Categorii

Hagia Sophia moschee. Reacțiile

În pofida tuturor protestelor internaționale, nu s-a putut face nimic: la 24 iulie, marea bazilică „Hagia Sophia” din Istanbul a găzduit prima vineri de rugăciune musulmană, după ce a fost declarată oficial moschee. Pe paviment au fost întinse mari covoare pentru rugăciune, în timp ce icoanele strălucitoare din edificiu au fost acoperite, provizoriu, cu perdele pentru că imaginile sunt interzise în moschei.

La inaugurare au participat peste o mie de invitați, prezente şi troupes de televiziune. În exteriorul edificiului se afla o mare desfăşurare de poliție.

Edificiul, spusese cu puține zile înainte preşedintele Turciei, Recep Tayyip Erdogan, a fost eliberat în sfârşit de „lanțurile sclaviei”: „a transforma Hagia Sophia într-o moschee – a adăugat el – după ce a fost timp de 86 de ani un muzeu, este un drept mai mult decât natural al națiunii noastre”.

Dubla strategie a lui Erdogan

Diferiți experți turci deja de mult timp au considerat imposibil pentru Erdogan să facă acest pas. De fapt, edificiul are o valoare prea simbolică şi prea mare a fost afrontul făcut împotriva creştinilor şi împotriva partner internaționali. Însă – scrie Christoph Schmidt (KNA, 24 iulie) – lui Erdogan nu i-a păsat, aşa cum a făcut cu ocazia aventurilor sale în politica externă în Siria, Irak şi Libia.

Conform unui sondaj, 70% dintre turci ar fi fost de acord cu el. Insistând încontinuu pe „suveranitatea naţională”, el a voit în definitiv să sublinieze dreptul celui mai puternic, printr-o politică de putere simbolică mai potrivită, după stilul secolelor precedente: bazilica, sfințită în 537, a fost un trofeu al victoriei otomanilor care, în 1453, au cucerit orașul bizantin Constantinopol, după masacre sângeroase, şi biserica a fost transformată într-o moschee.

Fondatorul Republicii Turcia, Mustafa Kemal „Ataturk”, a transformat-o în 1934 într-un muzeu. Acum Erdogan a retransformat-o în moschee, adică într-o casă de rugăciune, voind în acest mod să sublinieze triumful asupra laicismului kemalist cu o profundă re-islamizare a Turciei.

Data aleasă pentru inaugurare, 24 iulie, nu a fost întâmplătoare: de fapt, în această zi, în 1923, după primul război mondial, puterile europene, în Tratatul de la Lausanne, au trasat noile granițe geografice ale Turciei; asta presupunea, printre altele, evacuarea celei mai mari părţi a creştinilor ortodocși în Grecia şi a musulmanilor din Grecia în Turcia. „Pentru conviețuirea între religii – scrie Christoph Schmidt – ziua de 24 iulie este o aniversare neagră”.

Indignarea politicii internaționale şi a reprezentanților Bisericilor, după această decizie, a fost clară.

Responsabilul cu politica externă a Uniunii Europene, Josep Borrell, a amintit Turciei de angajamentele sale interreligioase şi culturale. Şi Departamentul de Stat american a exprimat toată dezamăgirea sa. Conducătorul ortodocșilor din Grecia, arhiepiscopul Hieronymos, l-a acuzat pe Erdogan că „instrumentalizează religia”. Şi Patriarhia de Moscova a exprimat proteste energice.

În această alegere, guvernul turc urmărește o dublă strategie. Pe de o parte, proclamă că Hagia Sophia rămâne absolut deschisă pentru toţi: credincioşi, necredincioși, musulmani, creştini şi budiști, precum şi papei. Pe de altă parte, are prezent electoratul său, într-o ţară care trece printr-o criză economică profundă.

Însă nu toţi sunt entuziaști în Turcia, de fapt Erdogan are şi numeroşi dușmani. Numai purtătorii de cuvânt islamiști şi Hamas s-au grăbit să-i manifeste sprijinul lor.

