Categorii

Întâlnirea cu cetăţenii oraşului şi cu comunitatea catolică. Amintirea victimelor migraţiilor, Prezidiul Gărzii de Coastă, Sâmbătă, 16 aprilie 2016

Papa-Lesbos-catoliciDomnule şef al guvernului,

Stimate autorităţi,

Iubiţi fraţi şi surori,

De când Lesbos a devenit o debarcare pentru atâţia migranţi în căutare de pace şi de demnitate am simţit dorinţa de a veni aici. Astăzi îi mulţumesc lui Dumnezeu că mi-a dat acest har. Şi îi mulţumesc domnului preşedinte Pavlopoulos pentru că m-a invitat, împreună cu Patriarhul Bartolomeu şi Arhiepiscopul Ieronymos.

Aş vrea să exprim admiraţia mea faţă de poporul grec care, în pofida gravelor dificultăţi pe care trebuie să le înfrunte, a ştiut să ţină deschise inimile şi uşile. Atâtea persoane simple au pus la dispoziţie puţinul pe care-l aveau pentru a-l împărtăşi cu acela care era lipsit de toate. Dumnezeu va şti să răsplătească această generozitate, ca şi pe aceea a altor naţiuni din jur, care încă din primele momente au primit cu mare disponibilitate pe foarte mulţi migranţi forţaţi.

Este binecuvântată şi prezenţa generoasă a atâtor voluntari şi a numeroase asociaţii, care, împreună cu diferitele instituţii publice, au adus şi aduc ajutorul lor, exprimând în concret o apropiere fraternă.

Astăzi aş vrea să reînnoiesc un apel din inimă la responsabilitate şi la solidaritate în faţa unei situaţii atât de dramatice. Mulţi refugiaţi care se află pe această insulă şi în diferite părţi ale Greciei trăiesc în condiţii critice, într-un climat de nelinişte şi de frică, uneori de disperare datorită lipsurilor materiale şi datorită nesiguranţei viitorului. Preocupările instituţiilor şi ale oamenilor, aici în Grecia ca şi în alte ţări din Europa, sunt comprehensibile şi legitime. Şi totuşi nu trebuie uitat niciodată că migranţii, înainte de a fi numere, sunt persoane, sunt chipuri, nume, istorii. Europa este patria drepturilor umane şi oricine pune piciorul pe pământ european ar trebui să poată experimenta asta, astfel va deveni mai conştient că la rândul său trebuie să le respecte şi să le apere. Din păcate unii, între care mulţi copii, nici n-au reuşit să ajungă: şi-au pierdut viaţa în mare, victime ale călătoriilor inumane şi supuşi la samavolniciile călăilor josnici.

Voi, locuitori din Lesbos, demonstraţi că în aceste ţinuturi, leagăn de civilizaţie, pulsează încă inima unei umanităţi care ştie să recunoască înainte de toate pe fratele şi pe sora, o umanitate care vrea să construiască punţi şi fuge de iluzia de a ridica ţarcuri pentru a se simţi mai sigură. De fapt, barierele creează diviziuni în loc să ajute adevăratul progres al popoarelor, iar diviziunile mai devreme sau mai târziu provoacă ciocniri.

Pentru a fi cu adevărat solidari cu cel care este constrâns să fugă din propria ţară, trebuie lucrat pentru a înlătura cauzele acestei realităţi dramatice: nu e suficient a ne limita să urmărim urgenţa momentului, ci trebuie dezvoltate politici de amplă respiraţie, nu unilaterale. Înainte de toate este necesar a construi pacea acolo unde războiul a adus distrugere şi moarte şi a împiedica să se extindă acest cancer în altă parte. Pentru aceasta trebuie contrastată cu fermitate proliferarea şi traficul de arme şi reţelele lor adesea oculte; trebuie privaţi de orice sprijin cei care urmăresc proiecte de ură şi de violenţă. În schimb trebuie promovată fără încetare colaborarea dintre ţări, organizaţii internaţionale şi instituţii umanitare, nu izolând ci susţinând pe cel care înfruntă urgenţa. În această perspectivă reînnoiesc dorinţa ca să aibă succes Prima Întâlnire Umanitară Mondială care va avea loc la Istanbul luna viitoare.

Toate acestea se pot face numai împreună: împreună se pot şi trebuie să se caute soluţii demne de om la chestiunea complexă a refugiaţilor. Şi în aceasta este indispensabilă şi contribuţia Bisericilor şi a comunităţilor religioase. Prezenţa mea aici împreună cu Patriarhul Bartolomeu şi cu Arhiepiscopul Ieronymos vrea să mărturisească voinţa noastră de a continua să colaborăm pentru ca această provocare epocală să devină ocazie nu de ciocnire, ci de creştere a civilizaţiei iubirii.

Iubiţi fraţi şi surori, în faţa tragediilor care rănesc omenirea, Dumnezeu nu este indiferent, nu este distant. El este Tatăl nostru, care ne susţine în construirea binelui şi în respingerea răului. Nu numai că ne susţine, ci în Isus ne-a arătat calea păcii. În faţa răului din lume, El s-a făcut slujitorul nostru şi cu slujirea sa de iubire a mântuit lumea. Aceasta este adevărata putere care generează pacea. Numai cel care slujeşte cu iubire construieşte pacea. Slujirea face să ieşim din noi înşine şi să ne îngrijim de alţii, nu lasă ca persoanele şi lucrurile să meargă în ruină, ci ştie să le păzească, depăşind adesea negura indiferenţei care înceţoşează minţile şi inimile.

