Categorii

Glasul şi gesturile papei Francisc

„O rugăciune pentru fraţii noştri chinezi care suferă de această boală aşa de dură. Să găsească drumul vindecării cât mai curând posibil”: este 12 februarie – practic cu o lună înainte ca OMS să proclame starea de pandemie de Covid-19 – când papa Francisc, la sfârşitul audienței generale, îşi însușește angoasa şi suferința populațiilor implicate de primele focare de infecţie, pe atunci aparent mărginit în îndepărtate regiune asiatică. După două săptămâni, la 26 februarie, la sfârşitul întâlnirii săptămânale de miercuri cu credincioşii din toată lumea, pontiful exprimă „din nou apropriere de bolnavii de coronavirsus şi de lucrătorii sanitari care îi îngrijesc, precum şi de autoritățile civile şi de toţi cei care se angajează pentru a-i asista pe pacienți”.

În zilele următoare, cu precipitarea situației mai ales în Italia, în mod inevitabil şi agenda papei este modificată de măsurile anti-infecţie. Angelus de duminică 8 martie se ține în Biblioteca din Palatul Apostolic, nu de la fereastra, şi este transmisă în transmisiune directă streaming pe ecranele din piața „Sfântul Petru”. „Este un pic stranie această rugăciune a Angelus de astăzi, cu papa «pus în colivie» în bibliotecă, dar eu vă văd, vă sunt aproape”, începe Francisc la întâlnirea de la miezul zilei în a doua duminică din Postul Mare; pentru a se întoarce după aceea la sfârşitul rugăciunii, declarându-se „aproape de persoanele care suferă datorită actualei epidemii”. Şi modalitatea de transmitere în streaming este aleasă şi pentru liturghia de dimineață de la Casa Sfânta Marta, fără credincioşi. De atunci, zilnic, inclusiv în duminici, episcopul de Roma oferă celebrarea pentru o categorie specială de persoane victime ale bolii sau angajate s-o contrasteze. Bolnavi, medici, infirmieri, farmacişti, voluntari, pompieri, forțe de ordine, jurnaliști: în fiecare zi o intenție – de acum circa șaizeci – până la cea de astăzi, pentru cel care a pierdut locul de muncă sau lucrează la negru. Şi aşa se întâmplă în unicele două întâlniri „obișnuite” rămase săptămânal: recitarea duminicală a Angelus (şi apoi a Regina Caeli) şi audiențele generale de miercuri. Mereu un gând, o rugăciune.

Marți 10 martie, episcopul de Roma se adresează cu un video-mesaj diecezei sale, cu ocazia liturghiei, fără credincioşi, celebrată de cardinalul vicar Angelo De Donatis la sanctuarul roman „Madonna del Divino Amore” pentru Ziua de rugăciune şi de post.

Este semnificativă Angelus din 15 martie, în care Francisc exprimă propria îngrijorare faţă de regiunea italiană cea mai lovită, Lombardia, unde însă episcopii şi preoţii nu capitulează: „Aş vrea să mulţumesc – spune el – şi tuturor preoţilor, creativității preoţilor. Atâtea știri îmi sosesc din Lombardia cu privire la această creativitate… Preoţi care gândesc mii de moduri de a fi aproape de popor, pentru ca poporul să nu se simtă abandonat…; care au înțeles bine că în timpuri de pandemie nu trebuie să fie «părintele Abbondio»”. Şi după ce a recitat rugăciunea mariană se întoarce asupra temei, recomandând împărtășania spirituală: „Suntem invitați să redescoperim şi să aprofundăm valoarea comuniunii care unește pe toţi membrii Bisericii. Uniţi cu Cristos nu suntem niciodată singuri, ci formăm un unic Trup, al cărui Cap este El. Este o unire care se alimentează cu rugăciunea, precum şi cu împărtășirea spirituală cu Euharistia, o practică foarte recomandată când nu este posibil să se primească sacramentul”. După aceea, după-amiază merge pe neașteptate în două locuri simbolice din Roma: bazilica „Santa Maria Maggiore” şi biserica „San Marcello al Corso” – unde este păstrat crucifixul miraculos care a salvat orașul de ciumă – pentru a invoca sfârşitul pandemiei.

Joi, 19 martie, papa se unește cu rozariul de seară al episcopilor italieni pentru ţară. Şi într-un video-mesaj explică: „În această situaţie inedită, în care totul pare să șovăie, să ne ajutăm pentru a rămâne trainici în ceea ce contează cu adevărat. Este o indicație de drum pe care o regăsesc în multe scrisori ale păstorilor voștri care, împărtășind un moment aşa de dramatic, încearcă să susțină cu cuvântul lor speranţa voastră şi credinţa voastră”. În aceeași zi, Penitenţiaria Apostolică, ex auctoritate Summi Pontificis, acordă o serie de indulgențe legate de perioada specială de urgență.

Şi dacă duminică, 22 martie, papa relansează ceea ce pare un adevărat slogan programatic – „La pandemia virusului vrem să răspundem cu universalitatea rugăciunii, a compătimirii, a duioșiei” – miercuri, 25 martie, la amiază, sărbătoarea Bunei Vestiri, Francisc îi invită pe conducătorii Bisericilor şi ai altor confesiuni creştine să fie uniţi cu el în recitarea unui Tatăl Nostru ecumenic.

