Categorii

Întâlnire despre abuzuri în Vatican. Pr. Zollner: „Pe drumul bun, dar este numai începutul”

„Este prima dată când am văzut aşa de emoţionaţi şi în spirit de rugăciune şi reflecţie episcopatul din lume. Cred că acesta este un rezultat. Desigur, nu este măsurabil şi nu este uşor prezentabil dar consider că în schimb este un efect foarte concret care va avea roade concrete în diferitele ţări de provenienţă, în Conferinţele Episcopale şi printre călugări”. Este un bilanţ desigur pozitiv cel pe care părintele Hans Zollner, membru al Comitetului de organizare, îl trasează după întâlnirea despre protecţia minorilor în Biserică încheiată duminică în Vatican. „Asta, după părerea mea, era punctul central a ceea ce puteam să ne aşteptăm de la această întâlnire”, adaugă el. „Şi este ceea ce s-a întâmplat graţie şi mărturiei victimelor. Istoria lor a atins inima păstorilor Bisericii. A-i asculta, a sta în tăcere cu ei, a ne ruga cu ei şi pentru ei au fost momentele unei importanţe pe care n-o putem subevalua”.

Părinte Zollner, astăzi mulţi se întreabă ce va rămâne din această întâlnire. Dumneavoastră cum răspundeţi?

Până la urmă a fost prima dată când s-a realizat o întâlnire de acest tip. Nu se mai întâmplase niciodată, cel puţin în această formă. Pentru prima dat toată conducerea Bisericii catolice din lume s-a adunat pentru a vorbi despre o temă care îi interesează pe toţi, nu numai datorită faptului că Biserica este una şi ceea ce se întâmplă într-o ţară are efect asupra tuturor celorlalte ci şi datorită faptului că această realitate tristă a abuzurilor se găseşte în fiecare ţară şi în fiecare continent.

Întâlnirea a atras o atenţie deosebită din partea mass-media. Ce v-a impresionat mai mult în întrebările jurnaliştilor?

În general cred că jurnaliştii prezenţi au apreciat modul nostru de a fi transparenţi prin briefing-uri, informaţii puse pe sit şi transmiterea în direct a conferinţelor şi a principalelor celebrări. Deci au apreciat nu numai vorbitul nostru despre transparenţă ci efortul pe care l-am făcut pentru a garanta această maximă transparenţă şi disponibilitate la întrebări. Punctul este că mai ales în lumea americană şi printre mulţii credincioşi din Statele Unite se aşteaptă acum o concreteţe. Însă îmi este greu să-mi imaginez ce se înţelege exact prin concreteţe când şi dacă se vorbeşte despre rezultate ale unei întâlniri care a durat 3 zile efective (în a patra zi a fost practic numai liturghia). Papa a evidenţiat deja la început 21 de puncte pe care le-a adunat din sugestiile Conferinţelor Episcopale şi ne-a dat deja deci multe teme pentru acasă.

Aşadar, dumneavoastră spuneţi că gesturile concrete se vor vedea în timp?

Unele din deciziile luate sunt deja gata, numai că pentru a face bine lucrurile, trebuie să fie discutate precum şi revizuite de diferite persoane. Însă văd şi pot să confirm că suntem pe drumul bun.

După summit, s-a desfăşurat în Sala Bologna din Palatul Apostolic o reuniune inter-dicasterială restrânsă, centrată pe tema protecţiei minorilor. Cum a fost?

Am avut toată dimineaţa cu conducătorii şi reprezentanţii tuturor dicasterelor din Curia Romană într-o oarecare măsură implicaţi în această problemă. Am vorbit despre ceea ce poate să fie publicat repede, cum să se instituie aceste task forces, despre ceea ce va trebui să urmeze acum. Nu am nicio îndoială că persoanele care erau prezente, erau foarte conştiente că aceste este numai un început şi nu este sfârşitul.

Când dumneavoastră vorbiţi despre documente care vor fi publicate repede, vă referiţi la „Motu Proprio” pentru Vatican. Ne puteţi spune despre ce este vorba şi ce noutăţi va aduce faţă de celălalt motu proprio „Ca o Mamă iubitoare”?

Motu proprio se va referi la legislaţie şi la liniile directoare în cadrul Statului Vatican şi în cadrul vicariatului Vatican. Sunt practic pregătite pentru promulgarea care va avea loc printr-o lege care se numeşte motu proprio. Nu trebuie confundat cu motu proprio „Ca o Mamă iubitoare”. Şi cu privire la asta, reflectăm despre modul în care poate să fie făcută şi mai efectiv „în practică”, şi pentru că sunt implicate diferite unităţi în cadrul Curiei Romane, adică diferite Congregaţii şi reprezentanţi ai diferitelor lumi structurale şi juridice: de la episcopi, la Bisericile orientale, la călugări ca să nu uităm Dicasterul Laicilor. Probabil că asta va lua încă timp pentru o revizuire care să aibă sens, care să fie serioasă şi care să corespundă exigenţei de a face claritate cu privire la procedura în cazul în care un episcop acţionează în mod neglijent sau un superior călugăresc nu face ceea ce cere dreptul canonic.

Dumneavoastră sunteţi un frecventator al Twitter. Deci cu siguranţă aţi citit dezamăgirea lui Marie Collins. Precum şi a altor reprezentanţi ai asociaţiilor de victime, precum Rete l’Abuso. V-a suprins această reacţie şi cum răspundeţi?

Eu am auzit şi alte persoane care au fost victime de abuz. Ne-au scris că nu suntem persoane care pot să facă minuni dar ne încurajează să mergem înainte, recunoscând că în aceste zile s-au întâmplat lucruri care până acum unul sau doi ani nu erau nici imaginabile. A vorbi despre această tematică, a reuni pe toţi preşedinţii tuturor episcopatelor din lume, a se pune în ascultarea victimelor, a da femeilor cuvânt. Pentru a se putea exprima în aceşti termeni şi cu această francheţe este nevoie de multă libertate din partea persoanelor care au luat cuvântul dar şi multă voinţă de a asculta şi aceasta a fost sută la sută.

Un bilanţ final?

În mare sunt mulţumit: întâlnirea a realizat tot ceea ce putea să realizeze, dar mai ales am văzut că mulţi s-au întors acasă schimbaţi. Au spus asta şi am văzut asta cu ochii mei şi din ceea ce am auzit mai ales în grupurile de lucru, mulţi au spus că se întorc acasă transformaţi graţie şi mărturiei victimelor şi de dialogul deschis şi foarte sincer care a existat.

De M. Chiara Biagioni

(După agenţia SIR, 26 februarie 2019)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătraşcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.