Categorii

Întâlnirea de Taizé la Madrid. Fratele Alois, „o civilizaţie a ospitalităţii este posibilă”

„Să nu uităm ospitalitatea!”. Aceasta este tema aleasă de comunitatea din Taizé pentru a 41-a Întâlnire europeană a tinerilor, care se va desfăşura de la 28 decembrie la 1 ianuarie, în oraşul Madrid. Cincisprezece mii de tineri sunt aşteptaţi în capitala iberică: 170 de parohii şi mii de familii vor deschide uşile cu spirit de primire pentru ca tinerii în aceste zile să poată trăi o experienţă de rugăciune, tăcere şi prietenie dincolo de frontiere. Sunt numeroase bisericile din centru care vor găzdui rugăciunile comune de la amiază, apoi întâlnirea se va muta în fiecare seară în saloanele de la Târgul din Madrid. „În fiecare an trăim o experienţă de ospitalitate cu ocazia întâlnirilor europene”, spune la agenţia SIR de la Madrid frère Alois, prior al comunităţii din Taizé. „Tinerii sunt găzduiţi în familie şi în fiecare an experimentăm o mare bucurie”.

De ce aţi ales tema „ospitalităţii” chiar în acest an?

Trăim într-o epocă în care fricile se măresc, graniţele se închid. Vrem să amintim că ospitalitatea este o temă centrală în Evanghelie. Dumnezeu ne primeşte mereu, fără condiţie. Cristos bate la uşile noastre, ni se prezintă ca un sărac, nu se impune ci ne cere să-l primim. Ne dă încredere şi vrea ca tot această încredere să poată locui şi în vieţile noastre şi să se traducă în încredere pentru alţii. Nicio societate nu poate trăi fără încredere şi pelerinajul nostru de încredere pe pământ vrea pur şi simplu să fie un semn de speranţă. Speranţa că o civilizaţie a ospitalităţii este posibilă.

Însă frica – aşa cum spuneaţi dumneavoastră – creşte în Europa. Numai în urmă cu puţine zile, un tânăr a fost autor al unui atentat la Strasbourg care a provocat victime şi răniţi grav. A spus că a acţionat pentru a da dreptate victimelor din Siria. De ce un tânăr ajunge să ucidă în numele unei dreptăţi?

A fost o tragedie. În timpul întâlnirii, ne vom ruga pentru victime. Este adevărat: este neliniştitor că atâţia tineri se lasă seduşi de o chemare la violenţă şi este adevărat că prea mulţi tineri au impresia că viaţa lor nu contează nimic, că existenţa nu are sens. Şi atunci când văd nedreptăţi, unii se lasă chiar convinşi să acţioneze în numele unei reacţii iraţionale. În timpul întâlnirii de la Madrid, voi spune tinerilor: să ne deschidem ochii, să nu acceptăm nedreptăţile, ci să luptăm cu o inimă reconciliată pentru a vindeca rănile nedreptăţii. Să nu adăugăm ură la violenţă.

Ce se întâmplă când deschidem uşa pentru celălalt cu încredere, când depăşim frica?

Există adesea descoperirea surprinzătoare a unei proximităţi cu persoane care nu se cunoşteau deloc. Aici, multe familii vor deschide uşile casei lor. Probabil că nu vorbesc limba tinerilor pe care-i vor primi, dar cu siguranţă vor trăi experienţa profundă că pot fi fiecare un dar pentru celălalt şi că pot să primească de la celălalt ceva frumos şi neaşteptat. Este descoperirea că toţi avem nevoie de celălalt şi aceasta este experienţa fundamentală care se trăieşte atunci când depăşim frica. Desigur, încrederea nu este naivă, nu se întemeiază pe un vis. Încrederea se trăieşte împreună cu discernământul binelui de rău, dar încrederea ştie să ia riscul de a-l primi pe celălalt chiar dacă este diferit de mine.

Mii de tineri au ales şi anul acesta să petreacă în mod alternativ sfârşitul anului. Ce anume caută tinerii?

Două cuvinte-cheie: rugăciunea şi prietenia. Aici tinerii descoperă frumuseţea rugăciunii în comun precum şi a vieţii interioare. Cincisprezece mii de tineri se vor reuni în imensa hall de la Târgul din Madrid.  Vor fi lungi momente de tăcere împreună. Şi asta îl duce pe fiecare la o căutare de intimitate cu Cristos, de ascultare a Cuvântului lui Dumnezeu, de cântare şi laudă împreună. Sunt momente care anticipă reconcilierea pe care Cristos ne-o dăruieşte. Reconciliere între creştini, între popoare. Şi asta conduce la prietenie. O prietenie care depăşeşte graniţele.

Dumneavoastră aţi participat în octombrie la Sinodul Episcopilor despre tineri. În lumina acelei experienţe, ce aţi vrea să le spuneţi tinerilor reuniţi la Madrid?

Sinodul a fost o experienţă puternică pentru mine. Există o dorinţă profundă în mine şi la Taizé; după Sinod, această dorinţă a devenit şi mai arzătoare: am vrea ca tinerii să poată descoperi tot mai mult Biserica drept un loc de prietenie, cam ca o a doua familie. Dar pentru ca să se întâmple asta, este necesar ca tinerii să poată găsi persoane care îi ascultă. Preoţi, călugări, dar şi laici, bărbaţi şi femei, persoane care trăiesc credinţa şi ştiu să-i asculte pe tineri, să-i primească, să nu-i judece, să-i încurajeze. Cred că Sinodul a arătat un drum de reînnoire care acum trebuie pus în practică.

Care este mesajul pe care anul acesta Madridul vrea să-l dea Europei?

Că Biserica poate să fie loc de universalitate şi că, fiind creştini, avem posibilitatea, aş spune responsabilitatea, de a căuta o mondializare cu chip uman. Întâlnirea de la Madrid la care participă aşa de mulţi tineri arată că tinerii vor şi caută această mondializare. Şi toate acestea trebuie să meargă împreună cu recunoaşterea particularităţilor care aparţin fiecărui popor precum şi diferitelor Biserici. Întâlnirea de la Madrid vrea să spună Europei că este posibil să ne recunoaştem în particularităţi şi să trăim, în acelaşi timp, împreună o experienţă de universalitate.

De M. Chiara Biagioni

(După agenţia SIR, 27 decembrie 2018)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătraşcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.