Categorii

Irlanda. Mons. Martin: „Ne preocupă întoarcerea graniţelor şi a conflictului”

„Suntem sincer preocupaţi”. La aproape douăzeci de ani de la Acordurile din Vinerea Sfântă care au stabilit sfârşitul luptei armate, norii întunecaţi ai conflictului şi diviziunii ameninţă din nou insula Irlanda. Mons. Eamon Martin, arhiepiscop de Armagh şi primat al Irlandei din 2014, născut şi crescut în dificilul oraş Derry, unde în 1972 a avut loc vestitul Bloody Sunday, nu ascunde că în insulă climatul social astăzi nu este deloc senin.

În timp ce dă acest interviu la agenţia Zenit, urnele din Irlanda de Nord sunt deschise pentru a alege noii membri ai parlamentului de la Belfast. După alegeri, printre primele teme pe masă va fi Brexit. Astăzi între cele două Irlande nu există urmă de posturi de control, trecerea de la Dublin la Belfast are loc fără întreruperi. Însă când Londra va părăsi Uniunea Europeană, problema graniţei va fi una pe care guvernul britanic va avea misiunea să o soluţioneze.

Graniţe în insulă care nu există pentru Biserica catolică. Conferinţa episcopală este una singură şi membrii săi au fost primiţi la 20 ianuarie de Papa Francisc în vizita ad limina în Vatican. Cu Pontiful – cum afirmă la Zenit mons. Martin – s-a vorbit despre situaţia delicată a abuzurilor sexuale şi despre provocările pastorale într-o societate tot mai secularizată şi agitată de criza politică.

Excelenţă, cum a fost întâlnirea cu Papa?

A fost un moment extraordinar. Pentru mulţi episcopi, inclusiv pentru mine, a fost prima vizită ad limina. Sfântul Părinte a fost foarte primitor şi doritor să cunoască experienţele noastre pastorale ca episcopi în Irlanda.

Care sunt cele mai mari angajări pastorale în Irlanda? Există teme pe care le-aţi aprofundat în mod deosebit?

Mult s-a schimbat pentru noi în cei zece ani de la ultima vizită ad limina cu Benedict al XVI-lea, deci erau atâtea de discutat. Înainte de toate s-a vorbit cu Papa Francisc despre eforturile care se fac pentru a-i tutela pe copii şi persoanele vulnerabile de abuzuri. În timpul vizitei noastre a fost publicat un raport despre abuzuri în Irlanda de Nord redactat de Sir Anthony Hart care a folosit ca să ne amintească faptul că mai este încă multă muncă de desfăşurat în acest sens. Apoi am tratat tema vocaţiilor în Irlanda şi despre slujirea preoţilor şi călugărilor noştri. Suntem conştienţi de diminuarea numărului de preoţi şi de cantitatea mai mare de muncă pe care o au. Suntem recunoscători pentru dăruire preoţilor irlandezi, pentru gentileţea şi pentru sprijinul continuu credincioşilor. Biserica din Irlanda este într-o perioadă de tranziţie care este şi o ocazie pentru noi de a ieşi în „cheie misionară”. Asta înseamnă a abandona clericalismul pentru a îmbrăţişa carismele credincioşilor laici, îndeosebi ale femeilor. Este un lucru care se întâmplă şi aducem mulţumire lui Dumnezeu pentru asta.

L-aţi invitat pe Papa Francisc în Irlanda cu ocazia Întâlnirii Mondiale a Familiilor care se va ţine la Dublin în 2018?

Desigur că am discutat despre acest eveniment, reafirmând invitaţia noastră Papei Francisc să fie cu noi în acea ocazie. Pastoraţia familială rămâne o prioritate pentru noi. Pentru Irlanda, Întâlnirea Mondială a Familiilor reprezintă mai mult decât un eveniment „una tantum”. Privim la el ca la o oportunitate de har, pentru a celebra şi a aprofunda bogăţiile „Evangheliei Familiei”.

Înainte de alegerile din Irlanda de Nord, voi episcopii aţi pregătit un document pentru alegători. De ce?

Ca episcopi, avem datoria de a-i sluji pe credincioşi şi de a predica Evanghelia. Este un moment critic pentru societatea noastră. Ultimele luni au dezvăluit realitatea că principiile Acordului din Vinerea Sfântă, care a fost concordat în 1998, nu sunt probabil aşa de înrădăcinate aşa cum s-ar putea spera. A fost o întoarcere la limbajul diviziunii şi este important ca în comunitate toţi să se pună în spatele reprezentanţilor noştri aleşi ieri pentru a-i îndemna să nu zădărnicească progresele enorme făcute. Noi toţi avem responsabilităţi în acest sens, şi Bisericile, comunitatea întreprinzătoare, precum şi guvernele britanic şi irlandez drept co-garanţi ai Acordului din Vinerea Sfântă şi ai procesului de pace. Toţi trebuie să folosim folosirea unui limbaj aspru sau furios sau tentaţia de a da mai degrabă vina unul pe altul, decât de a accepta responsabilitatea noastră colectivă faţă de trecut, prezent şi viitor. Politicienii noştri au vocaţia preţioasă de a lucra pentru binele comun şi de a exercita conducerea lor prin practica atentă a compromisului.

