Categorii

Limbajul lui Dumnezeu. Reflecții despre tăcere

Tăcerea este limba lui Dumnezeu şi este limbajul iubirii. Dumnezeu creează lumea în tăcere, se întrupează în sânul tăcut al unei Femei şi îl răscumpără pe om în tăcerea unei cruci. Întrebarea fundamentală a omului din toate timpurile este aceasta: „Unde este Dumnezeu?”. Dumnezeu nu este în zgomot, în haos, în gălăgie, ci, ca pentru profetul Ilie, „în briza ușoară a vântului divin” (cf. 1Rg 19,12). Tăcerea este sânul Cuvântului lui Dumnezeu şi este „cuvântul” care dă origine şi original dintre toate cuvintele. Din tăcere se naște cuvântul, scrierea, arta, muzica, poezia, sfințenia şi toată frumusețea pe care Dumnezeu a pus-o pe pământ. Tăcerea este „vaccinul” împotriva dictaturii gălăgiei care există în societate şi „bârfa” care uneori este „sportul” mai practicat şi în Biserică. Este fundamental a face tăcere, pentru a asculta glasul lui Dumnezeu înăuntrul nostru, şi chiar pe noi înșine şi pe ceilalți. A face tăcere pentru „a rumega” Cuvântul lui Dumnezeu şi a le dărui celorlalți cuvinte autentice, luminoase şi pline de speranţă.

Marele papă Paul al VI-lea scrie: „Prima manieră de a ne ruga este aceea de a tăcea. Nu vom face niciodată suficient loc demn tăcerii, reculegerii. Tăcerea ni se prezintă sub o formă negativă, şi asta cu excludere a zgomotelor, a cuvintelor profane, a spiritualităţilor false. Este o ascetică a spiritului care mutilează, care curăță pomul vieţii spirituale de cuvintele inutile şi atât de sever încât uneori pare să-l priveze de spontaneitatea sa, de vitalitatea sa, de orice curiozitate, erudiție, conversație, de nevoia sa de a se exprima, de nevoia sa de a înţelege, de a-i întâlni pe ceilalți, de a vorbi cu ceilalți şi de a se hrăni din comunicarea altuia. […] Trebuie să fim săraci în duh (Mt 5,3), adică tăcuți, şi să concentrăm toată activitatea spirituală în cuvântul interior. Este nevoie să învățăm să tăcem, să ne reculegem, să stăm singuri, să adorăm în tăcere şi să compunem în interior vreun cuvânt vrednic de Dumnezeu, să ne extaziem la ecoul cuvintelor Domnului, să le ascultăm, să le repetăm, să le recităm, să le lăsăm să se depoziteze în adâncul sufletului pentru a le decanta după aceea de orice caracter profan până când devin limpezi şi mângâietoare” (Meditazioni, Dehoniane, Bologna, 1994, pag. 67).

Tăcerea este limbajul lui Dumnezeu, geamătul sfinților, pensula colorată a artiștilor, nota fundamentală a muzicienilor, briza ușoară a vântului, cântarea naturii, şoapta îngerilor, palpitaţia inimii, ultimul strigăt al răposaților. O privesc pe Maria, Fecioara tăcerii şi mă gândesc adesea la cuvintele unui mistic: „Destinul Fecioarei este acela de a sta în tăcere. Este condiția sa, calea sa, viaţa sa. Viaţa sa este o viaţă de tăcere care adoră Cuvântul veșnic. Văzând în faţa ochilor săi, a sânului său, în brațele sale, chiar acest Cuvânt, Cuvântul substanțial al Tatălui, mut şi redus la tăcere datorită condiției deosebite a copilăriei sale, Fecioară se închide într-o nouă tăcere, unde este transformată după exemplul Cuvântului întrupat care este Fiul său, unica sa iubire. Şi viaţa sa trece astfel de la o tăcere la alta, de la o tăcere de adorație la o tăcere de transformare. Maria tace, captivată de tăcerea Fiului său, Isus. Unul din efectele sacre şi divine ale tăcerii lui Isus este acela de a o pune pe Mama sa preasfântă într-o viaţă de tăcere: tăcere umilă, profundă, care ştie să adore înțelepciunea întrupată în mod mai sfânt şi mai elocvent decât reușesc atât cuvintele oamenilor cât şi cele ale îngerilor. Tăcerea Fecioarei nu este efectul bâlbâielilor şi al neputinței; este o tăcere de lumină şi de extaz, o tăcere mai elocventă, în laudele aduse lui Isus, decât elocvenţa însăși… (Pierre de Bérulle, Opuscules de pieté, 39). Maria, Fecioară a tăcerii, învățătoare şi mamă spirituală, să ne învețe să primim darul tăcerii pentru a-l asculta pe Dumnezeu şi să tăcem pentru a nu cădea în ispita vorbirii de rău despre alţii, a invidiei şi a calomniei.

De Emiliano Antenucci

(După L’Osservatore Romano, 4 august 2020)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătraşcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.