În seara de vineri, 27 martie, într-o piață „Sfântul Petru” goală şi udată de ploaie, papa Bergoglio scrie una din paginile cele mai frumoase ale pontificatului său. Momentul de rugăciune pe platoul bazilicii se împarte între ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu, rugăciune şi adorarea Preasfântului Sacrament, cu care la sfârşit împarte binecuvântarea Urbi et orbi, la care este anexată posibilitatea de a primi indulgența plenară. Şi cuvintele din omilie sunt dintre acelea destinate să rămână în istorie: „De mai multe săptămâni – rostește printre altele Francisc într-unul din pasajele cele mai emoționante – pare că a coborât seara. Întuneric dens s-a așternut asupra piețelor, străzilor şi orașelor noastre; a pus stăpânire pe viețile noastre umplând totul cu o tăcere asurzitoare şi cu un gol dezolant, care paralizează orice lucru la trecerea sa: se simte în aer, se observă în gesturi, o spun privirile. Ajuns să fim înfricoșați şi dezorientați. Ca discipolii din Evanghelie am fost cuprinși pe nepregătite de o furtună neașteptată şi furioasă”.

La 29 martie, pontiful aderă la apelul secretarului general al Națiunilor Unite „pentru o «încetare a focului globală şi imediată în toate colțurile pământului», amintind de urgenţa actuală datorită lui Covid-19, care nu are granițe”. după aceea aminteşte „toate persoanele care îndură vulnerabilitatea de a fi constrânși să trăiască în grup: case de odihno, cazărmi”. Şi îndeosebi face referință la deținuți, menţionând „o notă oficială a Comisiei Drepturilor Umane care vorbeşte despre problema închisorilor supraaglomerate”.

La 3 aprilie, apropiindu-se Săptămâna Sfântă, papa trimite un video-mesaj în semn de apropiere faţă de familiile italiene şi cele din lume: „Celebrăm într-adevăr în mod neobișnuit Săptămâna Sfântă, care manifestă şi rezumă mesajul Evangheliei, cel al iubirii lui Dumnezeu fără limite. Şi în tăcerea din orașele noastre, va răsuna Evanghelia de Paște… Este speranţa unui timp mai bun, în care să fim noi mai buni, în sfârşit eliberați de rău şi de această pandemie”. Toate riturile, actualizate şi adaptate noului context, se țin în Vatican: în Joia Sfântă liturghia crismei nu este celebrată, spre deosebire de cea „în Cina Domnului”, care se desfășoară însă fără tradiţionala spălare a picioarelor; Via Crucis de vineri – cu meditațiile scrise de deținuți din Padova – nu se ține la Colosseum; în veghea din Sâmbăta Sfântă nu sunt botezuri şi binecuvântarea Urbi et orbi din ziua de Paşte este împărțită într-o piață fără mulțime. Însă papa continuă să înalțe sus propria invocație de fiecare dată când are ocazie. Şi în duminica următoare, la 19 aprilie, iese din Vatican pentru a celebra liturgia Milostivirii Divine – în sărbătoarea instituită cu douăzeci de ani înainte de Ioan Paul al II-lea – în biserica din apropiere „Santo Spirito in Sassia”. „Milostivirea – spune el la omilie – nu părăsește pe cel care rămâne în urmă. Or, în timp ce ne gândim la o refacere lentă şi obositoare din pandemie, se strecoară tocmai acest pericol: a uita pe cel care a rămas în urmă. Riscul este ca să ne lovească un virus şi mai rău, cel al egoismului indiferent… Însă această pandemie ne aminteşte că nu există diferenţe şi granițe între cei care suferă. Toţi suntem fragili, toţi suntem egali”.

Pe la sfârşitul lui aprilie o nouă iniţiativă: o scrisoare pentru a invita să se dedice „luna mai, în care poporul lui Dumnezeu exprimă cu intensitate deosebită iubirea sa şi evlavia sa faţă de Fecioara Maria”, rugăciunii „Rozariului în casă, în familie. O dimensiune, cea familială, pe care restricţiile pandemiei ne-au «constrâns» să o valorizăm, şi din punct de vedere spiritual”, explică el.

În sfârşit, şi suntem la zilele mai recente, duminică, 3 mai, Francisc îndeamnă comunitatea internațională „să se pună împreună capacitățile științifice, în mod transparent şi dezinteresat, pentru a găsi vaccinuri şi tratamente şi a garanta accesul universal la tehnologiile esențiale care să permită fiecărei persoane infectate, în orice parte a lumii, să primească îngrijirile sanitare necesare”. Şi „pentru că rugăciunea este o valoare universală”, primeşte şi relansează „propunerea Înaltului Comitet pentru Fraternitatea Umană pentru ca la 14 mai credincioşii din toate religiile să se unească spiritual într-o zi de rugăciune şi post şi fapte de caritate, pentru a-l implora pe Dumnezeu să ajute omenirea ca să depășească pandemia”.

(După L’Osservatore Romano, 12 mai 2020)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Link: https://www.vaticannews.va/it/osservatoreromano/news/2020-05/la-voce-e-i-gesti-di-papa-francesco.html

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.