S-a schimbat mult situaţia în Irlanda de Nord în ultimii douăzeci de ani. Ce au reprezentat pentru dumneavoastră – primat de Irlanda născut la Derry – Acordurile din Vinerea Sfântă?

Mult s-a schimbat în această parte a Irlandei în ultimii douăzeci de ani, îndeosebi cu semnarea Acordurilor din Vinerea Sfântă, a căror importanţă n-o putem subevalua. Am crescut într-o perioadă dificilă şi într-un oraş zbuciumat şi divizat ca Derry. Totuşi am demonstrat că este posibilă găsirea unui teren comun pentru a construi un viitor de pace şi împărtăşit. Acum alte regiuni dificile din lume privesc la noi cei din Irlanda de Nord ca la un far de speranţă pentru obţinerea păcii. Există o nouă generaţie care a crescut de acum fără experienţă culturală de violenţă. Ca societate tocmai am început să înfruntăm moştenirea teribilă a traumei pe care anii de conflict ne-au lăsat-o în urmă.

Brexit poate avea impact în Irlanda?

Irlanda, Nord şi Sud, se află într-o stare de incertitudine din cauza Brexit. Nu ştim dacă Brexit ar putea avea un impact social, cultural, politic şi economic. A fi parte a Europei ne-a ajutat să privim la problemele noastre în mod mai închis, insular. În pofida asigurărilor premierului britanic Teresa May şi ale lui Taoiseasch din Irlanda (conducătorul guvernului) Enda Kenny, se discută din nou despre graniţele dintre Nordul şi Sudul Irlandei şi despre restricţiile de circulaţie a mărfurilor. Există frică şi datorită restricţiilor de circulaţie a persoanelor. Acest tip de nervozitate, combinat cu incertitudinea şi lipsa de încredere în guvern în Irlanda de Nord, poate să fie un cocktail periculos. Din păcate – ca în toate situaţiile de conflict – săracii, marginalizaţii, cei dezavantajaţi social şi economic ar fi cei care suferă mai mult şi care sunt mai vulnerabili la violenţă şi la disperare. Trebuie să evităm asta cu orice preţ.

Deci întoarcerea graniţelor şi violenţelor în Irlanda sunt izvor de preocupare concretă?

Sincer suntem preocupaţi. Biserica catolică, precum şi metodiştii, presbiterienii şi anglicanii, au o organizaţie unitară în toată insula. Conferinţa Episcopală din Irlanda este una. Armagh, care este arhidieceza mea, este constituită din circa 60% dintre persoane situate în Irlanda de Nord şi 40% în Republică. Desigur graniţele cele mai periculoase se pot înrădăcina în mintea noastră, cu atitudini de excludere faţă de migranţi, refugiaţi, persoane cu alte convingeri politice. Irlanda de Nord este un mic loc. Totuşi trecutul a demonstrat că violenţa din Irlanda de Nord poate să aibă un impact destabilizator mult dincolo de graniţele sale. De aceea, consider că Europa, Marea Britanie şi Irlanda trebuie să aibă o importantă responsabilitate comună, pentru a ajuta să se găsească o soluţie unică pentru viitorul Irlandei de Nord.

În Irlanda se discută posibilitatea de a modifica al optulea amendament al art. 40 din Constituţie, care stabileşte dreptul la viaţă al copilului încă nenăscut. Care este climatul dezbaterii? Cu privire la teme precum avort şi căsătorie homosexuală, pare că partide protestante din Irlanda de Nord au poziţii mai apropiate de cele ale Bisericii catolice faţă de partide istorice care reprezintă comunitatea catolică…

La 5 martie la Dublin, Biserica va participa la Citizens’ Assembly (grup de 99 de cetăţeni irlandezi traşi la sorţi cu misiunea de a lua în mod colegial decizii legate de mari chestiuni, în acest caz se va discuta despre posibila modificare a celui de-al optulea amendament al art. 40 din Constituţie, nt). În raportul pe care-l vom prezenta – cu titlul Two Lives, One Love (Două Vieţi, O Iubire) – afirmăm cu convingere că viaţa umană este sacră de la zămislire până la moartea naturală. Eliminarea celui de-al optulea amendament al art. 40 din Constituţia irlandeză nu va folosi la nimic decât la negarea dreptului la viaţă a unor categorii de copiii încă nenăscuţi. Astfel s-ar schimba radical principiul prin care dreptul la viaţă este un drept fundamental. Papa Francisc vorbeşte despre „revoluţie a duioşiei”. Pentru mine acest amendament ţine cu duioşie împreună dreptul la viaţă al mamei şi al copilului său. Două vieţi, o iubire. A susţine şi a alimenta o cultură a vieţii este în interesul oricărei femei şi al oricărei societăţi. Rezultă şi obligaţia de a fi milostivi faţă de o femeie însărcinată şi faţă de un tată care au nevoie de ajutor în timpul unei sarcini în criză.

De Federico Cenci

(După Zenit, 3 martie 2017)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătraşcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.