Categorii

Magisteriu de caritate pastorală: Cardinalii Wuerl şi Nichols citesc „Amoris laetitia”

Cardinali-casatorieNu un simplu program pastoral, conceput rece la masa verde, ci o însoţire şi o ascultare sinceră a familiilor şi o împărtăşire a necesităţilor lor reale. Acesta este conţinutul central al Amoris laetitia a Papei Francisc, care este şi sugestia autoritară a unei radicale schimbări a pasului şi a perspectivei pastorale. Este ceea ce reiese în diferitele prezentări ale exortaţiei apostolice post-sinodale despre iubirea în familiei, care sunt făcute în aceste zile. Concepte exprimate cu convingere de cardinalul arhiepiscop de Washington, Donald William Wuerl, şi de cardinalul arhiepiscop de Westminster, Vincent Gerard Nichols.

Cardinalul american în cursul unei recente conferinţe – prezintă National Catholic Reporter – a voit să sublinieze în primul rând valoarea de netăgăduit magisterială a unui document care se inserează în continuitatea învăţăturilor ecleziale şi care, aşa cum se ştie, a fost conceput ca rezultat al unui profund discernământ la sfârşitul unei ample consultări a Bisericilor locale şi a două sinoade ale episcopilor. În acest sens, Wuerl a prezentat şi cum „a fost înţeles pe larg că o misiune specială a sinodului, deci a Bisericii, era aceea de a ajuta pastoral, cu răbdare şi iubire, pe cei care se află în situaţii deosebite sau dificile pentru a-i însoţi cu atenţie specială, ajutându-i să trăiască experienţa dătătoare de viaţă a lui Cristos şi a Bisericii sale cât mai mult posibil”.

În această perspectivă, Wuerl percepe ceea ce într-un fel poate să fie definită esenţa exortaţiei apostolice şi denumirea comună a pontificatului. „În Amoris laetitia – afirmă cardinalul – prioritatea carităţii şi a milostivirii în învăţătura morală catolică este pusă în slujba misiunii pastorale a Bisericii”. Mai mult, în multe aspecte, acesta este şi „răspunsul Sfântului Părinte” la prioritatea indicată de Conciliul al II-lea din Vatican pentru ca „teologia morală să lumineze «măreţia vocaţiei credincioşilor în Cristos şi obligaţia lor de a aduce rod în caritate pentru viaţa lumii» (Optatam totius, 16)”. De fapt, pentru Pontif „misiunea pastorală a Bisericii, centrată pe exprimarea trăită a milostivirii şi a iubirii, se exprimă în patru activităţi principale: ascultare, însoţire, discernământ, evanghelizare”. Desigur, este vorba despre o muncă angajantă. O muncă la care este chemată toată Biserica, nu numai păstorii, care în schimb sunt invitaţi, subliniază Wuerl, să „formeze” şi să „nu înlocuiască” conştiinţa credincioşilor.

O cheie de lectură pe larg împărtăşită şi de cardinalul Nichols în scrisoarea pastorală, dedicată întocmai prezentării lui Amoris laetitia, citită duminica trecută în toate parohiile catolice londoneze. „Papa Francisc – a subliniat cardinalul britanic – ne vorbeşte ca şi cum ne-ar îmbrăţişa pe toţi. El scrie modul în care această iubire găseşte loc în viaţa familială”. De aici şi reafirmarea atenţiei pe care Biserica trebuie s-o acorde în însoţirea drumului de pregătire pentru sacramentul căsătoriei. Apoi şi valoarea unei educaţii sexuale „pozitive şi prudente”. Împreună cu împărtăşirea realistă a problemelor drumului de cuplu în lumea de astăzi. Şi, dacă nicio familie nu poate vreodată să se considere sosită în acest sens, „în fiecare fază a acestei călătorii Papa ne cere să nu pierdem niciodată din vedere adevăratul nostru obiectiv şi să nu-l abandonăm. Este un obiectiv care se exprimă în viziunea unei iubiri conjugale fidele, pe care el o descrie ca un loc unde Dumnezeu locuieşte cu adevărat, un adevărat şi preţios parcurs de sfinţenie în cadrul căruia cuplul are certitudinea „unui spaţiu teologal în care se poate experimenta prezenţa mistică a Domnului înviat” (Amoris laetitia, 317). Aşadar, imaginea cea mai potrivită pentru Biserică este aceea, de atâtea ori propusă de Pontif, a „spitalului de campanie”. Pentru aceasta, dincolo de orice simplificare uşoară cu privire la accesul la sacramente, Papa Francisc „prezintă din nouă învăţătura clară a Bisericii despre căsătorie, dar ne aminteşte cu tot atâta insistenţă adevărul milostivirii infinite a lui Dumnezeu faţă de fiecare dintre noi”.

(După L’Osservatore Romano, 5 mai 2016)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.