Categorii

Lampedusa şi ieslea dăruită de papa Francisc: ceilalți nu sunt pachete de abandonat în mare

Iată imaginea fotografică a darului pe care Sfântul Părinte Francisc l-a oferit comunităţii din Lampedusa după vizita sa din 2013. Un migrant în pericol de naufragiu găsește ca salvatoare a sa Sfânta Familie a lui Isus, Maria şi Iosif. Aceştia se apleacă spre fratele migrant şi îl ajută să urce în barca lor de pescuit.

Când papa Francisc, pe atunci în vizită la magazinul din interiorul Vaticanului, a văzut această iesle dăruită de Cooperativa „Il Faro” din Tropea, a exclamat: „Aceasta este pentru parohia din Lampedusa”. Darul este expus permanent spre venerare în biserica din Lampedusa. A reprezenta Sfânta Familie călătorind cu barca şi care salvează oameni migranţi nu este variație care să nu aibă legătură cu tema ieslei.

Ceea ce a intuit simțul credinţei artiștilor în 2013 în darul care de la papa Francisc a ajuns la cei din Lampedusa are confirmare ulterioară la nr. 6 din scrisoarea despre semnificaţia ieslei: „Adesea copiilor – dar şi adulților! – le place să adauge la iesle alte statuete care par să nu aibă nicio relație cu relatările evanghelice. Şi totuşi, această imaginație vrea să exprime că în această lume nouă inaugurată de Isus există spațiu pentru tot ceea ce este uman şi pentru fiecare creatură. De la păstor la fierar, de la brutar la muzicieni, de la femeile care duc vasele de apă copiilor care se joacă…: toate acestea reprezintă sfințenia zilnică, bucuria de a face în mod extraordinar lucrurile de toate zilele, când Isus împărtășește cu noi viaţa sa divină. Din iesle, Isus proclamă, cu putere blândă, apelul la împărtăşirea cu cei din urmă ca drum spre o lume mai umană şi fraternă, unde nimeni să nu fie exclus şi marginalizat”. Scena dramatică a ieslei de pe insulă „este o invitaţie de a simți, de a atinge sărăcia pe care Fiul lui Dumnezeu a ales-o pentru sine în Întruparea sa. Şi astfel, în mod implicit, este un apel de a-l urma pe calea umilinței, a sărăciei, a despuierii, care de la ieslea din Betleem conduce la Cruce. Este un apel de a-l întâlni şi a-l sluji cu milostivire în fraţii şi în surorile mai nevoiași (cf. Mt 25,31-46)”.

Mergând prin Italia – liberi cugetători, atei evlavioși, creştini fără Evanghelie – disprețuiesc adaptări şi variații în iesle, în timp ce politicienii o țin sub braț sau o ridică precum un drapel împotriva cuiva: toţi uită că ieslea s-a născut pentru „a stimula afectele şi a ne lăsa implicați în istoria mântuirii”.

Este ceea ce a amintit parohul de Lampedusa, părintele Carmelo La Magra, în intervenția sa de duminica trecută în timpul programului lui Fabio Fazio „Che Tempo Che Fa”, când exprimând urările a vorbit despre „capacitatea de a ne mântui” când îl primim pe cel sărac. Şi apoi în încheiere a spus: „Ceea ce provoacă frică nu este figura străinului ci a săracului. Cu străinul – a spus el –, cu turiștii, cu lumea artei şi a culturii…, avem de-a face mereu; ceea ce ne provoacă frică nu este diferența ci sărăcia, care ne pune în faţa temerilor noastre… Eu n-aş numi niciodată un american extracomunitar… însă imigratul sărac îmi provoacă frică pentru că este ca şi cum m-ar pune în faţa sărăciilor mele”.

Fiecare iesle, şi cea din Lampedusa, ne aminteşte că Isus ne ia la braț pe drumul vieţii fără deosebiri şi că ceilalți nu sunt pachete de purtat sub braț sau, mai rău, de abandonat în mare.

De pr. Mimmo Candito

Fost paroh de Lampedusa

(După agenția SIR, 24 decembrie 2019)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătraşcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.