Categorii

Întâlnirea cu comunităţile evanghelice Sediul Facultăţii de Teologie Evanghelică din Bangui [FATEB], Republica Centrafricană

   Iubiţi fraţi şi surori,

   Sunt bucuros că am ocazia să vă întâlnesc în această Facultate de Teologie Evanghelică. Îi mulţumesc decanului Facultăţii şi preşedintelui Alianţei Evanghelicilor din Centrafrica pentru cuvintele lor respectuoase de bun-venit. Salut pe fiecare dintre voi şi prin intermediul vostru şi pe toţi membrii comunităţilor voastre, într-un profund sentiment de iubire fraternă. Noi suntem cu toţii aici în slujba aceluiaşi Domn înviat, care ne adună astăzi; şi, prin Botezul comun pe care l-am primit, suntem trimişi să vestim bucuria Evangheliei bărbaţilor şi femeilor din această iubită ţară Centrafrica.

   De prea mult timp poporul vostru este marcat de încercări şi de violenţă care cauzează atâtea suferinţe. Acest lucru face vestirea evanghelică şi mai necesară şi urgentă. Deoarece este carnea lui Cristos însuşi care suferă, care suferă în mădularele sale predilecte: săracii poporului său, bolnavii, bătrânii şi cei abandonaţi, copiii care nu mai au părinţi sau care sunt lăsaţi de izbelişte, fără călăuză şi fără educaţie. Sunt şi toţi cei pe care violenţa şi ura i-au rănit în suflet sau în trup; cei pe care războiul i-a privat de toate, de loc de muncă, de casă, de persoanele dragi.

   Dumnezeu nu face diferenţe între cei care suferă. Am numit adesea acest lucru ecumenismul sângelui. Toate comunităţile noastre suferă fără deosebire datorită nedreptăţii şi urii oarbe pe care diavolul le dezlănţuie; şi aş vrea în această circumstanţă să exprim apropierea mea şi grija mea faţă de pastorul Nicolas, a cărui casă a fost recent prădată şi incendiată, precum şi sediul comunităţii sale. În acest context dificil, Domnul nu încetează să ne trimită ca să manifestăm tuturor duioşia sa, compasiunea sa şi milostivirea sa. Această suferinţă comună şi această misiune comună sunt o ocazie providenţială pentru a ne face să înaintăm împreună pe calea unităţii; şi sunt şi un mijloc spiritual indispensabil. Cum ar refuza Tatăl harul unităţii, deşi încă imperfectă, fiilor săi care suferă împreună şi care, în diferite circumstanţe, se dedică împreună slujirii fraţilor?

   Iubiţi fraţi, diviziunea creştinilor este un scandal, pentru că este înainte de toate contrară voinţei Domnului. Ea este un scandal şi în faţa multei uri şi multei violenţe care sfâşie omenirea, în faţa atâtor contradicţii care se înalţă în faţa Evangheliei lui Cristos. De aceea, apreciind spiritul de respect reciproc şi colaborare care există între creştinii din ţara voastră, vă încurajez să continuaţi pe această cale într-o slujire comună a carităţii. Este o mărturie adusă lui Cristos, care construieşte unitatea.

   Fie ca, tot mai mult şi cu curaj, să adăugaţi la perseverenţă şi la caritate slujirea rugăciunii şi a reflecţiei în comun, în căutarea unei cunoaşteri reciproce mai bune, a unei încrederi mai mari şi a unei prietenii mai mari, în vederea comuniunii depline faţă de care păstrăm speranţa fermă.

   Vă asigur că rugăciunea mea vă însoţeşte pe acest drum fratern de slujire, de reconciliere şi de milostivire, un drum lung dar plin de bucurie şi de speranţă.

   Îi cer Domnului Isus ca să vă binecuvânteze pe voi toţi, să binecuvânteze comunităţile voastre, să binecuvânteze şi Biserica noastră. Şi vă cer vouă să vă rugaţi pentru mine. Merci beaucoup.

Franciscus

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.