Categorii

În urcuş drumul marelui sinod panortodox. Lucrările pregătitoare continuă însă consensul nu este unanim

Sinod-panortodoxLa 19 iunie 2016, duminica de Rusalii conform calendarului iulian, ar trebui să înceapă marele sinod (sau conciliu) panortodox, convocat în martie în urmă cu doi ani de primaţii Bisericilor locale reuniţi la Istanbul la invitaţia patriarhului ecumenic Bartolomeu, arhiepiscop de Constantinopol. Condiţionalul este obligatoriu, date fiind încetineala cu care înaintează lucrările pregătitoare, îndoielile exprimate de înalţi reprezentanţi ortodocşi, dificultăţile existente în relaţiile dintre unele Biserici şi, ultima în ordinea timpului, tensiunea politică crescândă dintre Rusia şi Turcia. Situaţie care – afirmă agenţia de informaţie ROMFEA – ar fi indus să se mute de la Istanbul la Geneva sediul adunării primaţilor prevăzută pentru 21 ianuarie. Decizia ar fi fost luată chiar de Bartolomeu pentru ca toţi să poată participa fără impedimente logistice sau ideologice în calea evenimentului.

„Afară de cazul în care circumstanţe neprevăzute să nu creeze piedică” în calea desfăşurării sinodului, afirma comunicatul final al întâlnirii la Fanar din martie 2014. La ele a făcut referinţă explicită în urmă cu câteva zile mitropolitul Hilarion, preşedinte al Departamentului pentru Relaţii Externe al Patriarhiei de Moscova: „Se prevedea să se folosească cei doi ani care urmau pentru a revizui, în anumite cazuri a rescrie mare parte dintre documentele conciliului. De fapt, multe dintre ele sunt deja vechi, fiind redactate în urmă cu treizeci de ani. Din păcate, această muncă de revizuire este făcută destul de lent. Dintre cele opt teme care trebuie prezentate la conciliu numai trei au fost completate în întregime până acum. Celelalte nu sunt gata. O temă de drept canonic aşa de importantă cum este cea a proclamării autocefaliei a fost retrasă în mod neaşteptat din agendă, în timp ce punctele esenţiale ale documentului au fost de mult timp aprobate. Bisericile locale nu au aceeaşi opinie cu privire la regulamentul care ar trebui să conducă lucrările” şi Comisia interortodoxă specială care s-a reunit în decembrie la Atena pentru a discuta tocmai despre asta a trebuit să-şi întrerupă colocviile deoarece n-a fost posibil să se ajungă la un consens unanim. Prea multe, conform lui Hilarion, sunt chestiunile care rămân fără răspuns, aşa încât să pună în discuţie însăşi desfăşurarea sinodului: „Unele Biserici încă n-au rezolvat conflictele dintre ele şi primatul Bisericii ortodoxe din ţinuturile cehe şi ale Slovaciei n-a fost recunoscut ca atare de multe Biserici ortodoxe, fără a vorbi despre situaţia politică mondială extrem de instabilă”. Pentru aceasta, în materie de sinod, „este prea devreme pentru a vorbi despre o dată precisă”, a spus mitropolitul.

În vederea adunării din 21 ianuarie şi, mai în general, a sinodului panortodox, este pe moment în îndoială participarea Patriarhiei de Antiohia, care a întrerupt, şi nu a mai restabilit-o, comuniunea euharistică cu Patriarhia de Ierusalim pentru chestiunea Qatarului (conform unui acord de principiu stipulat la Atena în iunie 2013, Qatarul este sub jurisdicţia Antiohiei, dar Ierusalimul a creat acolo o dieceză provocând ruptura). Şi chiar raporturile dintre Atena şi Constantinopol n-ar fi idilice. Patriarhul Bartolomeu la rândul său nu încetează să susţină dialogul între multele suflete din lumea ortodoxă. Vede în „sfântul şi marele conciliu al Bisericii ortodoxe” un pariu care trebuie câştigat: „Este vorba – a scris el în mesajul trimis tinerilor de la Taizé reuniţi la Valencia pentru întâlnirea europeană – despre un eveniment istoric în viaţa Bisericii noastre care se înrădăcinează în realitatea credinţei noastre în Isus Cristos. Vă cerem să vă rugaţi pentru reuşita acestui conciliu pentru ca, mărturisind vitalitatea Bisericii ortodoxe şi unitatea membrilor săi, să poată acţiona simultan pentru apropierea creştinilor şi pentru unitatea lor regăsită. Temele care vor fi tratate ating cea mai profundă fiinţă creştină, interogând locul fiecăruia dintre noi ca actor al păcii şi al dialogului”.

De Giovanni Zavatta

(După L’Osservatore Romano, 14 ianuarie 2016)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.