuos şi rodnic reprezintă o dimensiune fundamentală pentru Biserica în ieșire în regiunea panamazoniană, caracterizată de un context multicultural.

În această privință, raportul dintre înculturare şi interculturare a fost amintit de mai multe ori de intervențiile părinţilor. Care au avertizat cu privire la atitudinea de impunere de sus a unei singure culturi, invitând mai degrabă la primirea celuilalt şi la o descentralizare salutară într-o optică sinodală. Biserica, fără a ascunde dificultățile obiective pe care le întâlnește pe drumul său, trebuie să fie misionară, să aibă o faţă indigenă şi să favorizeze o logică după care periferia devine centru şi centrul devine periferie, într-o mișcare de transformare reciprocă.

Într-o optică sinodală se inserează şi apelul la o implicare mai mare a laicilor în viaţa eclezială, care ar putea să fie favorizată de crearea de noi slujiri mai corespunzătoare necesităților popoarelor amazoniene: de aici solicitarea la o creativitate mai mare din partea Bisericii, cu propunerea unei ministerialităţi bogate şi multiforme în rândul populațiilor locale. A fost afirmat că deja de Conciliul al II-lea din Vatican au fost cerute eforturi mai mari în favoarea unei înculturări a liturgiei, cu celebrări care să respecte fie tradițiile şi limbile popoarelor locale, fie mesajul integral al Evangheliei. În orice caz, este nevoie de un discernământ atent din partea episcopilor, în aşa fel încât să nu fie exclusă a priori nicio soluție, nici aceea a hirotonirii bărbaților căsătoriți.

Apoi a fost dat glas cererii multor seminariști, doritori de o formare afectivă menită să îngrijească rănile lăsate de revoluția sexuală: astăzi mulţi vor să redescopere şi să cunoască mai profund valoarea celibatului şi a castității. Şi cu privire la asta Biserica a fost invitată să nu tacă şi să ofere cu generozitate propria comoară doctrinală, care transformă inimile celui care este dispus s-o primească.

De la adunare a venit şi o conștientizare fermă împotriva violenței răspândite asupra femeilor. Şi a fost lansată ideea de a institui o slujire laicală feminină pentru evanghelizare. De fapt, trebuie promovată o participare mai activă a femeii la viaţa Bisericii într-o optică samariteană.

Mai în general, pentru părinţii sinodali trebuie urmărită unitatea în diversitate după imaginea poliedrului sugerată de mai multe ori de papa Francisc. În aulă a răsunat invitaţia de a trece de la o pastoraţie a vizitei la o pastoraţie a prezenței şi a ascultării, proclamând duioșia divină şi promovând îngrijirea casei comune nu numai în rândul credincioșilor ci şi în rândul celor care sunt departe şi gândesc în mod diferit. Pe Isus trebuie înrădăcinate valorile fraternității universale, a ecologiei integrale şi a stilurilor de viaţă inspirate din „buna trăire” ca răspuns la egoismul atâtor propuneri care caracterizează epoca modernă. În faţa tragediei climatice denunțate la nivel global, Sinodul devine astfel un moment de har şi o mare oportunitate pentru Biserică, chemată să promoveze o convertire ecologică şi o educație integrală.

A fost repropusă atenției părinţilor sinodali şi problema migrațiilor, ale cărei cauze fundamentale – sociopolitice, climatice, economice sau legate de persecuția etnică – cer o abordare pastorală specifică. Impunerea unui model occidental extractivist în țările amazoniene lovește familiile şi îi forțează pe tineri să se mute în oraşe. Pornind de la această realitate, Biserica are misiunea de a da viaţă unei pastoraţiei urbane.

În dezbatere s-a vorbit şi despre valoarea teologiei indiene, cu referință la apelul papei de a plăsmui o Biserică cu faţă indigenă, în măsură să recitească elementele esențiale ale universului catolic în cheie indigenă. În sfârşit, a fost propusă crearea de rezerve naturale mai mari pentru a păstra fie biodiversitatea fie pluralitatea culturilor amazoniene.

La sfârşitul sesiunii de dimineață s-a desfășurat obișnuitul briefing în Sala de Presă a Sfântului Scaun, moderat de vice-directorul Cristiane Murray. Împreună cu prefectul Dicasterului pentru Comunicare, Ruffini, şi secretarul Comisiei pentru informare, iezuitul Costa, au intervenit omul de știință brazilian Carlos Alfonso Nobre, câștigător al Premiului Nobel pentru pace 2007 şi membru al Comissão de Ciências Ambientais do Conselho Nacional de Desenvolvimento Científico e Tecnológico (CNPQ), braziliana Ima Célia Guimarães Veira, membru al Comisiei naţionale pentru ambient (CONAMA), şi episcopul Erwin Kräutler, de la misionarii Preaprețiosului Sânge, prelat emerit de Xingu.

(După L’Osservatore Romano, 10 octombrie 2019)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătraşcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.