Vă mulţumesc vouă, pentru că sunteţi păzitori ai umanităţii, pentru că vă îngrijiţi cu duioşie de carnea lui Cristos, care suferă în cel mai mic frate înfometat şi străin şi pe care voi l-aţi primit (cf. Mt 25,35)

Συχαριστώ!

____________________

Amintirea victimelor migraţiilor

Rugăciunea Sfântului Părinte Francisc

Dumnezeul milostivirii,

Te rugăm pentru toţi bărbaţii, femeile şi copiii,

care au murit după ce au părăsit ţinuturile lor

în căutarea unei vieţi mai bune.

Deşi multe dintre mormintele lor nu au nume,

fiecare este cunoscut, iubit şi preaiubit de Tine.

Să nu fie niciodată uitaţi de noi, ci să putem cinsti

jertfa lor mai mult cu faptele decât cu cuvintele.

Ţi-i încredinţăm pe toţi cei care au făcut această călătorie,

suportând frică, nesiguranţă şi umilire,

cu scopul de a ajunge într-un loc de siguranţă şi de speranţă.

Aşa cum Tu nu l-ai părăsit pe Fiul tău

când a fost condus într-un loc sigur de Maria şi Iosif,

tot aşa acum fii aproape de aceşti fii ai tăi şi fiice ale tale

prin duioşia şi protecţia noastră.

Fă ca, îngrijindu-ne de ei, să putem promova o lume

în care nimeni să nu fie constrâns să-şi părăsească propria casă

şi în care toţi să poată trăi în libertate, demnitate şi pace.

Dumnezeul milostivirii şi Tată al tuturor,

trezeşte-ne din somnul indiferenţei,

deschide ochii noştri la suferinţele lor

şi eliberează-ne de insensibilitate,

rod al bunăstării lumeşti şi al concentrării asupra noastră înşine.

Inspiră-ne nouă tuturor, naţiuni, comunităţi şi fiecare individ,

să recunoaştem că aceia care ajung pe coastele noastre

sunt fraţii noştri şi surorile noastre.

Ajută-ne să împărtăşim cu ei binecuvântările

pe care le-am primit din mâinile tale

şi să recunoaştem că împreună, ca o unică familie umană,

suntem cu toţii migranţi, călători ai speranţei spre Tine,

care eşti adevărata noastră casă,

acolo unde orice lacrimă va fi ştearsă,

unde vom fi în pace, în siguranţă în îmbrăţişarea Ta.

__________________________

Preafericirea Sa Ieronymos, Arhiepiscop de Atena şi al întregii Grecii

Dumnezeul oricărui duh şi trup, care ai strivit moartea, distrugând puterea diavolului şi dăruind viaţă lumii tale, dă, o, Doamne, sufletelor slujitorilor tăi care au părăsit această viaţă odihna într-un loc de lumină, într-un loc cu păşuni verzi, într-un loc de răcorire, unde durerea, tristeţea şi plânsul au fost alungate. Iartă, Dumnezeule bun şi iubitor, orice păcat săvârşit de ei cu gândul, cuvântul sau fapta, dat fiind că nu există om care să poată trăi fără să păcătuiască, pentru că numai Tu eşti fără păcat: puterea Ta şi legea Ta sunt adevăr.

Pentru că Tu eşti Învierea, Viaţa şi Odihna slujitorilor tăi, Cristoase Dumnezeul nostru; şi ţie înălţăm Slava, precum şi Tatălui Tău Veşnic şi Preasfântului Tău Duh, bun şi creator de viaţă, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

_________________________

Sanctitatea Sa Bartolomeu, Patriarh Ecumenic de Constantinopol

Doamne al milostivirii, al compasiunii şi al oricărei mângâieri, Te rugăm pentru fraţii noştri aflaţi în circumstanţe dificile şi ne adresăm bunătăţii Tale: hrăneşte pe copii; instruieşte pe tineri; întăreşte pe bătrâni, dă curaj celor slabi; reuneşte pe cei despărţiţi; navighează cu cei care navighează; călătoreşte cu cei care călătoresc; apără pe văduve; ocroteşte pe orfani; eliberează pe prizonieri; vindecă pe bolnavi. Aminteşte-ţi, Dumnezeule, de cel care este în mine, în exil, în trude grele şi de cei care trăiesc orice fel de necaz, nevoie sau suferinţă; şi de toţi cei care imploră bunăvoinţa ta iubitoare; de cei care ne iubesc şi de cei care ne urăsc; şi revarsă asupra tuturor marea ta milostivire, primind cererile lor de mântuire.

Te mai rugăm, Stăpâne al vieţii şi al morţii, dă odihnă veşnică sufletelor slujitorilor tăi răposaţi care şi-au pierdut viaţa în exodul lor din regiuni sfâşiate de război şi în călătoria lor spre locuri de siguranţă, pace şi prosperitate.

Căci Tu, Doamne, eşti ajutorul celui care nu are ajutor, speranţa celui care nu are speranţă, mântuitorul tuturor celor mâhniţi, port al navigatorului şi medic al bolnavilor. Fii totul pentru toţi, Tu care cunoşti fiecare persoană, cererile sale, familia sa şi nevoile sale. Eliberează, Doamne, această insulă şi fiecare oraş şi sat de foamete, plăgi, cutremur, inundaţii, incendii, sabie, invazie a duşmanilor străini şi război civil. Amin.

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.