Categorii

Întâlnire internaţională la sfârşitul Anului Vieţii Consacrate: Bucuria ca responsabilitate

Intalnire-finala-calugariPurtători de bucurie în lume, instrumente de fraternitate şi protagonişti ai unei spiritualităţi de comuniune. Aşa a sintetizat cardinalul João Braz de Aviz rolul consacraţilor în societatea contemporană. Prefectul Congregaţiei pentru Institutele de Viaţă Consacrată şi Societăţile de Viaţă Apostolică a vorbit celor circa patru mii de participanţi la întâlnirea internaţională care de la 28 ianuarie la 2 februarie încheie la Roma şi în Vatican Anul Vieţii Consacrate. După veghea de rugăciune – prezidată în seara de joi 28 în bazilica „Sfântul Petru”, de arhiepiscopul José Rodriguez Carballo, secretar al Congregaţiei – intervenţia cardinalului a deschis, în dimineaţa de vineri 29, lucrările întâlnirii dedicate temei „Viaţa consacrată în comuniune. Fundamentul comun în diversitatea formelor”.

Întâlnirea a avut ca finalităţi acelea de a cunoaşte şi a face cunoscut mai bine marele mozaic al vieţii consacrate, a trăi comuniunea redescoperind chemarea unică în diversitatea formelor (ordo virginum, viaţă monastică, institute apostolice, institute seculare, noi institute şi noi forme de viaţă consacrată), a începe împreună drumul Jubileului pentru a confirma mandatul specific al vocaţiei celor consacraţi: „a fi faţă a milostivirii Tatălui, martori şi constructori ai unei fraternităţi trăite autentic”.

Dimineaţa zilei de 29 a fost caracterizată de conferinţa amplă a iezuitului Christoph Theobald. Teologul a reflectat despre „fundamentul comun care locuieşte, adică «energia» secretă care însufleţeşte, diversitatea formelor de viaţă consacrată”, adică „acţiunea lui Dumnezeu”. Ceea ce cheamă la o urmare „apropiată” zi de zi, la o conformare cu Cristos în viaţa sa contemplativă şi activă, la slujirea care în umilinţă să dea răspunsuri la aşteptările societăţii contemporane. În concluzie, Theobald a propus şi viaţa consacrată ca „laborator” pentru viaţa Bisericii, invitând adunarea şi alimentarea câtorva „experienţe fericite din aceşti ultimi cincizeci de ani post-conciliari”: de exemplu, „curajul de a întemeia mănăstiri cu adevărat ecumenice, deschiderea unora la schimbul cu mănăstiri din alte religii” sau şi valorizarea rolului femeilor.

Dimineaţa s-a încheiat cu două intervenţii dedicate vieţii contemplative. Benedictina Maria Ignazia Angelini a subliniat cum contemplaţia nu este atât o acţiune ci „o stare de viaţă, un stil” care se oglindeşte în acţiunile cu care este urmat Învăţătorul. Carmelitanul Miguel Márques Calle, în schimb, după ce a prezentat câteva exemple de contemplaţie prin figuri ca acelea a lui Ioan al Crucii, Carlo Carretto şi maica Tereza de Calcutta, s-a oprit asupra câtorva caracteristici fundamentale ale vieţii consacrate. Printre acestea, se evidenţiază cea a bucuriei. „Bucuraţi-vă”, a spus călugărul amintind cum „bucuria” este unul dintre primele cuvinte din Noul Testament cu vestea îngerului adusă Mariei. Márques Calle i-a îndemnat pe toţi să devină din nou purtători ai unui cuvânt „plin de viaţă, de prospeţime”.

O invitaţie care a reluat ceea ce s-a spus cu o seară înainte, în cursul veghii în „Sfântul Petru” de arhiepiscopul Rodríguez Carballo. „Pentru un consacrat – a afirmat prelatul – bucuria nu este o posibilitate ci o responsabilitate”, pentru că „dacă noi credem că Dumnezeu poate să umple inimile noastre şi să ne facă fericiţi”, atunci „nu putem priva lumea de bucuria în Cristos”: nu se poate, a adăugat citându-l pe Papa Francisc, „să avem feţe de înmormântare”.

Arhiepiscopul, trasând un bilanţ al anului special dedicat vieţii consacrate, i-a invitat pe toţi la o rugăciune de mulţumire pentru drumul parcurs şi de cerere de sprijin pentru a răspunde la „provocarea fericirilor”: niciunui botezat, a spus el, „şi cu mult mai puţin celui care-l urmează pe Isus în viaţa consacrată, nu-i este permis să inventeze un alt drum pentru a ajunge la sfinţenie”. Deci trebuie să se respingă „ispita autoreferenţialităţii şi să se iasă din «cuib» spre toate periferiile posibile pentru a duce vestea bună a Evangheliei”.

(După L’Osservatore Romano, 30 ianuarie 2016)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.