Categorii

Kirche in Not, Monteduro: „Peste 70 de mii de creştini deținuți astăzi din motive de credinţă”

„Şi astăzi sunt creştini persecutați, mai mulţi decât în primele secole”, a spus papa Francisc la liturghia din 2 noiembrie, pomenirea răposaților, în Catacombele lui Priscila. O constatare amară, aceea a pontifului, sprijinită de datele culese de fundația Kirche in Not în ultimul dosar despre persecuția anticreștină intitulat semnificativ „Persecutați mai mult ca oricând”, prezentat la 24 octombrie în cadrul splendidei bazilici „Sfântul Bartolomeu”, la Roma. Din raport reiese că actualmente sunt 70 de mii de creştini deținuți din motive de credinţă, aşa cum explică directorul Alessandro Monteduro.

Care sunt astăzi țările în care sunt mai frecvente încălcările drepturilor umane ale creştinilor?

În ultimul nostru focus am găsit douăzeci de naţiuni: Arabia Saudită, Burkina Faso, Camerun, China, Coreea de Nord, Egipt, Eritreea, Filipine, India, Indonezia, Iran, Irak, Myanmar, Niger, Nigeria, Pakistan, Republica Centrafricana, Siria, Sri Lanka şi Sudan. Pentru a cita câteva cazuri concrete, în Irak pe parcursul unei generații populația creştină s-a redus cu peste 90% în timp ce în Siria la jumătatea anului 2017 creştinii erau mai puţin de o treime din cei 1,5 milioane de prezenți înainte de începutul conflictului. În Arabia Saudită continuă oprimarea sistematică în dauna minorităților religioase, este suficient să ne gândim că este pedepsită cu condamnarea la moarte convertirea de la islam la alta religie. Coreea de Nord încă este considerată locul cel mai periculos din lume pentru cei care aparțin la grupurile religioase, înainte de toate pentru creştini, în mod obișnuit închiși în lagărele de muncă unde îndură torturi fizice şi psihologice. Se consideră că pe moment sunt circa 70 de mii de creştini deținuți din motive de credinţă.

Şi în China?

În China viaţa creştinilor a devenit mai dificilă după intrarea în vigoare, la 1 februarie 2018, a noului Regulament despre Problemele Religioase care a limitat ulterior libertatea de credinţă. De fapt, Partidul Comunist a interzis învăţăturile religioase „neautorizate”, în timp ce eforturile pentru „a chineza” credințele religioase continuă în ritm susținut.

Circa 300 de milioane de creştini trăiesc în ținuturi de persecuție. De ce nu fac nimic organizațiile internaționale pentru a-i apăra?

Dacă prin organizaţii internaționale înţelegem instituţiile supranaționale, problema poate să fie dusă îndeosebi la dificultatea de a decide în mod concertat cu privire la probleme extrem de dezbinătoare şi delicate. Din păcate, înainte de toate la ONU, interesele de parte practic au mereu succes. Alte cauze sunt birocrația şi alegerile mai puţin drepte în fază de destinație a fondurilor. Situația apare în unele cazuri mai bună dacă se coboară la nivel național. Italia s-a angajat, în cadrul Cooperării la dezvoltare, pentru realizarea de proiecte în favoarea minorităților persecutate, între altele, în Irak, şi îndeosebi în Câmpia Ninive. În octombrie 2018, SUA au livrat peste 178 de milioane de dolari pentru a susține, cu un proiect amplu şi articulat, minoritățile religioase şi etnice tot în Irak, ajungând la un total de aproape 300 de milioane de dolari din 2017.

Care este situația ajutoarelor la nivel european?

Germania a livrat 35 de milioane de euro pentru reconstruirea a 900 de case distruse de ISIS în Câmpia Ninive, în timp ce Ungaria, în afară de a fi livrat patru milioane de euro în favoarea Bisericilor caldeene şi siro-catolice, a instituit un subsecretariat pentru ajutorarea creştinilor persecutați. Sunt semnale concrete şi pozitive, dar mai rămâne încă mult de făcut. O politică ce priveşte în perspectivă constă în apărarea şi întărirea comunităţilor paşnice şi, în cazul creştinilor, pacificatoare cultural şi tradițional. În acest mod se creează societăți tot mai stabile şi integrate şi tot mai puţin permeabile de virușii ideologiilor politico-religioase proprii ale atâtor formațiuni teroriste. Toate acestea ar trebui să reprezinte o prioritate în agenda marilor naţiuni, începând de la cele occidentale, şi a organizațiilor supranaționale.

Creştinii sunt în pericol în nord-estul Siriei. Există riscul unui exod masiv?

Riscul există cu siguranță. La sfârşitul lui octombrie Kirche in Not a luat mărturia monseniorului Nidal Thomas, reprezentant episcopal al Bisericii caldeene din Hassaké, care ne-a spus că cel puţin 300 de creştini au părăsit orașele Ras al-Ain, Derbasiyah, Tall Tamr şi o parte din al-Malikiyah, şi că dacă vor continua ciocnirile, un exod mai mare numeric ar putea să intereseze şi Qamishli, unde trăiesc actualmente 2.300 de familii creştine. Creştinii din Siria sunt constrânși de opt ani să-şi părăsească propriile case. Totuşi acest lucru, adaug eu, nu poate să fie considerat ca o inevitabilitate tristă: de fapt, niciodată ca acum nu am putea să fim în pragul unei soluții negociate definitive pentru întreaga Sirie.