Critici din lumea creştină

Sunt numeroase criticile în lumea creştină. Între acestea se înregistrează reacția fostului preşedinte al Bisericii evanghelice germane, Margot Käßmann care în Bild am Sonntag a scris: „Jocurile politice tactice ale unui preşedinte care vrea să impresioneze musulmanii conservatori sunt caraghioase. După 85 de ani Hagia Sophia este abuzată pentru a demonstra puterea şi a semăna discordie. Erdogan vorbește chiar despre o «înviere», în realitate este o provocare ţintită”.

Käßmann a adăugat: „Sophia este un termen grec care înseamnă Înţelepciune. Dacă Erdogan ar fi un șef de stat înțelept ar încerca să reconcilieze şi nu să dezbine”. Käßmann se teme că Hagia Sophia va deveni un simbol de excludere în sensul că Erdogan distruge „un simbol de conviețuire pașnică între creștinism şi islam”.

Cardinalul Schönborn, de puţin timp arhiepiscop emerit de Viena, scriind la 18 iulie în rubrica sa din săptămânalul austriac Heute (Azi), a afirmat că visează ca Hagia Sophia „să devină un centru de întâlnire între religii”. După ce a amintit bogata istorie a bazilicii definind-o „o bijuterie incomparabilă în inima Istanbulului”, a concluzionat: „Ar fi o victorie şi o binecuvântare pentru toţi”.

Comisia episcopală a UE s-a declarat preocupată pentru transformarea bazilicii „Sfânta Sofia” într-o moschee. Inițiativa a pus Turcia în afara Europei şi a reprezentat „o lovitură dură pentru Biserica ortodoxă şi dialogul interreligios”. A declarat asta la Bruxelles secretarul general al COMECE, Manuel Barrios Prieto. Turcia are o „problemă serioasă” în acest domeniu – a afirmat el – citând un raport al Comisiei Europene din 2019.

Conform Conferinței Bisericilor Europene (CEC), această acțiune ar putea oferi un „teren fertil” pentru ura şi violenţa religioasă. Şi papa Francisc, duminică 12 iulie, după rugăciunea Angelus în Piața „Sfântul Petru”, a afirmat că simte „mare durere”, gândindu-se la ceea ce se întâmpla la Istanbul.

Reacțiile printre musulmani

Reacții negative au avut loc şi printre musulmani. Preşedintele Comunităţii islamice din Austria (IGGÖ), Ümit Vural, a declarat într-un comentariu din cotidianul Der Standard că el consideră Hagia Sophia ca loc de rugăciune şi ca semn unde pot să crească „împreună culturile noastre”. În linie de principiu – a subliniat el – credincioşii din toate religiile ar trebui să fie mulțumiți că edificiul redevine un loc de cult şi de rugăciune.

Însă a-l clasifica numai ca moschee „nu face dreptate istoriei Hagiei Sophia. Această biserică era anterior fie biserică fie moschee, pentru a face să crească împreună cercurile noastre culturale printr-o folosire comună şi să se evite astfel excluderea şi conflictele”. Schimbarea petrecută – a subliniat Vural – a folosit în schimb pentru a alimenta un resentiment anti-turc şi anti-islamic.

Foarte dur şi studiosul musulman Mouhanad Khorchide, care a subliniat forţa simbolică a edificiului. „Din exterior – a spus el într-un interviu la Deutschlandfunk – pare o operațiune religioasă”. În realitate, religia este folosită pentru a demonstra puterea. În afară de asta spune el: „Eu, în numele islamului pot să-i umilesc simbolic pe creştini”. În acest mod se creează, pe de o parte, o dezbinare în islam şi, pe de altă parte, este consolidată „o imagine ostilă faţă de creștinism şi faţă de Occident”.

Aceasta este – după părerea sa – faţa islamului politic: „Pretențiile sale de putere, care încearcă să se legitimeze în numele a ceea ce este sacru, au loc în dauna spiritualității islamului şi a dimensiunilor sale etice”. Avem nevoie – a adăugat el – de gesturi de recunoaştere şi de stimă din partea altora. „Însă preşedintele turc Recep Tayyip Erdogan este unul care creează dezbinări”.

În cartea sa publicată recent – Falşii avocați ai lui Dumnezeu – Trădarea islamului – Khorchide scrie că „este necesar să se interpreteze în manieră nouă Coranul şi tradițiilor profeților şi să se întărească interpretările filantropice ale islamului”.

