Categorii

Încălcări sistematice. Denunțarea în a patra congregație generală de marți după-amiază

Încălcarea sistematică a drepturilor popoarelor originare din Amazonia şi viaţa în pericol a întregii regiuni, rănită în habitatul său, au fost în centrul reflecţiei celei de-a patra congregații a Sinodului Episcopilor, cu care s-a încheiat, în după-amiaza de marți 8 octombrie, a doua zi de lucrări ale Sinodului special.

Şi această sesiune s-a desfășurat în prezența papei, cu participarea a 182 de părinți. Preşedinte delegat la rând era cardinalul Barreto Jimeno, au fost șaisprezece intervenții programate şi nouă intervenții libere. În aulă a răsunat puternic apelul pentru ca Biserica prin glasul său autoritar în domeniul moral şi spiritual să tuteleze mereu viaţa, denunțând multele structuri de moarte care o amenință. Cei care au intervenit au reafirmat „nu”-ul lor ferm spus individualismului sau indiferenței care face să privim realitatea ca spectatori, ca într-un ecran, şi „da”-ul spus unei convertiri ecologice centrate pe responsabilitate şi pe o ecologie integrală care să pună în centru înainte de toate demnitatea umană, de prea multe ori călcată în picioare.

Situația inacceptabilă a degradării ambientale în regiune – a fost denunțarea – trebuie înfruntată în mod serios de toată comunitatea internațională, adesea indiferentă în faţa vărsării de sânge nevinovat. Populațiile native, păstrătoare a rezervelor naturale, evanghelizate cu crucea lui Cristos, trebuie considerate aliate în lupta împotriva schimbărilor climatice, într-o optică sinodală, adică de drum „împreună”, în prietenie.

În intervenția unui delegat fratern în această privință a fost scoasă în evidență necesitatea de a uni forţele şi de a se pune în dialog, pentru că prietenia – a spus el – „respectă, protejează şi are grijă”. Din mai multe părţi a venit invitaţia adresată Bisericii de a deveni aliată a mișcărilor sociale de bază, de a se pune în ascultare umilă şi primitoare faţă de cosmoviziunea amazoniană şi de a înţelege semnificaţia diferită, faţă de tradiția occidentală, dată de culturile locale simbolurilor rituale.

A fost exprimată dorința unei dezvoltări sustenabile care să fie dreaptă şi inclusivă din punct de vedere social şi care să combine cunoștințe științifice şi tradiționale, pentru că viitorul Amazoniei, realitate vie şi nu muzeală, este în mâinile oamenilor. În afară de asta, a fost invocată o convertire ecologică pentru a putea percepe gravitatea păcatului împotriva ambientului ca şi a unui păcat împotriva lui Dumnezeu, împotriva aproapelui şi a viitoarelor generații. De aici propunerea de a aprofunda şi a divulga o literatură teologică aptă să includă împreună cu cele cunoscute tradițional şi „păcatele ecologice”.

Un apel de a uni forţele în formarea misionarilor amazonieni, laici şi consacrați, a contribuit la îmbogățirea reflecţiei despre slujiri. De fapt, apare necesar pentru părinţii sinodali să fie implicate mai mult popoarele indigene în apostolat începând de la promovarea diaconatului indigen permanent şi de la valorizarea slujirii laicale, înțelese ca manifestare autentică a Duhului Sfânt. Şi în această privință s-a mai cerut şi o implicare mai mare a prezenței feminine în Biserică.

Tema criteriilor de admitere la slujirea primită prin hirotonire a revenit în mai multe intervenții. Au fost unii care au îndemnat la rugăciune pentru vocaţii, imaginând transformarea Amazoniei într-un mare sanctuar spiritual din care să se înalțe invocația către „Stăpânul secerișului” pentru ca să trimită noi lucrători pentru vestirea Evangheliei. Insuficiența numerică a preoţilor – s-a afirmat – este o problemă nu numai amazoniană, ci este comună pentru toată lumea catolică. De aici invitaţia la o serioasă examinare a conștiinței despre modul în care astăzi se trăieşte vocația sacerdotală. De fapt, lipsa de sfințenie este piedică în calea mărturiei evanghelice: nu întotdeauna păstorii duc cu ei parfumul lui Cristos şi ajung să îndepărteze oile pe care sunt chemaţi să le conducă.

Evidențiind şi exemplul luminos al martirilor din Amazonia, ca acela al celor doi slujitori ai lui Dumnezeu uciși în statul brazilian Mato Grosso: salezianul Rudolf Lunkenbein şi laicul Simão Cristino Koge Kudugodu. De fapt, convertirea ecologică este in primis convertire la sfințenie. Aceasta are o enormă putere atractivă în rândul tinerilor, pentru care se solicită o pastoraţie reînnoită, mai dinamică şi atentă. Se dorește ca să fie evidențiate, şi prin mass-media, multele mărturii ale preoţilor buni şi nu numai scandalurile existente care din păcate ocupă atâtea pagini din ziare. În afară de asta, dacă plăgi ca violenţa, drogurile, prostituția, șomajul şi golul existențial amenință noile generații, ar trebui remarcat că nu lipsesc exemple pozitive ale atâtor tineri catolici.

Ochii îndreptați şi spre tema imigrației, care în Amazonia are fețe multiple, dar care cere mereu o acțiune eclezială coordonată, întemeiată pe primire, protecție, promovare şi integrare.

A patra congregație s-a deschis cu rugăciunea întregii adunări pentru cardinalul brazilian Serafim Fernandes de Araújo, mort la vârsta de nouăzeci şi cinci de ani la Belo Horizonte. Conduși de papa, părinţii sinodali au înălțat un Tatăl Nostru, Bucură-te Marie, Slavă Tatălui şi odihna veșnică pentru cardinalul răposat.

(După L’Osservatore Romano, 10 octombrie 2019)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătraşcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.