În lume un creştin din şapte este victimă a persecuției. De ce astăzi în Africa proliferează terorismul?

Motivele principale sunt două, unul cu caracter tehnic şi unul ideologic. Primul este reprezentat de lipsa sau de absența totală de siguranță publică. Aparatele preventive şi represive în multe cazuri sunt puternic deficitare, complet absente sau corupte, şi asta măreşte peste măsură capacitatea operativă a teroriștilor. Motivul ideologic se referă la recrutarea şi la aşa-numita radicalizare. A înrola noi teroriști este mai ușor în contexte în care tinerii îndură o absență aproape totală de perspective şi o profundă exasperare, aşa cum procesul de radicalizare este mai simplu dacă contextul ideologic al grupului terorist este, cel puţin în oarecare măsură, omogen cu cel originar al celui recrutat.

Există un biberon între relicvele din bazilica martirilor de la Roma. Care este semnificaţia?

La Paștele trecut, 258 de persoane au fost masacrate în Sri Lanka de teroriştii islamiști. Rectorul sanctuarului „Sfântul Anton” din Colombo, părintele Jude Raj Fernando, la 24 octombrie a participat la prezentarea publică a focus-ului nostru despre persecuția anticreștină relatând cu lacrimi în ochi momentele tragice în care biserica sa a fost atacată. După aceea, rectorul a dăruit bazilicii „Sfântul Bartolomeu”, care a găzduit prezentarea, o cutiuță care conținea relicve emoționante ale victimelor creştine masacrate, şi printre acestea este întocmai un biberon. Aparținea uneia din victimele mici ale acestor masacre teribile. Terorismul fiu al unei furii fundamentaliste oarbe nu distinge din păcate între victime şi nu distinge între creştini, provocând acel „ecumenism al sângelui” amintit de mai multe ori de papa Francisc.

Se poate spune că terorismul migrează?

Axa fundamentalismului islamic se mută tot mai mult din Orientul Mijlociu în Africa şi în Asia de sud şi de est. Este suficient să ne gândim la ceea ce se înregistrează actualmente în Burkina Faso. Niciodată nu ne-am fi imaginat înainte de acest an că şi Burkina Faso va fi atacat de mai multe grupuri teroriste formate inspirându-se din ISIS în aceste ultime luni. Întregi sate creştine au fost rase la pământ. Episcopul de Fada N’Gourma, monseniorul Pierre Claver Malgo, în decursul unui colocviu cu Kirche in Not, a subliniat că atunci când sunt atacați credincioşii, le este cerut mereu să se convertească la islam şi să abandoneze propria credinţă, fără a aminti de distrugerea şi profanarea simbolurilor religioase creştine. Deci există o componentă clară de persecuție din motive de credinţă. Terorismul migrează şi în Asia de sud şi de est, devenită de acum noul câmp de acțiune jihadistă. La 13 mai 2018, atacuri teroriste la trei biserici din Surabaya, în Indonezia, au provocat 13 victime în rândul credincioșilor. La 27 ianuarie 2019 au explodat două bombe în catedrala catolică „Sfânta Fecioară Maria de pe Muntele Carmel” din Jolo, în Filipine, cu un bilanţ de 20 de morți şi peste 100 de răniți. Grupul islamist Abu Sayyaf a fost implicat în atacuri şi ISIS a revendicat responsabilitatea. Pentru aceasta se poate spune că terorismul migrează.

Ce înțelegeți când propuneți coridoare umanitare cu direcție dublă?

Suntem obișnuiți să considerăm coridoarele umanitare numai drept canale unidirecționale de la zonele critice spre țările primitoare şi sigure. Sunt esențiale. Totuşi, întâlnind creştinii din Irak, Siria, Pakistan, Egipt şi atâtea alte țări de suferinţă, am înregistrat constant voința lor şi dorința lor de a locui în patria lor trăind liber şi public credinţa comună. Iată pentru ce Kirche in Not a încercat în mod coerent să concentreze propriile eforturi, în înțelegere cu episcopii locali, cu scopul de a ușura întoarcerea acasă, ca şi cum ar fi coridoare umanitare de întoarcere, a migranţilor şi evacuaților interni. Am făcut asta cu un mare proiect în Câmpia Ninive unde, împreună cu alte organizaţii, am permis întoarcerea a 46% din familiile creştine care locuiau acolo în 2014. Am făcut asta la Homs, al treilea oraș mai important din Siria după Damasc şi Alep, cu proiecte de reconstruire a peste 300 de locuințe care aparțin familiilor creştine. Este vorba despre o linie de acțiune strategică, pe care intenționăm s-o adoptăm şi pentru viitor.

De Giacomo Galeazzi

(După Vatican Insider, 5 noiembrie 2019)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătraşcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.