Şi unii teologi liberali musulmani din Turcia s-au opus public reutilizării lui Hagia Sophia ca moschee. Au definit-o fără ocolişuri o „eroare gravă şi ireparabilă”. Asta afirmă o notă distribuită de cotidianul turc Cumhuriyet (ediția online, 22 iulie). Alegerea – susțin ei – îi va ofensa nu numai pe musulmani, ci va da impuls islamofobiei şi va trimite un mesaj greşit islamiştilor radicali.

Autorii apelului sunt Nazif Ay, Mehmet Ali Öz şi Yusuf Dülger, numiți teologi „kemalişti” cu referință la fondatorul Turciei laice moderne. Reînnoita transformare a fostei biserici imperiale bizantine – afirmă ei – este în contrast cu valorile de toleranță şi de pace în islam. Autorii se referă la decizia califului Omar (634-644) de a nu se ruga în biserica creştină de la Sfântul Mormânt din Ierusalimul cucerit, în aşa fel încât musulmanii să nu poată revendica după aceea acel loc.

Teologii se opun expres şi legitimării re-dedicării lui „Sfânta Sofia” amintind cazul moscheii omayyade din Cordoba, în Spania.

Moscheea-catedrala din Cordoba era la origine o biserică creştină vizigotă şi a fost transformată în moschee în 784 de membri ai dinastiei omayyade Al-Andalus, care acoperea cea mai mare parte a peninsulei iberice. A fost retransformată în biserică în 1236 în timpul recuceririi iniţiate de regatele creştine din Spania.

Astăzi catedrala este biserică şi muzeu catolice. Aşa cum pierderea bazilicii „Sfânta Sofia”, simbol al declinului civilizației pentru creştinii ortodocși, moscheea-catedrala din Cordoba este astăzi simbol al pierderii civilizației islamice şi rămâne astăzi un izvor de resentiment pentru musulmani.

O demonstrație de putere

Expertul austriac al Bisericii orientale, prof. Winkler, din Salzburg, într-un reportaj din săptămânalul Die Furche, din 23 iulie, vorbește despre o „politică retro” a președintelui turc Recep T. Erdogan, făcută evidentă de transformarea  Hagiei Sophia într-o moschee.

Un fapt subliniat de profesorul de patristică şi istorie a Bisericii din Salzburg (şi preşedinte al secțiunii Pro Oriente din Salzburg), prof. Dietmar W. Winkler, tot în Die Furche unde scrie: „Erdogan a pierdut ocazia de a face din Turcia o punte între est şi vest şi să facă din patrimoniul cultural mondial Hagia Sophia un semn de dialog între religii şi culturi”. Dacă ar fi fost nevoie de o altă dovadă a măsurii în care religia este „instrumentalizată politic”, preşedintele turc a „dat un semnal important cu impact mondial” cu privire la asta.

Conform profesorului Winkler, nu este vorba atât de o „agresiune musulmană pentru a-i umili pe creştini” cât mai degrabă de profilul politic al președintelui turc. În timpuri de popularitate în declin, de date economice rele, de acuze de corupţie şi slăbire a AKP, Erdogan cântă pe „tastiera demonstraţiei puterii”.

Aşa cum evidenţiază reacțiile internaționale, Hagia Sophia se adaptează foarte bine încă o dată acestui mod de a se prezenta „al unui politician de putere”. Însă Hagia Sophia, declarată „patrimoniu al umanității” de UNESCO, nu va dăuna probabil Turciei, pentru că, după cum afirmă experții Bisericii orientale, bazilica este cel mai important centru turistic de atracție din Istanbul şi, prin urmare, este relevantă pentru economie. Şi nici nu va folosi atât de mult ca moschee pentru că acolo lângă ea se înalță monumentala Moschee Albastră.

Erdogan – subliniază tot prof. Winkler – nu vede semnele timpurilor, pentru că transformarea lui „Sfânta Sofia” într-o moschee nu va avea succes, aşa cum (mulţi îşi doreau) ar fi fost cu redevenirea sa într-o biserică creştină. După peste 900 de ani ca una din cele mai importante biserici ale creștinismului, 480 de ani ca moschee şi 86 ca muzeu „neutru”, pasul următor ar fi fost acela de a privi la viitor.

