Categorii

Jubileul. Cardinalul Piacenza le scrie duhovnicilor: „Mulţumesc pentru jertfele voastre”

cardinal-piacenzaLa sfârşitul Jubileului Extraordinar al Milostivirii cardinalul Mauro Piacenza a trimis o scrisoarea de recunoştinţă duhovnicilor şi Papei Francisc pentru că „a permis o revărsare de daruri cereşti aşa de mare şi supraabundentă, încât a umplut cu speranţă reînnoită chiar şi o epocă aşa de zbuciumată şi uneori întunecată, cum este a noastră”. Prezentăm în continuare textul integral al scrisorii cardinalului.

Preaiubiţi şi veneraţi confraţi întru Preoţie,

La încheierea acestui An Jubiliar Extraordinar, îi mulţumim împreună Domnului şi Sfântului Părinte Francisc care, luându-ne de mână, din solemnitatea Neprihănitei de anul trecut, a cincizecea aniversare a celebrării Conciliului Ecumenic al II-lea din Vatican, ne-a condus, pas după pas, până la picioarele Domnului nostru Isus Cristos, Regele Universului, Centru al cosmosului şi al istoriei, Izvor inepuizabil şi Autor al Milostivirii Divine!

Ne-a fost dat să trăim un An de har foarte special, în timpul căruia comorile Bisericii au fost puse la dispoziţia slujirii noastre, pentru ca să luăm din ele cu îmbelşugare, la dispoziţia fraţilor noştri în credinţă, pentru ca să se lase îmbogăţiţi şi „cufundaţi” de ele, şi la dispoziţia întregii omeniri, pentru ca „să se poată înduioşa”, la vederea unei Inimi, cea preasfântă a lui Cristos, atât de îndrăgostită şi pasionată de oameni, ajungând chiar „să cerşească” pentru ca să se lase mântuiţi de Adevărul său, de rănile sale, de Iubirea sa.

Mulţumim din toată inima Sfântului Părinte, care ţine în mâinile sale cheile principelui apostolilor, pentru că a permis o revărsare de daruri cereşti aşa de mare şi supraabundentă, încât a umplut cu speranţă reînnoită chiar şi o epocă aşa de zbuciumată şi uneori întunecată, cum este a noastră.

Apoi îmi este drag ca să vă adresez o mulţumire specială a Penitenţiariei Apostolice pentru slujirea voastră generoasă şi indispensabilă de duhovnici. În timpul acestui An Sfânt, aţi petrecut un timp preţios mai mărit şi deosebit de intens aşteptând la confesional, primind cu caritate pastorală pe credincioşi, oferind jertfa unei ascultări mereu atente, a unui cuvânt patern, sigur şi iubitor, care să poată atinge inima penitentului, să-l mângâie şi să-l încurajeze, să-l sfătuiască şi să-l instruiască, uneori şi „să-l zdruncine” şi să-l corecteze cu afectuozitate, pentru că şi asta cere porunca iubirii.

În multe ocazii aţi oferit jertfa unei aşteptări încrezătoare şi rugătoare, „locuind” în confesionalul vostru, văzuţi numai de îngerii lui Dumnezeu; aţi oferit şi v-aţi rugat pentru o întindere nemărginită de inimi, pe care Domnul le cheamă la convertire şi le aşteaptă cu răbdare duioasă. V-aţi unit mistic cu aşteptarea Tatălui milostiv, cu compasiunea Fiului Unicul Născut şi, prin lucrarea Duhului Sfânt, aţi putut vedea, zi după zi, însăşi inima voastră ca dilatată şi cufundată în acel mister de unire intimă cu Cristos, care face din confesional, locuit de duhovnicul său, un al doilea „tabernacol”, unde să se poată recunoaşte şi venera prezenţa lui Cristos Păstor milostiv.

Aţi fost adesea edificaţi de întâlnirea cu atâtea surori şi atâţia fraţi care, necunoscuţi de lume, înaintează siguri pe calea sfinţeniei şi mărturisesc lucrarea puternică a harului în vieţile lor; astfel aţi putut experimenta încă o dată acea familiaritate foarte profundă, care îi uneşte mistic pe cei care au primit ca moştenire – şi au primit – prietenia lui Cristos.

Mai ales, fraţi preaiubiţi, aţi putut să ridicaţi de mii de ori mâna voastră şi să daţi glas Milostivirii divine, administrând Sângele Mântuitorului nostru asupra fiecărui suflet care, umil şi căit, a recunoscut şi a mărturisit răul comis, a reînnoit propunerea de fidelitate faţă de Domnul şi a invocat asupra propriei vieţi atotputernicia sa mântuitoare.

Cu adevărat minunat va fi spectacolul care aşteaptă în cer inima acelor păstori fideli, care, prin ofranda umilă şi tăcută a propriilor libertăţi, au permis libertăţii infinite a lui Cristos să mântuiască atâţia fraţi, să le reînnoiască şi să le întărească inimile şi să edifice spovadă după spovadă Ierusalimul ceresc, toată frumoasă „fără pată sau rid, […] ci sfântă neprihănită” (Ef 5,27).

Fie ca Sfânta Fecioară Neprihănită, Scăparea păcătoşilor şi Maica Milostivirii Divine, să reverse asupra fiecăruia mângâierile sale cereşti, să ne dobândească harurile cele mai necesare pentru sfinţirea noastră şi să ne conformăm în fiecare zi mai mult cu Fiul său divin, în voinţa căruia este pacea noastră”.

(După Zenit, 22 noiembrie 2016)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.