Categorii

Helena, de la ZMT la viaţa dăruită în misiune

A muri în misiune la doar 25 de ani, în timp ce oferea câteva luni din propria viaţă în slujba altora. Este o faţă deosebit de dură a martiriului, pe care Biserica poloneză în aceste zile, o trăieşte prin istoria lui Helena Kmieć, o tânără moartă în Bolivia în timpul unei tentative tragice de furt.

În urmă cu doar şase luni, Helena se afla la Cracovia printre voluntarii de la ZMT. Tânără studentă de 25 de ani, era foarte activă în grupul de tineret legat de Misionarii Salvatorieni, şi bineînţeles că nu putea să lipsească de la acea întîlnire. În veghea de la Campus Misericordiae l-a ascultat cu siguranţă pe Papa Francisc, şfichiuind generaţia sa cu cuvintele despre „divanul-fericire” şi, şi le-a însuşit: pentru ea a fi cu adevărat tânăr nu se rezuma la a fi tolănit pe un divan şi a închide ochii asupra lumii. Chiar în acele zile de la Cracovia, a întâlnit şi surorile din Debica, şi a auzit vorbindu-se despre orfelinatul lor de la Cochabamba. Astfel, întorcându-se acasă, şi-a luat următorul angajament: după ce îşi va încheia studiile de inginerie chimică la Politehnica din Silezia, va merge pentru câteva luni, în slujba copiilor din Bolivia. De altfel – pentru perioade mai scurte – ea făcuse deja această practică şi în alte realităţi din România, Ungaria şi din Zambia.

A plecat la 9 ianuarie, împreună cu o prietenă şi ea din grupul voluntariatului misionar salvatorian. Trebuiau să rămână împreună, până la sfârşitul lui iunie. În schimb, marţi seara – în orfelinatul surorilor de la Cochabamba – s-a consumat tragedia: în ceea ce a fost probabil o tentativă de furt terminată rău, Helena a fost înjunghiată. Iar ajutoarele medicale pe care le-a primit imediat, nu au fost suficiente ca să-i salveze viaţa.

În durerea imensă a familiei şi a tuturor prietenilor, părintele Adam Ziolkowski, responsabil pentru salvatorieni al proiectelor de voluntariat misionar pentru tineri, o aminteşte astăzi pe Helena ca „o persoană care nu lăsa să treacă nicio oportunitate pentru a face bine altora”. Şi este o definiţie care ajută la lărgirea privirii spre un fenomen care merge dincolo de istoria singulară a acestei tinere poloneze.

Prezenţa tinerilor – uneori şi pentru perioade foarte scurte – este de fapt una dintre feţele cele mai interesante ale misiunii de astăzi. Alături de preot, de o soră sau de laicul care au decis să-şi consacre în întregime propria viaţă, în slujba evanghelizării şi a slujirii săracilor, în periferiile lumii, nu este de loc rar să se găsească şi un tânăr de 20 de ani, venit şi el de departe, eventual şi numai pentru a petrece într-un mod diferit propria vacanţă de vară. Prezenţele neimprovizate sunt aproape întotdeauna legate de drumuri trăite cu institutele misionare, aşa cum s-a întâmplat şi cu Helena. Drumuri de discernământ vocaţional la 360 de grade, primite în fiecare an cu mare entuziasm de sute de tineri care aparţin unei generaţii, care între Erasmus şi zboruri low-cost, se apropie de oamenii aflaţi în nevoi.

De altfel şi Documentul Pregătitor al Sinodului pe care Papa l-a voit pentru tineri indică „slujirea generoasă”, ca unul dintre „locurile” privilegiate ale pastoraţiei tineretului. „Întâlnirea cu persoane care experimentează sărăcie şi excludere – se citeşte în textul difuzat în urmă cu câteva zile – poate să fie o ocazie favorabilă de creştere spirituală şi de discernământ vocaţional. Şi din acest punct de vedere, săracii sunt maeştrii, ba chiar purtători ai veştii bune, că fragilitatea este locul în care se trăieşte experienţa mântuirii”.

Cu evenimentul tragic al Helenei Kmieć ,şi acest tip de experienţe intră în martirologiul Bisericii de astăzi. Amintindu-ne că timpul pe care aceşti tineri îl pun la dispoziţia lumii este un dar preţios. Şi fără rezerve.

De Giorgio Bernardelli

(După Vatican Insider, 27 ianuarie 2017)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătraşcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.