Prof. Winkler explică faptul că Hagia Sophia a fost mereu un „simbol politic”.

Împăratul Iustinian a ridicat acest edificiu impunător şi important al arhitecturii romane orientale într-o perioadă incredibil de scurtă de numai cinci ani (532-537), unul din edificiile cele mai ingenioase prin demonstraţia sa de putere şi prin aceea a următorilor împăraţi din est. Cu recucerirea Africii de Nord, a Italiei şi a unor părţi ale Spaniei, precum şi în lupta cu Persia, Iustinian a încercat să readucă imperiul roman la vechea sa splendoare.

Diferitele realizări edilitare ale lui Iustinian în tot imperiul aveau să aibă la Constantinopol, capitala imperiului roman, în noul edificiu „Sfânta Sofia”, ca o „summa” a construcţiilor antice şi un rezultat de neegalat şi irepetabil.

Ținte iresponsabile

Staff-ul agenției de presă americane CNA (Catholic News Agency), la 24 iulie, în coincidență cu inaugurarea oficială a moscheii Hagia Sophia la Istanbul, a publicat un comentariu în care explică ce anume există realmente în spatele acestei inițiative a lui Erdogan.

Este vorba de o mutare care merge mult dincolo de granițele comunităţii musulmane turce, cu visul ambițios al lui Erdogan de a ajunge la conducerea unei mișcări de renaștere mondială a islamului. Un vis care, cu toată probabilitatea, nu se va realiza, dar care poate atinge totuşi corzile mai sensibile ale multor musulmani în diferite părţi ale lumii şi să provoace o emotivitate răspândită, cu efecte periculoase asupra stabilității ordinii mondiale însăși.

CNA citează ceea ce a declarat partidul politic musulman din Indonezia, National Awakening Party (Partidul Național al Trezirii), şi anume că preşedintele Turciei, Recep Tayyip Erdogan, cu incitările sale la „trezirea” musulmană în lumea întreagă, ar putea să dezlănțuie o ciocnire de civilizații.

Într-un recent tweet – afirmă agenția – Erdogan „a făcut apel la musulmanii din toate colțurile pământului să urmeze exemplul Turciei în trezirea națiunii islamice – Umma – aşa cum era pe larg unită sub conducerea politică şi militară a unui calif începând din secolul al VII-lea până la dizolvarea califatului otoman în 1924”.

Declarații recente ale președintelui turc – a afirmat partidul indonezian citat – „atacă ordinea internațională bazată pe reguli precise, inflamează spiritele musulmanilor, oriunde ar locui ei în lume, şi amenință să reaprindă o ciocnire de civilizații ca aceea care a chinuit omenirea timp de circa 1300 de ani”, de-a lungul unei falii care pornește „din Bukhara (Asia centrală) până în al-Andalus în Spania”.

„Preşedintele Erdogan a apărat transformarea lui Hagia Sophia în moschee citând dreptul Turciei, ca stat național suveran, să facă tot ceea ce vrea cu fosta catedrală creştină ortodoxă; efectele invitației președintelui la o trezire islamică „merg cu mult dincolo de granițele Turciei şi amenință naţiuni cu majoritate musulmană şi non-musulmană din lumea întreagă”.

Hagia Sophia, biserica „Sfânta Înţelepciune” – explică partidul indonezian –, a fost construită în 537 şi a fost catedrala patriarhului de Constantinopol. A rămas o perioadă lungă cel mai mare edificiu cunoscut în lume şi cea mai mare biserică creştină.

La 2 iulie, un tribunal turc a stabilit că transformarea lui Hagia Sophia din moschee în muzeu în 1934 a fost ilegală. Decizia a fost anunțată la 10 iulie şi Erdogan a anunțat imediat că Hagia Sophia va fi retransformată într-o moschee.

Erdogan a făcut anunțul într-un discurs lung plin de referințe istorice, geografice şi religioase la vechea lume islamică, legând retransformarea „Sfânta Sofia” cu o „renaștere islamică” mult mai amplă.

