Categorii

Ierusalim, Mormântul regăsit relansează unitatea creştinilor

„Aici la Ierusalim mulţi nu credeau că este posibil. Când vorbeam ne întrebau: «Când?». Şi adăugau: «Cu siguranţă nu vom ajunge să vedem asta». În schimb, aşa cum îi spune Mariei îngerul la Buna Vestire: nimic nu este imposibil lui Dumnezeu…”. Explica asta în intervenţia sa administratorul apostolic al patriarhiei latine, arhiepiscopul Pierbattista Pizzaballa, pentru că nu este o zi ca altele ziua de astăzi pentru creştinii din Ierusalim. Spune asta în faţa patriarhului ecumenic Bartolomeu, a reprezentanţilor celorlalte Biserici creştine, a autorităţilor, a diplomaţilor, a arhitecţilor şi profesorilor care au lucrat în jurul Mormântului în ultimele zece luni. Dar mai ales spune asta având în spate marmura roşie a templului, care astăzi ar vorbi şi singur.

Erau două secole – de când la începutul secolului al XIX-lea a asumat faţa actuală, în stil baroc otoman – de când locul venerat de milioane de pelerini ca mormântul gol al lui Isus, în centrul rotondei bazilicii, nu strălucea cu această lumină. Acum templul este în sfârşit liber de cuşca metalică realizată de englezi în 1947 pentru a tampona daunele unui cutremur şi rămasă acolo timp de atâţia ani fără ca Bisericile să reuşească să meargă dincolo de scrisoarea de acorduri seculare pentru a înfrunta problemele statice ale acestei structuri.

Despuiat (cel puţin pentru moment) şi de candelele votive, astăzi în inima Ierusalimului creştin, marmura este cel care revine în prim plan. Piatră ca stânca preţioasă pe care templul îl păstrează în interiorul său; aceeaşi pe care încă din primii ani creştinii au venerat-o ca locul unde a fost depus trupul lui Isus.

Intră împreună în mormântul gol conducătorii comunităţilor greco-ortodoxe, latine şi armene, cele trei confesiuni creştine cărora o istorie complexă şi adesea şi dureroasă le-a încredinţat păzirea locului cel mai important al creştinătăţii. Cântă fiecare propriile imnuri pascale, dar se roagă împreună Tatăl Nostru. Pentru a spune – întocmai – că „nimic nu-i este imposibil lui Dumnezeu”. Pentru că în mod sigur, pietrele restaurate strălucesc; şi printre cei care merg mândri pentru această ocazie astăzi la Ierusalim a venit şi premierul grec Alexis Tzipras, în rândul întâi la un rit care celebrează o operaţiune coordonate de o echipă de la National Technical  University din Atena. Însă acordul dintre cele trei confesiuni creştine care a permis aceste lucrări are o semnificaţie care merge dincolo de rezultatul său material: „Nu am renovat numai o structură – explică patriarhul greco-ortodox de Ierusalim, Teofil al III-lea –. Am renovat mărturia noastră comună a Evangheliei lui Cristos Înviat. Şi este un dar nu numai pentru Ţara Sfânt, ci pentru întreaga omenire”.

Aşadar, un climat nou de fraternitate cel care se respiră între Biserici la Ierusalim. Cu doar câţiva ani în urmă au produs senzaţie imaginile unui conflict între călugării armeni şi ortodocşi chiar înăuntrul bazilicii, pentru o chestiune legat de orare şi reguli nerespectate în coproprietatea mai complexă a creştinătăţii. Astăzi, dimpotrivă, se respiră aer de colaborare: „În aceste luni încrederea reciprocă ne-a permis să găsim soluţiile potrivite pentru a nu întrerupe celebrările şi pelerinajele în timpul lucrărilor”, afirmă custodele Ţării Sfinte, părintele Francesco Patton. Şi aminteşte şi că, printr-o „coincidenţă fericită şi providenţială”, inaugurarea are loc la puţine săptămâni de la un Paşte pe care în acest an Bisericile îl vor celebra în aceeaşi zi.

Dar patriarhul armean de Ierusalim, Nourian Manougian, este cel care merge şi mai înainte decât toţi în această zi solemnă pentru Ierusalim, prezentând o propunere: „Noi suntem păzitori ai acestui loc – explică el adresându-se greco-ortodocşilor şi latinilor –. Dar există alte trei confesiuni creştine (siriacii, copţii şi etiopienii) a căror istorie a garantat numai câteva prerogative în cadrul acestei bazilici. Şi la Ierusalim există şi anglicanii şi luteranii, până acum complet excluşi din acest loc. De ce să nu luăm în considerare posibilitatea de a garanta tuturor acestor cinci confesiuni să celebreze liturgia lor la templul Sfântului Mormânt măcar o dată pe an, în timpul Paştelui?”.

Deocamdată este doar o propunere, dar ar însemna mult pentru unitatea creştinilor la Ierusalim. Şi ar fi un ulterior semn de speranţă pentru toţi creştinii din Orientul Mijlociu. Aceiaşi creştini – cum aminteşte cardinalul Leonardo Sandri, prefect al Congregaţiei pentru Bisericile Orientale, în mesajul trimis în numele Papei şi citit în timpul ceremoniei de la Sfântul Mormânt de nunţiul apostolic Giuseppe Lazzarotto – astăzi experimentează atâtea răni, dar din acest mormânt restaurat scot „curaj nou pentru că ei ştiu că tensiunile şi conflictele nu vor avea niciodată forţa de a stinge lumina Paştelui”.

De Giorgio Bernardelli

(După Vatican Insider, 22 martie 2017)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.