Categorii

Iran-Vatican, timpul încrederii depline

iran-vaticanIran şi Sfântul Scaun trăiesc „yaqin”, „încrederea reciprocă deplină”. Foloseşte un termen important Abouzar Ebrahimi, conducătorul unei delegaţii de teologi, intelectuali şi călugări iranieni, pentru a descrie raporturile dintre Vatican şi Persia. Este deosebit de semnificativ că delegaţia venită peste Tibru pentru a zecea ediţie a Colloquium dintre Sfântul Scaun şi Iran, organizat sub egida Consiliului Pontifical pentru Dialogul Interreligios, s-a prezentat astăzi la Papa Francisc cu spiritul lui „yaqin”, care în credinţa islamică indică aceeaşi certitudine care se pune în Dumnezeu. Semn al unei profunde sintonii care deschide, în domeniul religios dar şi politic, orizonturi de cooperare foarte importante la nivel internaţional.

Ebrahimi, preşedinte al Organizaţiei Culturii şi Relaţiilor Islamice (ICRO), parte a Ministerului iranian al Culturii şi al conducerii islamice, explică faptul că climatul de colaborarea care se trăieşte astăzi între părţi este rod al unui drum lung şi răbdător: „Într-o primă fază a existat necesitatea unei cunoaşteri; apoi s-a trecut la o fază de incertitudine; astăzi este timpul certitudinii raporturilor, timpul încrederii”. S-a deschis deci sub cele mai bune auspicii posibile dialogul început în Vatican, care se va prelungi cu întâlniri şi meeting de înalt nivel toată săptămâna.

Tema centrală a confruntării reciproce, astăzi, este cea a angajării comune în lupta împotriva terorismului, şi în mod specific, a violenţei săvârşite în numele lui Dumnezeu: o temă actuală care, în confruntările organizate cu cadenţă bienală de circa douăzeci de ani, urmează după reflecţia concertată desfăşurată despre chestiuni precum modernismul, pluralismul, tinerii, pacea şi dreptatea, bioetica, raportul dintre credinţă şi raţiune, impactul credinţei în societate, parcursurile dialogului.

Delegaţia de nouă lideri religioşi şiiţi, unii provenind de la cunoscuta şcoală teologică din Qom, oraşul sfânt şiit, confirmând delegitimarea absolută a violenţei săvârşite în numele islamului se apropie de Vatican cu atitudinea lui yaqin, a celui care ştie că are în faţă un interlocutor aliat: „Astăzi în lumea contemporană asistăm la violenţe brutale comise în numele credinţei. Graţie acestui climat de încredere reciprocă ce există între noi, putem căuta soluţii valabile şi împărtăşite”, explică Ebrahimi la Vatican Insider. „Aceasta este o temă crucială în lumea zbuciumată de conflicte: simţim urgenţa comună de a opri extremismul şi violenţa în numele lui Dumnezeu”.

Ebrahimi nu ezită să delegitimeze „grupurile radicale precum ISIS care cred şi spun că au o legătură cu islamul: nu este aşa. Fenomenul extremismului priveşte toate religiile şi autorităţile religioase au negat oficial aceste grupuri, care nu cunosc adevărata natură a credinţei islamice şi au pretenţia absurdă de a se pune în locul lui Dumnezeu, decizând de viaţa şi moartea altor oameni”.

„Pentru noi liderii religioşi violenţa nu este niciodată legitimă”, confirmă Javadi-Amoli, hojatoleslam (teolog şiit) de la şcoala din Qom, şi membru al delegaţiei iraniene. „Toate religiile, dată fiind natura lor transcendentă şi legătura lor directă cu raţiunea – afirmă el – nu pot să aibă natură violentă. Trebuie clarificată opiniei publice că credinţa nu are niciun raport cu violenţa. Credinţa nu poate decât să construiască o convieţuire paşnică între fiinţele umane şi cel care ucide nu are minima cunoaştere şi nicio legătură cu credinţa”.

Nu este o întâmplare, se remarcă, faptul că întâlnirea de dialog dintre Iran şi Sfântul Scaun vine la încheierea Anului jubiliar dedicat milostivirii: cum observă ayatollahul Abolghasem Alidoost „se intenţionează să se sublinieze viziunea comună creştină şi islamică despre milostivire. În acest sens, Iranul, în promovarea mesajului de milostivire propriu credinţei musulmane, poate lua din texte şi teme îndrăgite de tradiţia mistică, un patrimoniu imens, înrădăcinat în Persia de secole, care transmite acest mesaj”. Mistica islamică, dezvoltată de personalităţi precum poetul persan Jalal al-Din Rumi din 1200, reprezintă un drum care „conduce la plinătatea păcii şi a binelui pentru întreaga omenire”.

Pentru aceasta este important a separa construirea unui parcurs de dialog, trăit la nivel de tradiţii religioase, de implicaţiile sale politice, deşi sunt importante pentru a construi pacea în lumea de astăzi. Liderii religioşi, întâlnindu-se şi dialogând, pot să ofere un parcurs rodnic de proximitate şi armonie pe care însă autorităţile politice rar îl ascultă: este exemplu clar, se afirmă, ceea ce se întâmplă astăzi pe terenul zbuciumat al conflictului care se desfăşoară în Siria.

Sfântul Scaun şi Iranul împărtăşesc abordarea de fond cu privire la războiul din Siria, care este „puternic condiţionat de factori externi”, spune Ebrahimi. „Cum reuşeşte ISIS să aibă arme sofisticate? Cum reuşeşte să aibă finanţări? Unde s-a născut şi cine îl susţine?”, întreabă liderul iranian. Noduri şi chestiuni geopolitice complexe pe care Papa Francisc le-a ridicat de mai multe ori. Şi pe care „alianţa încrezătoare” între Iran şi Vatican poate să contribuie la readucerea lor în vârful agendei internaţionale.

De Paolo Affatato

(După Vatican Insider, 23 noiembrie 2016)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.