În discursul său, a prezis că retransformarea lui Hagia Sophia va prevesti eliberarea moscheii al-Aqsa de pe Muntele Templului în vechea cetate Ierusalim, al treilea loc cel mai sfânt al islamului.

Dr. Elizabeth Prodromou, fost vicepreşedinte al Comisiei americane pentru libertatea religioasă internațională, a declarat la CNA la 17 iulie că discursul președintelui turc tindea să „justifice ceea ce el considera ca un soi de destin religios şi chiar un model geopolitic prin revizionismul şi expansionismul Turciei”.

Erdogan a ales înadins aceste „figuri istorice” pentru a promova profunzimea istoriei Turciei şi „a include triburile turceşti din Asia centrală în imperiul otoman”. A fost un discurs – a comentat Prodromou – „care anunța eliberarea întregii lumi musulmane”.

Liderii creştini şi politicieni din toată lumea au condamnat decizia de a retransforma Hagia Sophia. Pentru aceasta, conducătorii ortodocși şi catolici au declarat ziua de 24 iulie o zi de doliu.

National Awakening Party indonezian a afirmat că „declarațiile lui Erdogan au fost primite imediat cu bucurie de Fraţii Musulmani, de Iran şi de o vastă gamă de supremații islamice din toată lumea, inclusiv musulmanii indonezieni care încearcă să transforme Republica multireligioasă şi pluralistă a Indoneziei într-un stat islamic sau califat”.

„Lumea islamică – afirmă partidul indonezian – se află în mijlocul unei crize care se metastazează rapid, fără niciun semn evident de retragere. Printre manifestările cele mai evidente ale acestei crize sunt conflictele brutale care se înteţesc într-o vastă zonă de teritoriu locuită de musulmani, din Africa şi din Orientul Mijlociu până la granițele Indiei; o turbulenţă socială care se răspândește în toată lumea musulmană; răspândirea necontrolată a extremismului religios şi a terorii; şi un val crescând de islamofobie în rândul populațiilor non-musulmane, ca răspuns direct la aceste dezvoltări”.

Această criză a provocat probleme umanitare în multe părţi ale lumii şi a mărit radicalismul militant islamic.

„În mijlocul acestor circumstanțe – a subliniat tot National Awakening Party – este culmea iresponsabilităţii a lui Recep Erdogan să inflameze ulterior sentimentele musulmanilor pentru a realiza agenda sa politică internă şi pentru a acoperi încălcarea normelor internaționale – cu extragerea gazelor naturale în apele teritoriale ale Ciprului şi Greciei; cu susținerea lui al-Nusra (un grup afiliat la al-Qaeda) în Sira; şi intervenind în conflictul libian în numele guvernului ad interim aflat în mâinile islamiştilor – în tentativa de a întări puterea regională turcă şi de a afirma drepturile sale maritime în Mediterana orientală”.

National Awakening Party a fost fondat în Indonezia în 1999 şi deține 47 din cele 566 de locuri în camera legislativă inferioară a țării. În general este considerat un partid de centru, aliniat cu partidele creştine democratice de centru din Europa.

Săptămâna trecută, șeicul indonezian, Yahya Chelil Staquf, lider al celei mai mari organizaţii musulmane independente din lume, a afirmat că toate „campaniile de ucidere în masă, evacuările şi teroarea amenință să rupă legăturile de încredere deja grav uzate care fac posibilă o viaţă de conviețuire între musulmani şi non-musulmani”.

Staquf este secretarul general al Nahdlatul Ulama în Indonezia, cea mai mare organizație musulmană din lume cu peste 90 de milioane de adepți. Este şi co-fondator al unei mișcări globale care promovează un „islam umanitar”, care se distanţează de ideile unui califat, de legea Sharia şi de opinia despre aşa-numiții „kafir” sau necredincioși.

Într-un discurs public din 7 iulie, a invitat la „o strategie globală pentru a-l dezvolta o nouă ortodoxie islamică aptă să reflecte circumstanțele reale ale lumii moderne în care musulmanii trebuie să trăiască şi să practice credinţa lor”.

De Antonio Dall’Osto

(După Settimananews, 26 iulie 2020)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătraşcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.