Categorii

Interviu cu iezuitul care după un deceniu lasă conducerea Sălii de Presă a Sfântului Scaun

padre-lombardi-1„Momentul cel mai dificil şi suferit a fost scandalul pedofiliei”. Părintele Federico Lombardi, născut la Saluzzo (Cuneo) în 1942, nepot al celebrului iezuit Riccardo Lombardi numit „microfonul lui Dumnezeu” în timpul Papei Pacelli, licenţiat în matematică la Universitatea din Torino, licenţiat în teologie la Frankfurt, fost provincial al iezuiţilor italieni, fost director al TV şi al Radio Vatican, după un deceniu lasă conducerea Sălii de Presă a Sfântului Scaun. Cu stilul său un pic reţinut, minimalist, străin de orice protagonism a fost „glas” al Papilor identificându-se total în instituţia pe care a reprezentat-o. Mereu liniştit dar şi ironic. Ca atunci când în Liban cu Benedict al XVI-lea în septembrie 2012, a răspuns unui jurnalist local care greşind l-a definit „cardinal”: „Pas encore, j’espère jamais!”, încă nu şi sper niciodată. Sau când în timpul ultimului conclav a răspuns celui care-l întreba ce a mâncat în ziua aceea Papa emerit: „Ar trebui să-l întrebăm pe el”.

Cum este să fii purtător de cuvânt al Papei?

„Fundamental înseamnă a fi la serviciu, a nu gândi să te pui în prim plan. Trebuie ajutată cunoaşterea, difuzarea şi lectura corectă a ceea ce Papa spune şi face. A fi un bun mediator pentru comunicatori, punându-le la dispoziţie materialele necesare ajutându-i să înţeleagă, de exemplu, şi motivele unei decizii”.

Francisc are nevoie de spin doctor (un sfătuitor!)?

„Cred că nu, cel puţin eu n-am avut niciodată această atitudine. Papa nu are nevoie nici de interpreţi. Desigur, purtătorul de cuvânt trebuie să fie mereu pregătit şi disponibil să dea sfaturi, să evalueze expresii sau să sugereze propuneri. Dar mereu ca slujire discretă, cu respect faţă de Papa, faţă de personalitatea sa şi faţă de alegerile sale”.

Care a fost momentul cel mai dificil din aceşti zece ani?

„A fost evenimentul abuzurilor asupra minorilor, foarte dureros, în care m-am simţit implicat şi părtaş în constatarea prezenţei păcatului şi răului în vieţile noastre şi în viaţa Bisericii. Am încercat să-l trăiesc pentru a face paşi de adevăr şi de transparenţă după voinţa Papei Ratzinger”.

Aţi fost purtător de cuvânt pentru doi Papi diferiţi, Benedict şi Francisc. Despre primul ce ne puteţi spune?

„Am admirat mereu profunzimea sa de gândire şi de viziune spirituală a realităţii. M-a fascinat şi trilogia sa despre Isus. Am încercat să-l însoţesc după posibilităţile mele în momentele dificile ale crizei abuzurilor şi a Vatileaks”.

Este adevărat că alegerea lui Francisc v-a zdruncinat în mod deosebit?

„Da, mi-a trebuit o oră să-mi revin după anunţ! Nu-mi imaginam deloc că putea să fie ales un Papă iezuit, un confrate al meu. Cu el este sintonie în spiritualitate, simt atitudinea sa ca familială. Este o mare sintonie cu modul său de a trăi Biserica în drum încercând să înţeleagă voinţa lui Dumnezeu şi ducând Evanghelia în lume în solidaritate mai ales cu acela care suferă şi cu acela care este sărac”.

Spuneţi adevărul, transpiraţi rece în timpul conferinţelor de presă în avion?

„Nu, nu transpir rece. Am încredere în inteligenţa jurnaliştilor prezenţi care ştiu să perceapă mintea Papei”.

Cum a fost raportul cu jurnaliştii?

„Un raport cu persoane concrete care au o gamă de atitudini variate, de la cele mai sensibile faţă de Biserică la cele mai distante sau indiferente. Am încercat să stabilesc raporturi libere, de respect şi de slujire, respectând mereu libertatea fiecăruia, fără a manipula sau a influenţa”.

Există libertatea presei în Vatican?

„Aş spune că există. Am încercat să creez condiţiile pentru ca jurnaliştii să-şi poată face bine munca lor, cu libertate, furnizându-le date şi texte, împreună cu explicaţii despre motivul anumitor decizii. Propuneri şi niciodată impuneri”.

Cum v-aţi descurcat în faţa întrebărilor mai dificile?

„Nu am avut niciodată dificultate de recunoaşte că, uneori, nu puteam să răspund fie pentru că nu ştiam fie pentru că răspunsul nu putea să fie dat fie eventual încă nu exista. Am spus de mai multe ori: asta nu ştiu. Sau: aceasta este o informaţie pe care n-o am de dat”.

De Andrea Tornielli

(După Vatican Insider, 12 iulie 2016)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătraşcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.